236 matches
-
și sora ei mureau de râs. M-am umflat de gogoși și n-am mai mâncat nimic. Am înșfăcat-o pe Zizi și am ieșit în curte. Se făcuse ora zece și trebuia să merg la Rolando, în câmp. Chombe molfăia lângă cotețul găinilor niște coji de ardei umpluți. Era un câine omnivor. La vecin, pe un stâlp înalt, erau cocoțate cuiburile murdare ale porumbeilor de casă, după care se dădea în vânt Gigi. Cât era ea de leneșă, tot mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apa citea ! Sta și citea cartela de pâine, d-o ține minte ș acu, ca pe Tatăl nostru o învățase... Ce știi tu ce-nseamnă să rămâi fără mamă de la unșpe ani... Că noi am fost necăjiți de când a murit mămica... molfăie ea un colț de pâine. Și-acum, după atâția ani, se simte tot orfană și neajutorată. — D-aia s-o iubești pe mama ta... Pune cu grijă pe raft ceștile spălate și, cum e cu spatele la băiat, taie un colț de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
casa veche din Pantilimon, lângă biserica Capra, unde-i înmormântată mămica... Scoate puțin fierul din priză, prea s-a-nfierbântat. Deschide ușa de la cămară, nu-s decât niște biscuiți uscați, ia unul, îl vâră în paharul cu apă, îl moaie și-l molfăie-n gură. — Eu mă duc, mătușă, am de lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se trântește într-un scaun și-și sprijină falca în palmă. Își plimbă degetele pe obraz : să se radă azi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dinții ei de cal și cu nasu lung, slabă și repezită și toată ziua cu țigarea-n gură și cu prietinile la telefon, păi să nu-ți vie să-ți iei câmpii ? Stă pe ziar, pe pungile goale de plastic, și molfăie o bucată de pâine uscată de la cumnată-sa ; că dinții și i-a scos și i-a pus în țoașcă. Cinci sute de lei i-a luat hoțu de tehnician, și-o strânge de i-a făcut gura toată o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiflele astea ? Da măcar o cratiță de mâncare, da măcar un borcan de zacuscă... E-hei, niște pâine cu zacuscă de-ar fi, și-un păhărel de țuică... Scârțâie ușa, da mai bine nu-ntorc capu ; nu l întorc, că molfăi un colț de brânză. O brânză cât o nucă, numa atâta am luat, cât să-mi mint foamea. Și p-ormă întorc capu, că și aud chiar lângă mine, pe mozaicu dân bucătărie, pași. Uite-o ce pleoștită vine de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Îl aud pe Ovi, care scoate din sîn un număr din Libertatea și apoi aprinde lumina din tavanul mașinii (horoscopul fiind distracția favorită a soldatului român). — Auzi, dar sigur nu vezi măcar un băț de chibrit pe-aici? Îl Întreb molfăind țigara neaprinsă Între buze. Nu, nu văd, Îmi răspunde tacticos de după ziar. — Tu nu te-ai apucat de fumat Între timp? — Nu, nu m-am apucat. După care Îl urmăresc cum strînge ziarul, Îmi smulge țigara dintre buze, iese din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
neîndurat...“ Diane rostea molatic aceste cuvinte solemne și teribile, îngenuncheată în obscuritatea bisericii friguroase St. Paul din Victoria Park, la slujba de la opt dimineața (la care asistă foarte puțină lume). Rostise de nenumărate ori, încă din copilărie, aceleași cuvinte, le molfăise, le tocise cu limba și cu buzele, până deveniseră moi și păstoase, dar nu complet lipsite de greutate. Nu-și bătea ea capul cu mânia și supărarea lui Dumnezeu, știa, instinctiv, că așa ceva nu există. Povara păcatelor, însă, era altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mi s-a părut că aud un fel de...geamăt și freamăt de lăstari și frunze...” Doar n-o fi - doamne ferește - vreun...” N-am apucat să-mi duc gândul la capăt, că în fața mea - ridicat în două labe și molfăind de zor - ședea o namilă cât malul! Era un urs! Un urs adevărat, care îndată ce m-a văzut și-a înfipt ochii în mine și nu mă mai slăbea...S-a oprit din molfăit. „Acum se repede la mine!!!” mi-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mea - ridicat în două labe și molfăind de zor - ședea o namilă cât malul! Era un urs! Un urs adevărat, care îndată ce m-a văzut și-a înfipt ochii în mine și nu mă mai slăbea...S-a oprit din molfăit. „Acum se repede la mine!!!” mi-am zis eu îngrozit, tremurând ca varga. Ursul însă...m-a privit un răstimp, apoi, cu un