425 matches
-
criticul îi plînge pe aceștia (oportuniștii); cauza: "în primul rînd oportunistul este mereu încordat, trăiește sub o tensiune de fiecare clipă (de altfel, oportunistul și-a pierdut timpul, pentru a trăi în clipe succesive, fiecare clipă constituindu-se într-o monadă fără viitor). În al doilea rînd și lucrul acesta mi se pare și mai greu de îndurat -, oportuniștii trăiesc într-o singurătate uluitoare. Și, mai ales, o singurătate deosebită. A nu se confunda singurătatea esențială (ca o muzică a existenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oamenii de valoare ai culturii române din exil constituie, „pe masura autenticității lor, nu simple mănunchiuri de individualități deplasate din spațiul lor normal de creație în spirit, ci adevărate frânturi de țară, reprezentând întreg universul românesc, am putea spune adevărate monade de viață și cultură românească”, U. a stăruit să reunească în paginile revistei aproape toate personalitățile din afara țării, realizând una dintre cele mai importante publicații românești, el însuși dând aici cea mai mare parte a studiilor și articolelor scrise în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
corectată, poetica pillatiană avansând, de fapt, spre centrul ei iradiant doar în ultima fază". Atâta doar că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc și cultural. La nivelul imaginarului acvatic, a cărui urmărire e reluată în acest capitol, se constată chiar "o
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
departe de reflecțiile lui asupra pendulului lui Foucault. „S-o luăm Încet“, am spus eu. „Pendulul este inventat și instalat În secolul trecut. Deocamdată să-l lăsăm deoparte“. „Să-l neglijăm?“ zise Belbo. „Dar n-ați aruncat niciodată o privire Monadei Hieroglifice a lui John Dee, talismanul care ar trebui să concentreze toată știința universului? Nu pare ea un Pendul? figurina p. 67 În original și 443 În orig. it. „Bine“, am spus, „să admitem că putem stabili un raport Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
faptul că observațiile d-lui Codreanu sunt, aproape în exclusivitate, din domeniul artei, al spiritului uman; al doilea, tot ce gândește autorul în materie de filosofia creației, în general, de viață și literatură, în special, este emanația minții marelui Lamparia, monadă centrală a gândirii universale, atemporal și aspațial, a cărui lăcaș stă ascuns acolo unde această lume își pierde înțelesurile. Archaeus, Marele Duh sau Emar Hud, nume pe care le-am întâlnit și în romanul Varvarienii, sunt ipostaze ale uneia și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
robie, nici vărsare de sânge sau cruzime. Toate vor fi de domeniul trecutului, și când va vedea aceste orori ale vremilor trecute, toată omenirea se va așeza și va plânge la această amintire, amintirea sângelui și a vieții oribile a monadelor, neînțelegere și mânii ucigașe și masacre ale inocenților. Se vor topi inimi și măruntaie la vederea acestei imagini trecute. Și o nouă frăție a omului va începe. Închisorile și azilurile de nebuni vor deveni muzee. Asemeni piramidelor și ruinelor mayașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
atitudine spiritualmente stearpă. Elitele intelectuale românești constituie, pe măsura autenticității lor, nu simple mănunchiuri sau individualități, deplasate din spațiul lor normal de creație în spirit, ci adevărate frânturi de țară, reprezentând întreg universul românesc, am putea spune un fel de monade de viață și cultură românească.” În spiritul acestor convingeri, D. a reușit să reunească în paginile sale un număr impresionant de scriitori și intelectuali români din toate zonele diasporei, iar în ultimii ani, și din țară, între care Dinu Adameșteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
de la care pornește este aceea că simbolul este "plin". Acest fapt se datorează, în mare parte, ,,omogenității dintre semnificant și semnificat", ,,naturii lor identice". Susținând ideea conform căreia semnificantul și semnificatul ar avea o ,,geneză comună", Durand definește semnul ca ,,monadă" în care cele două fețe sunt "strivite" una de cealaltă. Motivația care ordonează simbolurile este "masivă", ea constituindu-se într-un sistem, ,,într-o rețea de rețele", de "constelații simbolice" infinite care permit ,,deplasări multiple de sensuri". Toate acestea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a fost transformat Într-un sistem de Sabellius 63, care a mers la Roma În jurul anului 215 și a fost excomunicat de Papa Calist (217-222), după ce, mai Întîi, fusese sprijinit de acesta. Sabellius Îl privea pe Dumnezeu ca pe o monadă, denumită Fiu-Tată (hyiopator). Asemeni soarelui, Fiul-tată radiază căldură și lumină neîmpărțit. Dumnezeu este astfel unul singur, Însă are trei „modalități”: conform cu facerea și ordinea lumii el este Tatăl, conform cu mîntuirea el este Fiul și conform cu Îndurarea este Sfîntul Duh. Condamnînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
