232 matches
-
fi putut oricând să se prăbușească inertă, și arătă spre mine. Privește! Lumina începea să dispară din peșteră și limbi de întuneric se ridicau din adânc ca niște uriași care au dormit mult prea mult și se scuturau acum de moleșeala care i-a cuprins. Se înălțau promițător și se apropiau de mine ca de o pradă. Se învârteau în jurul meu, din ce în ce mai aproape și mai amenințător, la fel cum o făcuseră norii plumburii cu soarele de afară, iar eu stăteam neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o învelește pe fetiță. Oare, nu cumva bunica își închipuie că Sorina doarme?! Nepoțica ar vrea să-i spună că nu-i nici gând de somn, că ține ochii închiși doar așa, pentru că-i place. Dar nu spune nimic. O moleșeală dulce o cuprinde. Salteaua a devenit, deodată, covorul năzdrăvan din poveste. O poartă departe, departe, acolo unde nu ajungi nici cu pasul, nici cu privirea și nici cu gândul. Uneori, doar cu închipuirea. Căci numai cu ea poți călători atât
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
metroul, dar încă gâfâiam. Voiam să mă duc acasă, să mănânc lucruri gustoase și să mă relaxez. Ciudat e că aveam poftă de mâncare... O bună bucată de vreme n-am băut alcool și n-am fumat. Starea aceea de moleșeală a mai durat cam o lună. După atac am avut concediu o săptămână, apoi m-am întors la muncă, însă mă simțeam vlăguit și aveam în continuare probleme cu respirația. Nu mă puteam concentra asupra muncii. Pentru că mă ocupam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gratis pentru simplul motiv că este mai scump. Nu prea am înțeles clar, cum devine problema, fiindcă ecuația asta mi-a cam pus logica pe bigudiuri, dar am lăsat-o acolo, pentru că îmi incită gândirea, ce dădea vădite semne de moleșeală. Dar ajuns în punctul acesta cu mâinile sub cap și cu ochii în tavan, întotdeauna încep să degust unele finețuri de miliardar (fie chiar și în lei vechi). Numai că de cele mai multe ori nu ajung să mă hotărăsc până la capăt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
m-aș duce acolo... Așa multă vreme Niță Lepădatu și-a ascultat tovarășii vorbind în jurul focului, și din când în când îi venea rândul să ieie în mână ulcica cu băutură de flacără. Și cu cât bea, cu atât o moleșeală mai mare îl cucerea, ș-o înduioșare mai adâncă îl pătrundea. Iar de la o vreme glasurile parcă se depărtară și slăbiră - de s-auzeau tot așa de ușoare ca și șopotul vântului de toamnă care se strecura prin pămătufurile stufului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se întâmplă? Dar dacă nu intru? Ar trebui, probabil, să știu. Măcar atâta putere scriitoricească să am. N-o am, din păcate. 7tc "7" Scriu, de la o vreme, din ce în ce mai mult la Bibliotecă. Nu știu ce se întâmplă, dar acasă dorm întruna. O moleșeală pe care doar în vacanțele de student, când veneam acasă după examene, o simțeam. Dormeam atunci zile în șir, într-o amorțire totală. Azi-dimineață, pe la 4.30, m-am trezit și aveam chef să scriu ceva la Pe Bulevard. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele din urmă, ea l-a găsit înveșmântat într-o tunică scumpă, de mătasă brodată cu aur, având un guler de pietre prețioase la gât și cu brațele-I puternice, împodobite cu brățări. Ținuta și mișcările lui trădau o femeiască moleșeală; din vechiul Rogero, el părea a nu mai fi păstrat decât numele, atât era de mare puterea pe care vrăjitoarea o căpătase asupra lui. Melissa, sub înfățișarea fostului său îndrumător, i-a apărut înainte cu o figură severă. ‘’Acesta este
