164 matches
-
rochii de mireasă „Trebuia să fiu eu". S-a dus ocazia pentru ele ca și pentru puștoaicele înscrise la loteria regală sub mesajul „Ia-mă de nevastă, Harry". Dar așa e în lumea aceasta, criză mare de prinți de însurat, monșer! Sărmanele fete se simt distruse, trădate, abandonate, nenorocite... Dar dacă gândim la rece, audiență TV de două miliarde nu putea face decât o nenorocire, iar în privința asta monarhia britanică a devenit expertă. înmormântarea prințesei Diana a pus la televizor 2
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de flori), de la hippies cetire? Fantastic în toată scena era jobenul. Jobenul impecabil satinat, de pe capul lui Lucian. Ce-i fantasticul decît un accident în obișnuit? "Hei!", vrea să mă chițăie vocea de-a doua, dar o ignor. Erai terrribil, monșer Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tomis“?, „Cine ești dumneata?“, „N-am auzit!“, „N-am timp!“. Sun ca pe jăratic, Îmi răspunde o voce de femeie. Recit: „Sunt de la revista Tomis, vreau să-i iau un interviu maestrului Preda“, „Marin, vino la telefon“, „Alo, ce e, monșer?“ „Sunt etc., etc.“, „Bine, monșer, când vii?“, „Azi“, „La ce oră?“, „Acum?“, „Bine, te aștept“. Las repede orice curs sau seminar, uit și de carnet și În nici o jumătate de oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am auzit!“, „N-am timp!“. Sun ca pe jăratic, Îmi răspunde o voce de femeie. Recit: „Sunt de la revista Tomis, vreau să-i iau un interviu maestrului Preda“, „Marin, vino la telefon“, „Alo, ce e, monșer?“ „Sunt etc., etc.“, „Bine, monșer, când vii?“, „Azi“, „La ce oră?“, „Acum?“, „Bine, te aștept“. Las repede orice curs sau seminar, uit și de carnet și În nici o jumătate de oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu. Mai Întâi, ușa se crapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu. Mai Întâi, ușa se crapă puțin, este Întuneric pe coridor; abia am dibuit soneria, cineva mă pândește din umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e ora 14; un hol destul de Întunecos, el stă Încă pe loc, se uită la mine prin ochelarii groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fac scurte note Într-un grafic de date cunoscute și apoi separat, unde se Înscriu bizareriile. Trebuie verificat Însă foarte exact. Mă simt pus sub lupă, devin un obiect fără voință proprie. „Și zici că te-au trimis de la Tomis, monșer?“, „Da, domn Preda!“ (nu zic „maestre“, nu-mi place termenul, Îl folosesc doar cei ce vor să lingușească și niciodată nu știi dacă nu vor să fie mai degrabă peiorativi, decât respectuoși), „Și zici că ăia vor un interviu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că am ratat marea ocazie, cine știe dacă am să-l mai văd atât de aproape pe Marin Preda și să stau de vorbă cu el numai pentru mine. El parcă intuiește angoasa În care mă găsesc: „Coboară la chioșc, monșer, și ia o revistă“. Alerg. Când să ies, „Stai să-ți dau 3 lei“, Îmi strigă. Nu mai stau. În trei minute sunt cu revista Înapoi. Întâi Își pune alți ochelari și mai groși, deschide numărul, Îl răsfoiește, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comentez. N-am ce. Nu-l cunosc pe Regman. Nu l-am citit. Strânge revista. „Și pe urmă, ce e cu litera asta atât de meschină? Ce trebuie să-mi distrug vederea ca s-o citesc? Nu dau nici un interviu, monșer!“. Simt că Îngheț, acum trebuie să plec. Am Înțeles că decizia asta era luată Înainte de a intra În apartamentul său. Cum este și firesc, mă ridic să ies. „Și zici că ești studinte În litere? Da? Mai bine să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dintr-odată, ceea ce el observă satisfăcut, mă las să cad din nou În fotoliul acela primitor, cu aerul unuia care a cărat pietre de moară și acum, că le-a purtat la destinație, poate să se odihnească mulțumit. „Ia zi, monșer“, mă ia el scurt și aproape vesel, „ce crezi dumneata despre proza actuală?“. Îi răspund prudent că, după părerea mea, „aceasta se află mult În urma poeziei...“. „Da, monșer, și știi de ce? Romancierul actual e foarte leneș, el nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le-a purtat la destinație, poate să se odihnească mulțumit. „Ia zi, monșer“, mă ia el scurt și aproape vesel, „ce crezi dumneata despre proza actuală?