KorAP: Find »[drukola/base=monoparental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...50 >

1,227 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

facă față unor noi încercări. Față de familia tradițională, care, având un grad ridicat de autonomie, putea să se complacă într-o formulă cumva închisă, situația atipică a familiei monoparentale o apropie mai cu seamă de modelul familiei deschise. În familia monoparentală modernă, incompletitudinea este suplinită prin intervenția unor instituții care îndeplinesc diferite funcții, cum ar fi cele de îngrijire, de educație, de petrecere a timpului liber. Astfel, relațiile sociale se diversifică și nu sunt numai de tipul relațiilor personale. Mai mult

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
efectele care decurg din folosirea cotidiană a tehnicilor informaționale permit observația conform căreia rolul bunicilor spunând povești poate să fie suplinit de televizor, iar locul tatălui ca partener de joacă să fie substituit prin apelul la calculator. Presupunând că familia monoparentală ar fi o familie închisă, ar decurge în planul consecințelor o mărire a gradului de solidaritate intrafamilială 14, o coeziune mai ridicată. Starea de echilibru momentană nu ar avea însă urmări pozitive pe termen lung. Adultul dintr-o familie monoparentală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
monoparentală ar fi o familie închisă, ar decurge în planul consecințelor o mărire a gradului de solidaritate intrafamilială 14, o coeziune mai ridicată. Starea de echilibru momentană nu ar avea însă urmări pozitive pe termen lung. Adultul dintr-o familie monoparentală resimte nevoia de a relaționa cu un alt adult, iar relațiile părinte-copil sunt asimetrice și sub aspectul comunicării, al preocupărilor și aspirațiilor imediate. Familia monoparentală este nevoită să se configureze ca o familie deschisă. Avantajele decurg dintr-o mai bună

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
echilibru momentană nu ar avea însă urmări pozitive pe termen lung. Adultul dintr-o familie monoparentală resimte nevoia de a relaționa cu un alt adult, iar relațiile părinte-copil sunt asimetrice și sub aspectul comunicării, al preocupărilor și aspirațiilor imediate. Familia monoparentală este nevoită să se configureze ca o familie deschisă. Avantajele decurg dintr-o mai bună capacitate de răspuns la condițiile de existență. Dezavantajele pot fi recunoscute mai ales atunci când, din cauze particulare, cum ar fi sănătatea precară, sărăcia recunoscută ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
direct al altor persoane. 2. Starea de fapttc "2. Starea de fapt" În societățile occidentale contemporane, problematica familiei cu un singur părinte este din ce în ce mai amplu luată în considerare din perspectiva cercetării și a politicilor publice. În unele țări, ponderea familiilor monoparentale a crescut foarte mult. Numărul nașterilor în afara căsătoriei legitime este pe plan mondial în creștere: în 1995 reprezenta 53% din numărul total al nașterilor în Suedia, 47% în Danemarca, 37% în Franța, 34% în Marea Britanie (G. Bock, 2002, p. 319

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
ale vârstei la care au copii, o creștere a divorțialității și o creștere a ponderii nașterilor în afara căsătoriei legale. Scade rata natalității și a numărului mediu de copii. În acest context, în a doua jumătate a secolului trecut, numărul familiilor monoparentale a început să crească, pe fondul destructurării modelului tradițional și al apariției formelor alternative de familie. Se acreditează chiar posibilitatea unei crize a familiei 15. În România postcomunistă, problemele familiei monoparentale și protecția ei socială intră coerent pe agenda publică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în a doua jumătate a secolului trecut, numărul familiilor monoparentale a început să crească, pe fondul destructurării modelului tradițional și al apariției formelor alternative de familie. Se acreditează chiar posibilitatea unei crize a familiei 15. În România postcomunistă, problemele familiei monoparentale și protecția ei socială intră coerent pe agenda publică abia în anul 2003. O întrebare legitimă ar fi aceea în legătură cu temeiul care a fundamentat, la acest moment, orientarea interesului spre problemele familiei monoparentale. Au devenit femeile părinți singuri, în perioada