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dădu de înțeles că-l recepționase, se întoarse la locul lui. Kaan urmări cu un zâmbet subțire reflexele argintii ale lucșilor care scăldau într-o lumină caldă țeasta pleșuvă a căpitanului. Privindu-l cum se apropie avu senzația unei plăcute moleșeli scurgându-i-se prin oase ba chiar i se păru că simte plasa care îi cuprinde mintea într-o dulce îmbrățișare... Fir-aș pe toți demonii stelari, bătrânul fumează un făuritor de vise! se blestemă în gând Kaan. Îi trebuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de murmurul vocilor bărbaților de prin împrejurimi care veneau s-o viziteze pe bunica. îNu, nu era prostituată.) Acum, când valurile cu accente rurale ale vocilor în cea mai mare parte bărbătești începuseră să mă învăluie, simțeam același soi de moleșeală ca atunci când eram mică. Voiam să mă duc la culcare, dar eram paralizată de teama că, dacă mă voi ridica și voi spune noapte bună, voi atrage atenția asupra mea. Făcusem o mare greșeală așezându-mă. întotdeauna detestasem faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de fotbal al Asociației deficienților. Spiritul eticii și echității socialiste. Lupta pentru pace și extinderea relațiilor externe. Testarea elevilor deficienți. Cerințele economiei socialiste. Protecția muncii. Expoziția de fotografii la Jubileul Asociației. Integrarea în muncă a deficienților. Omagiu conducătorului iubit...“ Ațipire, moleșeală și pustiu și acreală leneșă, leneșă. Ar fi pus palmele pe un zid sacru, să-i simtă răceala, apoi să întrebe: „Suntem noi mai răi ca alții?“ și să aștepte ecoul, ecoul vorbelor deșarte. Da, și-ar fi lipit palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
jucăuși, neîncrezătoare în acel animal necunoscut, doar ochi, nas și gură, care îi invadase teritoriul. Ascultă. Vântul nu aducea zvon de glasuri omenești, iar soarele, foarte sus, căzând vertical, îi arătă că era ceasul de gaila, când puțini oameni rezistă moleșelii și nevoii de-a trage un pui de somn. își înălță capul, aproape fără să-și miște corpul, și scrută împrejurimile dincolo de stânci. La mai puțin de un kilometru, spre sud, chiar la marginea salinei, zări un vehicul ce slujea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sărutările ei înfometate. Se trezea asudată și speriată, ca picată din altă lume, iar oboseala nu-i mai permitea să se gândească la lipsa unui bărbat lângă care să se trezească dimineața, lăsându-se cotropită și totodată eliberându-se de moleșeala aceea dulce care-o invada în vis, Mirelo, n-aveai decât să te scuturi, spunându-ți iarăși și iarăși că mai bine fără, fără Ticuță sau altul la fel ca el, pentru că toți sunt la fel, Mirelo, mai bine singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu i se prea cunoștea sarcina sub haina lungă și largă din blană sintetică. Se așezase pe o bancă de lemn în holul de la poarta fabricii. Mersese prin ger, încordată, atentă să nu alunece, așa încât, iar o cotropiseră amețeala și moleșeala aceea dulce care-i dădea târcoale și o adulmeca și se freca de ea ca o pisică. Trecea tot mai des prin stările astea înainte să i se facă foame sau după ce se sătura. Aștepta nemișcată, pândind, stând la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
parc și am privit în zare, a spus ea. Am făcut cum mi-ai spus. N-am vorbit cu nimeni, mi-am golit capul de toate problemele. — Cum te simți? — Mult mai bine, mulțumesc. Tot mai am senzația aceea de moleșeală, dar mă simt oricum mai vioaie decât înainte. Presupun că eram mai obosită decât credeam. Deoarece tatăl ei dormea, nu aveam nimic de făcut, așa că ne-am cumpărat cafea de la automat și am băut-o în încăperea cu televizorul. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt și nervos avea o vibrație nevăzută, care răspândea împrejur moleșeală și ispită. Se uita la Grigore cu niște ochi blânzi în care palpita o neastîmpărare eternă. Gura ei fină șopti melodios: ― Prostule mic... Nu mă mai iubești? Bărbatul respira aerul ei, căuta să reziste și își dădea seama că se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iatacului ei. În lumina palidă a candelei se vedea patul mare, alb și cald, cu portretul ei deasupra. Grigore întrebă încet: ― Ești mulțumită, iubirea mea? ― M-am amuzat foarte, foarte bine, murmură Nadina și, după o mică pauză, abia stăpînindu-și