clipit de ochi care putea să însemne: „Stai liniștit, vere. Nu-i bai. Este loc pentru toată lumea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lingea pe degete, un gest necontrolat, amușind parfumurile greoaie, sacre, zăcând în flacoanele subțiri ca o pasăre-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii și apucând brusc laba de urs bine fiartă și buzele de crap încă molfăind ațos a supărare, înotând în sosuri grase și în nămoluri tăcute, și iar se dedulcea cu subsuori de rinocer aduse tot de pirații înrăiți în patimi slinoase, procurate și vândute pe bani grei, grei ca țărâna de pe mormintele imperiale și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
în mână o lingură de lemn nouă-nouță. A cumpărat și ea un covrig, a rupt o bucățică și i-a dat-o bătrânului. „Auzi, tată“, spunea, „am un porc cu un ochi albastru și unul verde...“. „E frumos“, aprecia bătrânul molfăindu-și bucățica. „Sigur. E ca o fotografie...“ „Să nu uiți să i dai lingura“, spunea tatăl. (Terminase de înghițit.) „Să-i spui că i-am cumpărat-o eu, din banii mei...“ „Mai bine dă-i-o matale, eu sunt certată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cremă, se întorceau la arma din mâna lui Scarlat. Încerca să se dumirească, să deslușească ceva din toată întîmplarea aceasta neobișnuită, să reconstituie evenimentele la care nu participase. Melania Lupu îl examina pe furiș prin grila degetelor sprijinite de frunte. Molfăia o bomboană suspinând. " Inutil te consumi, draga mea. Îți dau cuvântul meu de onoare că nu aveai cum să prevezi incidentul. Florence are dreptate. În toată viața lui, Ioniță n-a pierdut nici măcar un ac. Te rog să nu te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ați adus o ambulanță? întrebă ea. — Nu, Dumnezeule. N-am idee ce e cu ea, spuse femeia, după care arătă spre parbriz. Se pare că șoferul își ia prânzul. Alex văzu prin parbriz un bărbat solid, cu un cioc negru, molfăind un sandviș. Se oprise lângă școală doar ca să-și ia prânzul? Ceva nu părea în regulă. Dar nu putea să-și dea seama ce. — Dr. Hughes? Sunt Casey. Da, sunt aici, cu doamna Burnet, iar dânsa spune că Jamie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În care această convingere proprie o făcuse să se simtă singură Într-o familie atât de temperamentală ca a ei. Dikran Stamboulian a făcut ce i s-a spus și s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre un scaun liber, molfăindu-și capetele mustății. Întreaga familie era stânsă În jurul unei mese vechi de mahon Încărcată cu mâncare, deși nimeni nu părea să mănânce. Gemenele mătușii Varsenig dormeau liniștite pe canapea. Un văr Îndepărtat, Kevork Karaoglanian, era și el acolo, venise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau În Rusia. Mătușa Zeliha și Aram beau raki, Asya și Armanoush Își luaseră niște vin alb. Mătușa Zeliha fuma țigări, Aram trăgea din trabucuri, iar Asya, care se pare că evita să recurgă la tutun În fața maică-sii, Își molfăia În schimb gingiile. În seara asta nu fumezi, i-a zis Armanoush Asyei care stătea lângă ea. — Mda, mie-mi spui, a oftat Asya. Apoi a spus În șoaptă. — Șșșt! Mătușa Zeliha nu știe că fumez. Armanoush a fost surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aruncat-o cu o catapultă în mijlocul lacului. Lui Zogru nu-i părea rău de călugării morți, ci îl enerva ideea că trebuie să schimbe atât de repede locul cald al viețuirii lui. Intrase în al șaselea călugăr, un bătrân care molfăia fără oprire ba un fir de ceapă, ba o coajă de pâine, ba clei de pe copaci, în fine, era în stare să mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru era că nu putea să facă nimic. În noua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
caute pe Giulia, îi părea rău că o sunase dimineață și că fusese chiar insistent. Telefonul ei îl scotea din așternut. Conferința a început cu expunerea lui Andrei, care vorbea cu voce subțirică, dându-și mereu părul după ureche și molfăind cuvintele de parcă i-ar fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la tribună, aș fi preferat un mediu neconvențional, o cafenea de exemplu, iar cuvintele lui rupeau murmure aprobatoare de la studenți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