“. Îi răspund prudent că, după părerea mea, „aceasta se află mult În urma poeziei...“. „Da, monșer, și știi de ce? Romancierul actual e foarte leneș, el nu vrea să mai muncească, nu vrea să mai construiască cu sudoare un roman. Vrea să scrie cum Îi vine, chiar dacă are talent. E ca și cum s-ar bălega vaca, atunci când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de exemplu, să-l luăm pe cutare romancier foarte cunoscut, Eugen Barbu. Ce părere ai despre el?“ „Este un romancier...“ (Încerc să caut un atribut convenabil, care să nu deranjeze susceptibilitatea lui Preda, căci auzisem că nu sunt prieteni). „Mare, monșer, da, e mare, dar ce face el? În loc să se țină cu dinții de talentul cu care e Înzestrat scriind opere (aici apasă pe cuvânt), el se foiește toată ziua În tot felul de fleacuri, de combinații de culise, ba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apasă pe cuvânt), el se foiește toată ziua În tot felul de fleacuri, de combinații de culise, ba se apucă să-i dea lecții lui Goethe, ba să dialogheze cu te miri cine de la Europa Liberă. Prea se agită mult, monșer, ca un coi Într-o căldare...“ Sunt lovit din nou, aproape material, de plasticitatea și frumusețea comparației. „Uite, așa ceva nu făceau scriitorii dintre războaie. Să-l luăm pe Rebreanu.“ (Se ridică, luă la propriu romanul Pădurea spânzuraților din raftul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pagină și Începe să citească celebra dimineață În care Marcel, copil fiind la Combray, urmărește o rază de soare ce se strecoară În camera sa și o descrie cu toată luxuria de asociații pe care le descoperă memoria involuntară), „Aici, monșer, se Întrevede În ce constă structura profundă a proustianismului, dar À la recherche du temps perdu nu este o simplă ejaculare lirică, cum cred unii; nu, este evident că Proust este un mare constructor, el narează geometria sentimentelor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e poetul ce se află Înăuntrul poeticului ca stare originară, de aceea e poetul cu bătaia modernă cea mai lungă pe care l-a născut limba română“. Vorbesc netimorat, așa cum o fac de obicei duminica la Cenaclul „Junimea“. „Păi atunci, monșer, de ce zici că te ocupi de Ion Barbu?“, observă el. „Pentru că Îmi permite și mie să mă desfășor. Bacovia e atât de poet, că nici nu se lasă comentat. E ca și când ai face un discurs tautologic. Pe când Ion Barbu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e atât de poet, că nici nu se lasă comentat. E ca și când ai face un discurs tautologic. Pe când Ion Barbu e atât de dificil, că, dacă Îl ocolim atâta, riscăm să-l pierdem ca poet pentru limba română.“ „Dar Blaga, monșer, Blaga ce posteritate o să aibă?“ „Doar pe aceea derivată din afilierea sa la expresionism, și nu pe aceea autohtonistă!“ „Să Înțeleg că Arghezi nu prea Îți place?“. Afară, s-a Întunecat complet. Nu ne mai vedem, ne auzim doar vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În moara discuției. Aerul vibrează de energii sonore. „Marin, ia-ți doctoria!“, intervine dictatorial vocea doamnei Preda și rupe dintr-odată magia colocviului nostru. Romancierul Înghite două pastile cu mare greutate, strâmbându-se urât ca un copil răsfățat. „Niște porcării, monșer, ar trebui să-i Împușcăm pe ăștia care au inventat medicamentele, o păcăleală curată...“. Mă ridic simțind că am abuzat cu prezența mea În casa scriitorului (totuși, În subconștientul meu, nu știu de ce consider că mi se cuvine această Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cuvine această Întâlnire „faustică“, de care avea nevoie și marele scriitor). Marin Preda mă conduce binedispus spre ușă, ochii lui nu mă mai scormonesc fioroși de după lentilele groase; s-au Îmblânzit, mă privesc cu bunăvoință, chiar cu prietenie. „Știi ce, monșer“, Îmi spune el În hol când Îmi pun paltonul, „dacă te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă te vor repartiza la mama dracu’, dar, mai ales, fă-ți prieteni, cât mai mulți prieteni, fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ce are-a face acum? Pentru început... Acasă se așeză să citească Drapelul de la titlu până la girantul responsabil, ca