O, veșnic aș vrea să întârzii aici, / pe treapta supremă la care / ființa nu scade ca umbrele, nici prezența nu trece-n mișcare..." Parabole, balade, ditirambi, psalmi, sonete, elegii, invocații modurile cele mai variate se rotunjesc finalmente într-o amplă monadă cogitativă; însă prin insistența în filozofare fluxul liric devine exsanguu. Cicluri precum Cele șapte vămi ale văzduhului, Logosul, Psalmii la televizor, Cvadratura cercului și nu numai, dintr-un volum ori altul, pot ademeni pe puțini. O echilibrare fericită era de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mediatică este singura care nu admite o contra-putere? Iată ce accelerează pulverizarea voinței generale prin distrugerea legăturilor ei constitutive, în beneficiul unei colecții inerte de voințe particulare agregate statistic. Întoarcere la relația față în față dintre Lider și milioanele de monade puternic izolate și cablate? Resurecția omului providențial prin mica lucarnă? Nu ține ea, într-adevăr, de o dispoziție plebiscitară? Izolatorul nostru de masă are solide calități bonapartiste și cezaric (iar triumful lui n-a corespuns întâmplător cu declinul parlamentelor și-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de o memorie a unui fapt, ci de memoria unei culturi (memoria culturii muzicale, care este o lume de valori structurate printr-un cod de notații). În acest debut al Memoriei colective, solitarul din Londra nu este, ca Beethoven, o monadă purtătoare a unei lumi muzicale (în asta constă tot progresul gîndirii sale), ci un întreg sistem de monade format dintr-o societate de martori, de culturi interioare. Este vorba de un pictor, de un istoric, de un economist etc. și
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de valori structurate printr-un cod de notații). În acest debut al Memoriei colective, solitarul din Londra nu este, ca Beethoven, o monadă purtătoare a unei lumi muzicale (în asta constă tot progresul gîndirii sale), ci un întreg sistem de monade format dintr-o societate de martori, de culturi interioare. Este vorba de un pictor, de un istoric, de un economist etc. și de cei pe care aceștia i-au citit. Mitul solitarului londonez deschide așadar cartea spre ideea unei conștiințe
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
consecință, calea nu poate fi credința, ci știința. Informația nelimitată ar fi, totuși, echivalabilă cu divinitatea. Gândul e luciferic, deoarece Lyotard crede că omul, prin știință și tehnică, ar putea să se substituie lui Dumnezeu, să devină, adică, dintr-o monadă obișnuită, monada monadelor, una atât de complexă, atât de încărcată de biți, încât să poată părăsi la timp Pământul amenințat și să plece într-o călătorie cosmică într-o stare noncorporală, spre a se stabili în alt sistem solar, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu poate fi credința, ci știința. Informația nelimitată ar fi, totuși, echivalabilă cu divinitatea. Gândul e luciferic, deoarece Lyotard crede că omul, prin știință și tehnică, ar putea să se substituie lui Dumnezeu, să devină, adică, dintr-o monadă obișnuită, monada monadelor, una atât de complexă, atât de încărcată de biți, încât să poată părăsi la timp Pământul amenințat și să plece într-o călătorie cosmică într-o stare noncorporală, spre a se stabili în alt sistem solar, pe o planetă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poate fi credința, ci știința. Informația nelimitată ar fi, totuși, echivalabilă cu divinitatea. Gândul e luciferic, deoarece Lyotard crede că omul, prin știință și tehnică, ar putea să se substituie lui Dumnezeu, să devină, adică, dintr-o monadă obișnuită, monada monadelor, una atât de complexă, atât de încărcată de biți, încât să poată părăsi la timp Pământul amenințat și să plece într-o călătorie cosmică într-o stare noncorporală, spre a se stabili în alt sistem solar, pe o planetă primitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o idee tipic eminesciană, exprimată aproape textual. Și: armonia divină, zice Lyotard, e "singura în stare să reprezinte totul", pe când omul-monadă nu are decât o perspectivă, o Weltanschauung, ca "diferență", fiindcă numai astfel se poate distinge și recunoaște de celelalte monade, cu care se articulează prin hazard, conform științei laice 132. În miliardele de ani care-i mai sunt hărăzite, singura șansă a omului, până la ora stingerii, e să conceapă o inteligență complexă ca Dumnezeu, care să poată ființa fără corp