câteva ori, a clătinat din cap, s-a ridicat și l-a strigat pe celălalt muncitor, fă-te-ncoa, Traiane, să vezi și să nu crezi! Muncitorul pe nume Traian a pus pe pătură bucata de pâine pe care o molfăia, s-a ridicat și s-a pornit spre. Când a ajuns, muncitorul pe nume Feri i-a întins, fără o vorbă, fotografia, uită-te bine, n-o să-ți dai seama din prima, dar uită-te cu atenție, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
meu, i-am urat și eu la mulți ani și i-am spus că nu, între timp am mai luat un cornuleț, mușcând din el precaut și sperând că n-o să mai aibă gust de mucegai, însă avea, l-am molfăit deci îndelung, și atunci bunicul mi-a spus că știe că mama nu-i iubește, știe și cât de greu e pentru mine că nu pot să-mi iau cadourile acasă, de aceea anul acesta o să primesc în dar ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o jumătate de sunet. PARASCHIV (Lângă MACABEUS.): Cască gura! (Pauză; PARASCHIV îl va hrăni pe MACABEUS; îi va introduce în gură cartofii fierți, la început cu oarecare grijă, apoi tot mai amuzat, apoi tot mai sadic.) PARASCHIV: Îți place? MACABEUS (Molfăind.): Nu simt nimic. PARASCHIV: Am să ți-i sărez. (Aduce sacul cu sare.) Așa e bine? MACABEUS (Molfăie.): Sunt fierbinți. PARASCHIV: Simți tu că sunt fierbinți? MACABEUS (Molfăind.): Da. Mă frig. PARASCHIV: Am să ți-i răcesc. (Suflă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
introduce în gură cartofii fierți, la început cu oarecare grijă, apoi tot mai amuzat, apoi tot mai sadic.) PARASCHIV: Îți place? MACABEUS (Molfăind.): Nu simt nimic. PARASCHIV: Am să ți-i sărez. (Aduce sacul cu sare.) Așa e bine? MACABEUS (Molfăie.): Sunt fierbinți. PARASCHIV: Simți tu că sunt fierbinți? MACABEUS (Molfăind.): Da. Mă frig. PARASCHIV: Am să ți-i răcesc. (Suflă pe un cartof.) Așa? MACABEUS (Molfăind lacom.): Sunt buni. PARASCHIV: Nu te grăbi. MACABEUS: Sunt foarte buni... (Clepfăie.) Mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apoi tot mai amuzat, apoi tot mai sadic.) PARASCHIV: Îți place? MACABEUS (Molfăind.): Nu simt nimic. PARASCHIV: Am să ți-i sărez. (Aduce sacul cu sare.) Așa e bine? MACABEUS (Molfăie.): Sunt fierbinți. PARASCHIV: Simți tu că sunt fierbinți? MACABEUS (Molfăind.): Da. Mă frig. PARASCHIV: Am să ți-i răcesc. (Suflă pe un cartof.) Așa? MACABEUS (Molfăind lacom.): Sunt buni. PARASCHIV: Nu te grăbi. MACABEUS: Sunt foarte buni... (Clepfăie.) Mai vreau. PARASCHIV: Așteaptă. (Suflă pe un cartof, îl rostogolește prin sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV: Am să ți-i sărez. (Aduce sacul cu sare.) Așa e bine? MACABEUS (Molfăie.): Sunt fierbinți. PARASCHIV: Simți tu că sunt fierbinți? MACABEUS (Molfăind.): Da. Mă frig. PARASCHIV: Am să ți-i răcesc. (Suflă pe un cartof.) Așa? MACABEUS (Molfăind lacom.): Sunt buni. PARASCHIV: Nu te grăbi. MACABEUS: Sunt foarte buni... (Clepfăie.) Mai vreau. PARASCHIV: Așteaptă. (Suflă pe un cartof, îl rostogolește prin sare și-l aruncă în gura deschisă a lui MACABEUS.) MACABEUS (Scuipând.): E prea sărat. PARASCHIV: Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îl rostogolește prin sare și-l aruncă în gura deschisă a lui MACABEUS.) MACABEUS (Scuipând.): E prea sărat. PARASCHIV: Scuză-mă! MACABEUS: Îți bați joc de mine? (Își agită brațele bandajate.) PARASCHIV: Mi-a scăpat. Ia-l pe ăsta! MACABEUS (Molfăie.): E bun. PARASCHIV (Începe să-i bage în gură într-un ritm tot mai rapid.): Și pe ăsta! Și pe ăsta! la-i pe toți! MACABEUS (Se îneacă.): Pfff... Secătură... (Vomită.) Te omor! PARASCHIV: O să-ți treacă. MACABEUS (Mieros.): Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
beli! PARASCHIV (Hohotind.): Zău? Nu mai spune! (Râs sadic.) Mai vrei? Mai vrei haleală? MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV: Să nu ți se umfle burta. MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV (Îi dă să înghită un cartof sărat atât cât trebuie.): Vezi? MACABEUS (Molfăind.): Ce? PARASCHIV: Vezi cât țin eu la tine? MACABEUS: Văd. PARASCHIV: Nu te miri și tu că-ți mai dau de mâncare, după toate câte... mi-ai făcut? MACABEUS: Ba da. PARASCHIV: Și n-ai nici o remușcare? MACABEUS: Nu. PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]