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
familiei 15. În România postcomunistă, problemele familiei monoparentale și protecția ei socială intră coerent pe agenda publică abia în anul 2003. O întrebare legitimă ar fi aceea în legătură cu temeiul care a fundamentat, la acest moment, orientarea interesului spre problemele familiei monoparentale. Au devenit femeile părinți singuri, în perioada de tranziție, vizibile social altfel decât restul categoriilor defavorizate: săraci și dependenți? Este cumva rezultatul unui proces de emancipare a femeilor mame? În Expunerea de motive pentru legea privind familia monoparentală, se menționează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
problemele familiei monoparentale. Au devenit femeile părinți singuri, în perioada de tranziție, vizibile social altfel decât restul categoriilor defavorizate: săraci și dependenți? Este cumva rezultatul unui proces de emancipare a femeilor mame? În Expunerea de motive pentru legea privind familia monoparentală, se menționează că protecția specială a familiilor monoparentale a fost prevăzută atât în Programul de guvernare 2001-2004, cât și în documentele pe care România le-a prezentat la Comisia Europeană și în negocierile cu Fondul Monetar Internațional, referitoare la măsurile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în perioada de tranziție, vizibile social altfel decât restul categoriilor defavorizate: săraci și dependenți? Este cumva rezultatul unui proces de emancipare a femeilor mame? În Expunerea de motive pentru legea privind familia monoparentală, se menționează că protecția specială a familiilor monoparentale a fost prevăzută atât în Programul de guvernare 2001-2004, cât și în documentele pe care România le-a prezentat la Comisia Europeană și în negocierile cu Fondul Monetar Internațional, referitoare la măsurile de asistență socială pentru anul 2003-2004. Analiza ar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
referitoare la măsurile de asistență socială pentru anul 2003-2004. Analiza ar putea continua din perspectiva soluțiilor oferite de decidenții politici. Pe scurt, sunt propuse ajutoare financiare, menite să mai amelioreze starea de sărăcie în care este recunoscut că trăiesc familiile monoparentale, în marea lor majoritate. Deci sprijinul public nu este unul specific, ci unul datorat stării de sărăcie: o familie monoparentală primește alocația lunară de susținere 16, dar la fel de bine putea primi ajutorul social sau oricare altă formă de sprijin financiar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Pe scurt, sunt propuse ajutoare financiare, menite să mai amelioreze starea de sărăcie în care este recunoscut că trăiesc familiile monoparentale, în marea lor majoritate. Deci sprijinul public nu este unul specific, ci unul datorat stării de sărăcie: o familie monoparentală primește alocația lunară de susținere 16, dar la fel de bine putea primi ajutorul social sau oricare altă formă de sprijin financiar. Conform cu datele oferite cu prilejul dezbaterii proiectului de lege privind protecția socială a familiei monoparentale de către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
stării de sărăcie: o familie monoparentală primește alocația lunară de susținere 16, dar la fel de bine putea primi ajutorul social sau oricare altă formă de sprijin financiar. Conform cu datele oferite cu prilejul dezbaterii proiectului de lege privind protecția socială a familiei monoparentale de către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care citează Institutul Național de Statistică, numărul familiilor cu un singur părinte (monoparentale) este de aproximativ 496 035, reprezentând cca 6,8% din numărul total de familii, din care 353 455 cu un copil

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sau oricare altă formă de sprijin financiar. Conform cu datele oferite cu prilejul dezbaterii proiectului de lege privind protecția socială a familiei monoparentale de către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care citează Institutul Național de Statistică, numărul familiilor cu un singur părinte (monoparentale) este de aproximativ 496 035, reprezentând cca 6,8% din numărul total de familii, din care 353 455 cu un copil în îngrijire, 109 207 cu doi copii în îngrijire, 23 323 cu trei copii în îngrijire,10 050 cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în îngrijire, 109 207 cu doi copii în îngrijire, 23 323 cu trei copii în îngrijire,10 050 cu 4 sau mai mulți copii. Ponderea cea mai mare o reprezintă mamele singure, 84,9%, respectiv în 421 107 din familiile monoparentale, iar numărul total de copii în îngrijire până la vârsta de douăzeci și cinci ani este de 687 58617. În lucrarea Tendințe sociale, apărută în 2002, datele furnizate de Institutul Național de Statistică menționează, sub titlul „Tipuri de nuclee familiale și structura acestora

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
s-au înregistrat în România 6 393,1 mii de nuclee familiale, dintre care peste 30% reprezentau cupluri conjugale fără copii, aproape 11% erau cupluri incomplete, formate dintr-unul dintre părinți cu copii 18. Conform cu datele recensământului din 2002, familiile monoparentale reprezintă 11,72% din totalul familiilor 19. Nu pot să nu remarc o discrepanță a datelor statistice privind familia monoparentală: în timp ce Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei 20 menționează doar 6,8% din numărul total de familii, Institutul Național de Statistică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
copii, aproape 11% erau cupluri incomplete, formate dintr-unul dintre părinți cu copii 18. Conform cu datele recensământului din 2002, familiile monoparentale reprezintă 11,72% din totalul familiilor 19. Nu pot să nu remarc o discrepanță a datelor statistice privind familia monoparentală: în timp ce Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei 20 menționează doar 6,8% din numărul total de familii, Institutul Național de Statistică arată că acestea reprezintă 11,72%. Această diferență poate fi interpretată ca o modalitate de a trasa prin minimizare datele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
acestea reprezintă 11,72%. Această diferență poate fi interpretată ca o modalitate de a trasa prin minimizare datele problemei în parametrii unei rezolvări facile. Denotă, de asemenea, o disponibilitate redusă a decidenților din structurile de putere de a aborda familia monoparentală din perspectiva egalității de șanse. Mă întreb dacă abordarea ar fi fost aceeași în cazul în care cele mai multe familii monoparentale s-ar fi aflat în grija tatălui părinte singur 21. Conform datelor oferite de M.M.S.S.F., ca tendințe generale privind situația