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nuvelă eminesciană: prin puterea minții sale, înmagazinând informațiile cărților vechi, tânărul genial reușește o evadare de pe pământ, ținta lui fiind, însă, alta împlinirea iubirii. Numai că în clipa când deja se descoperă Dumnezeu, Dan-Dionis recade fulgerător la condiția lui de monadă pământească. Cine să fie mai "realist" în proiecții, Lyotard sau Eminescu? Se pune întrebarea dacă această transparență a corporalității omului (acum opacă) nu înseamnă mântuirea biblică, chiar în preconizata soluție a lui Lyotard. Echivocul ne îndeamnă a reveni la antropologia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fără sacrificarea acestuia. Antropologia laică a lui Lyotard se vede nevoită la sacrificarea corpului uman, ca persoană, și la transbordarea (teleportarea?) inteligenței omului pe alt suport, unul nonmaterial. Lyotard uită un lucru: că Dumnezeu însuși e Persoană, iar nu o monadă abstractă, cum poate apărea, într-un fel, cea leibniziană. Echivocul monadologic lyotardian arată limpede că acolo unde recunoaștem prezența lui Dumnezeu trebuie s-o identificăm rapid și pe cea a diavolului, spre a nu-i atribui cele dumnezeiești. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
distrugă pământul, până la a face viața imposibilă pe el. Așadar, destinul omului ține de lumina lui Dumnezeu iar nu de falsa lumină a diavolului. Cosmogonia eminesciană a întoarcerii la nimic, în cruzimea ei, pare să fie mai realistă decât proiectul monadei luciferice lyotardiene. VI. POSTMODERNISMUL ȘI SPAIMA DE IDENTITATE NAȚIONALĂ Postmodernismul a pretins că este și postideologie. Modernismul ar fi fost era marilor ideologii, iar postmodernismului i s-a cuvenit menirea de a pune capăt tuturor ideologiilor, așa cum a curmat și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
le salvează; în care lumea este una singură, prin primatul Unului, în timp ce Unul multiplu se răspândește în lumi și câmpuri; în care Unu nu se preface în unități, pe când în cultura europeană Unu dă unități, de fiecare dată autonome, ca monadele. Cultura europeană va fi acest ansamblu de unități, ce se diversifică, la rândul lor, întocmai Unului prim. Teologia ei, e drept, se va strădui să păstreze unitățile în subordinea Unului; filozofiile ei, cu setea lor de absolut, vor tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acestea reflectă patru niveluri de înțelegere a realității, pot fi comparate cu scară ontologica a lui Plotin, care include lumea simțurilor (realitatea grosiera), Sufletul Lumii (principiul activ al creației), Nous-ul (Ideile lui Platon, ca semințe ale lucrurilor) și Unul (monada supremă, nediferențiata și atotcuprinzătoare). În al doilea rând, ar trebui precizat că primele trei tipuri de viziuni prezente în descrierea poetica a lui Blake se regăsesc, în mare, într-un text mai puțin cunoscut al lui Schiller, intitulat Briefe über
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tot ceea ce ținea de domeniul psihismului și de activitatea perceptivă era strict legat de individualitate, fără nici un raport cu interacțiunile, instituțiile, regulile de drept, practicile și ritualurile. Această bipartiție le oferea psihologilor cîmpul lor (abstract) de cercetare, centrat pe o monadă (individul), fără legături interacționale cu contextul, iar sociologilor propriul lor obiect de studiu, definit, printre altele, prin exterioritate și gradul său de constrîngere, deși ambele discipline își încrucișau privirile pe același fenomen. Relațiile dintre mentalități și indivizii sau grupurile care
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
el, în afară de a se ilustra? (E.Barbu, S.N., 124) • adverbe: În afară de joia, pot trece în fiecare zi. b. dezvoltat, constituit din gerunziul exceptând și complinirile sale: „De asemeni în magie, posedând simbolurile, ajutați și de faptul că omul-microcosm e o monadă concordantă în totul Divinității (exceptând o anume obtenebrare de origine materială) (...) putem provoca schimbări de poziții cosmice.” (G. Călinescu, U.P., 236) c. propozițional (completiva de excepție): „Am crezut chiar că reușisem, la un moment dat nu se mai auzea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
făcută decât în cadrul unui ritual. Ritualul, fie el ceremonie religioasă, mister, iahou 3, inițiere, poate fi pentru toată populația lumii apropierea prin transfigurarea ființei umane de spiritul universal, de divinitate, punerea în legătură printr-o lucrare sfântă (siahou)4 a monadelor cu sufletul căruia le aparțin în indiviziune, dar totodată poate fi printr-un ritual ocult având puterea de a realiza un alt nivel restrâns, selectiv, elitist, piramidal. Așa cum declamă poetul în versurile sale: Lumina dintotdeauna-i în jurul nostru/ și-orbecăim
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]