moleșeală, adăugă: Dar acuma sunt așa de obosită că... Bărbatul o privea. Îi era milă de extenuarea ei vădită. Îi șopti blînd: ― Ai dansat prea mult... Ce are a face! Bine că ești mulțumită... Eu te las, inima mea! Noapte bună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar dintre oamenii politici numai pe cei câțiva despre care se vorbea mai des în ziare și numai din nume. Deodată intră, misterios și important, un reporter slab, mic și cocârjit, Popescu-Răcaru de la Dimineața. Cel de la Universul se trezi din moleșeală și întrebă căscînd: ― Ce-i, monșer, începe ori nu începe, că eu o dau dracului de afacere! ― Taci, bre, că începe! zise Popescu-Răcaru. Dar ședința e fleac. Să vă spun eu mai bine o știre extraordinară și senzațională. A adus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
negru peste brațe, printre glicine. Era o apariție legendară, de basm oriental, forma ei aproape nudă printre ciorchinele de flori, într-un balcon luminat palid de un felinar de cartier. Am privit-o fără să-i spun un cuvânt. După moleșeala brațelor abandonate peste balustradă și după resemnarea cu care își sprijinea capul pe umăr, înțelesei că nici ea nu mai are putere să spună ceva. Ne priveam numai. Apoi, ea a căutat sub șal, la sân, și mi-a zvârlit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și o dată sărea tata din pat și venea la / noi: vă scot afară!... și nu / mai mișcam: ne făceam că visăm (...) -, sinele încercând investigarea unui univers proteic, în care prefacerea pare metodă de lucru și mod de existență totodată: MARE MOLEȘEALĂ, fă, azi... da... me-ta-morfo-ză..., / îmi vine în gând (așa, un cuvânt...)... a, hai / la întrecere... gara: eu / mă prefac în leu și tu în / carte... ba, invers! și cine se transformă în... O mișcare regresivă a gândului, a sufletului exprimă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că aveam amețeli și fierbințeli. Abia mai puteam să mișc piciorul. M-am așezat jos și destul de repede m-am cufundat parcă într-un somn care semăna cu moartea. Apoi mi-am revenit. Și descoperind că trăiam, am simțit o moleșeală dulce inundînd-mi trupul. M-am uitat în jur. Nu mai era lună și nu se vedea nimic decât la câțiva pași. Și ce credeți? De undeva a început să cânte un cuc. Am început să număr. Și-a strigat numele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
țipenie...Am rămas descumpănit, așteptând să se întâmple totuși ceva. Într-o încăpere ca asta aerul nu o ia din loc așa pe neașteptate. Trebuie să fie cineva prin preajmă...Nu după multă vreme, m-a cuprins o stare de moleșeală, ca cea din preajma somnului. „Poate sunt obosit.” - am gândit eu, căutând să-mi țin atenția trează. Atâtea emoții...În timp ce mă zbăteam între vis și realitate, am auzit glas de femeie, cunoscut: „Conașule, stai liniștit și mă ascultă. Întâi vreau să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
din urmă și apoi mi-a spus o mulțime de lucruri de neînțeles pentru mine. Spunea că...într-o altă viață...aș fi fost...diac domnesc... că...Pe măsură însă ce îmi vorbea, am simțit așa...ca un fel de moleșeală și m-a luat somnul...și m-am trezit cu sfinția ta în față... Cât timp am vorbit, călugărul mă privea într-un anume fel, ca și cum ar cam fi știut el despre ce-i vorba... Apoi așa spune, fiule. Acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce se bifurcă, asemenea povestirii aceleia borgesiene care ne arată, cinic însă cinstit, cum o dinastie imperială sălbatică o detronează pe cea dinaintea ei în lunga istorie chineză. Mai apoi, avantajul energiei primitive a cuceritorilor sfârșește, după câteva veacuri, în moleșeala rafinată a reveriilor în grădina potecilor ce se bifurcă, în vreme ce o altă dinastie sălbatică pândește dincolo de marele zid. Așa e și cu noi. Am depășit marele zid, am năvălit în grădina blegilor din vest flămânzi, săraci, vicleni, resentimentari și doritori
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]