să se familiarizeze cu atmosfera. Pe când se lupta cu un studiu kilometric, semnat de un senator, îi bătu în ușă Jean: ― Vino, monșer, nițel, să te cunoască și soră-mea, că ți-a făcut Lenuța o reclamă, de parc-ai fi moaștele de la Mitropolie! Doamna Alexandrescu, dorind să fie agreabilă familiei lui Jenică, se străduia să găsească pețitori Tanței, mai ales că bătrânii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și explicațiile. Nadina îi surâse indiferentă, rămânând atentă la Brumaru, care îi relata o povestire picantă după Vie Parisienne fără a se întrerupe decât o secundă pentru a întinde lui Titu mâna stângă și a-i zice: "Ce mai faci, monșer?" Tânărul Herdelea mai făcu puțină politică cu Grigore, află că Gogu Ionescu e la Lespezi de trei zile și se bucură că se va întîlni cu Alexandru Pintea, pe care-l cunoscuse de asemenea la Sîngeorz. Pe urmă găsi un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de frig ar fi amenințat să-i înghețe inima... A doua zi Raul Brumaru, mai matinal decât toți, coborî spilcuit, fericit, fredonând vesel o arie nouă care făcea furori la Paris. Jos, dădu peste Grigore. ― A, Grig?... M-ai întrecut, monșer... Credeam că voi fi cel dintîi! strigă apropiindu-se cu mâna întinsă. Grigore, fără să-i observe mâna, răspunse întunecat: ― Pleci imediat la București!... Sania e la scară. Brumaru îngălbeni, bolborosi vorbe fără șir, se miră. Grigore insistă: ― Ai un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Spune-mi ce dorești și... Jean nu-și mai putea stăpâni curiozitatea: unde să fi dispărut dama? Răspunse cercetând cu privirile toate colțurile: ― Un chibrit! Titu se așezase pe marginea patului. Zise ursuz, arătîndu-i pe noptieră cutia: ― Poftim! Și... ― Mersi, monșer, și nu fi supărat că... Iacă mă duc! Se apropie de noptieră. Întinzând mâna după chibrituri, i se păru că plapuma e mai bombată într-un loc. Luă cutia zicând foarte vesel: ― Vasăzică acolo?... Ei, bată-vă dragostea! Știi că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zvârle afară, și că rău a făcut de i-a deschis și l-a lăsat înăuntru. Vrând să scape de el mai repede, întoarse capul cu dispreț și nu-i mai răspunse. Jean reveni spre dînsul: ― De ce te superi așa, monșer, ce Dumnezeu, că doar nu ți-am mîncat-o pe... Ajuns lângă pat, curiozitatea îl birui. Cu un gest fulgerător ridică colțul plapumii, dezvăluind pe jumătate pe Tanța și sfârșind fraza gingaș: ― ...pe duduița asta frumoasă! Când o recunoscu pe Tanța, surâsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cei câțiva despre care se vorbea mai des în ziare și numai din nume. Deodată intră, misterios și important, un reporter slab, mic și cocârjit, Popescu-Răcaru de la Dimineața. Cel de la Universul se trezi din moleșeală și întrebă căscînd: ― Ce-i, monșer, începe ori nu începe, că eu o dau dracului de afacere! ― Taci, bre, că începe! zise Popescu-Răcaru. Dar ședința e fleac. Să vă spun eu mai bine o știre extraordinară și senzațională. A adus-o adineaori șeful de cabinet de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pornită asupra Bucureștilor... Pe la unsprezece intră grav, ca un ministru fără portofoliu, Antimiu, reporterul gras, cu blana soioasă și căciulița de lutru fals, mai asudat ca alte dați, căci afară bătea soarele și, dând mâna plictisit cu câțiva, șoptind "bonjur, monșer", se prăvăli pe un scaun liber de lângă Roșu. Intrarea lui, ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte, potoli zelul limbuților gălăgioși. Observând că tace, ca să-și dea mai mare importanță, Roșu îl întrebă ironic, dar și curios: ― Ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Alecsandri: un Sonet e dedicat unui cavaler de industrie pe nume Coțcar Coțcarovici iar în Mofturi îl găsim pe Micul Spanacovici numit în formulă completă Mititelul Spănăcel Spanacovici; în Gogoși-le din Claponul anului 1877 ne întîmpină un tînăr monșer care face cură de apă de Buda, preotul Matache Sugăceanu și ofițerul turc Hahaler-aga; sultanul apreciază în fața camerelor otomane că, isprăvindu-și toate treburile ei, i-a venit poftă Europei să le reguleze pe ale noastre, o tînără coristă comunică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]