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
parametrii unei rezolvări facile. Denotă, de asemenea, o disponibilitate redusă a decidenților din structurile de putere de a aborda familia monoparentală din perspectiva egalității de șanse. Mă întreb dacă abordarea ar fi fost aceeași în cazul în care cele mai multe familii monoparentale s-ar fi aflat în grija tatălui părinte singur 21. Conform datelor oferite de M.M.S.S.F., ca tendințe generale privind situația familiilor, în România, se remarcă o scădere a numărului de căsătorii și o creștere a numărului de divorțuri. Din conjugarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
21. Conform datelor oferite de M.M.S.S.F., ca tendințe generale privind situația familiilor, în România, se remarcă o scădere a numărului de căsătorii și o creștere a numărului de divorțuri. Din conjugarea celor două tendințe se configurează creșterea numărului de familii monoparentale, creșterea numărului de copii care nu au o familie legalizată. Datele furnizate de Institutul Național de Statistică arată că nupțialitatea înregistrează o tendință de scădere, rata acesteia ajungând la 6,1 căsătorii la 1 000 de locuitori - de la 7,7

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
1990-2000, au fost aproape duble față de divorțurile cuplurilor cu doi copii și de nouă ori mai multe față de divorțurile cuplurilor cu trei copii, menționează Institutul Național de Statistică, 2002, p. 18)22. Iată, deci, cum starea de fapt a familiei monoparentale, în pofida punctului de vedere al ministerului responsabil cu protecția acesteia, nu se datorează ratei înalte a divorțurilor, ci altor factori, printre care se remarcă nașterea unui număr mare de copii în afara căsătoriei legalizate. Pentru România, numărul copiilor născuți în afara căsătoriei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
surprins în studiile sociologice este separarea, situație în care, în fapt, cuplul se destramă, iar relațiile părinților cu copii sunt marcate de conflictele dintre adulți. Pe lângă constatările de ordin cantitativ, pot fi invocate drept bune argumente pentru analiza problematicii familiei monoparentale consecințele privind calitatea vieții membrilor acesteia. Familiile cu copii sunt predispuse, în momentul de față, în România, unui risc accentuat de sărăcie 23. Explicațiile sunt legate fie de creșterea cheltuielilor de întreținere pentru fiecare copil în parte (copiii nu sunt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în stare de sărăcie este mult mai mare decât al adulților aflați în aceeași situație, numărul femeilor aflate în sărăcie este mai mare decât al bărbaților (E. Zamfir, C. Zamfir, M. Pop, 1994, p. 12). Cum nouă din zece familii monoparentale sunt conduse de către femei, putem trage o concluzie în privința sărăciei acestora. Situația de sărăcie a familiilor monoparentale este un caz de discriminare negativă a femeilor prin mecanisme socioculturale, consacrate de stat. Această stare de lucruri nu decurge din analiza legislației

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
aflate în sărăcie este mai mare decât al bărbaților (E. Zamfir, C. Zamfir, M. Pop, 1994, p. 12). Cum nouă din zece familii monoparentale sunt conduse de către femei, putem trage o concluzie în privința sărăciei acestora. Situația de sărăcie a familiilor monoparentale este un caz de discriminare negativă a femeilor prin mecanisme socioculturale, consacrate de stat. Această stare de lucruri nu decurge din analiza legislației, ci din observarea practicilor curente de viață 25. Femeile sunt responsabilizate pentru copiii lor în mai mare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
stare de lucruri nu decurge din analiza legislației, ci din observarea practicilor curente de viață 25. Femeile sunt responsabilizate pentru copiii lor în mai mare măsură decât bărbații și au șanse mai mici pe piața muncii atunci când devin mame. Familia monoparentală întâmpină deci, în primul rând, dificultăți de ordin material, apoi disfuncționalități de factură biologică (probleme legate de sexualitate și restrângerea descendenței) și nu în ultimul rând deficiențe afective, implicate de absența partenerului adult, a dragostei conjugale și de apariția unor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]