524 matches
-
CREĂRII DE CUNOAȘTERE Cu rare excepții, sentimentul religios În Japonia se exprimă prin Îndeplinirea de ritualuri ce se Înscriu În viața socială a individului. Hisayasu Nakagawa Una dintre caracteristicile culturii japoneze este maniera În care se focalizează pe profunzime. În vreme ce monoteismul e agresiv, o trăsătură particulară a politeismului constă În a trata lucrurile mai profund și În a sublima o tehnică Într-o filozofie. Matsutaro Morita Rutine creatoare? De-a lungul Întregii sale istorii, Arhipelagul Nipon a pus Întotdeauna accent pe
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
care se reflectă în nume, asemănările au fost explicate în mai multe feluri de către diverși autori, începând de la continuitatea mesajelor celor trei religii monoteiste (Trei mesageri pentru un singur Dumnezeu este, în traducere, titlul cărții lui Roger Arnaldez, care compară monoteismele iudaic, creștin și musulman), și continuând cu spiritul religiilor semite, iar apoi, si mai vag, cu spiritul locului, dat fiind că cele trei religii se nasc într-un spațiu apropiat, adică în nord-vestul și centrul Peninsulei Arabe. Un alt motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bord bogăția interpretărilor patristice și medievale. Conchide însă că acesta este prețul ce trebuie plătit pentru rigoarea hermeneutica. • Studiul profesorului Jacques Schlosser, „Qui est le Dieu de Jésus?”, publicat în Le Monde de la Bible, nr. 110 din 1998, număr dedicat monoteismului, sintetizează, după afirmațiile autorului, o întreagă carte a sa, Le Dieu de Jésus, Paris, Cerf 1987. În final, abordează termenul aramaic „Abba”, încununare a revelației neotestamentare despre Dumnezeu. Derivat de la substantivul ab („tata”), această formă este un vocativ folosit în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de versiunea ASM. 2.1.4.2. ’A≤ad: SOI, ASM, „Cel Unic”; GG „Unul”; Marr „unus”; RB „unique”; DM „Un”; YA „the One and Only”; Arb „One”. Apare o singură dată, în primul verset al surei 112, care afirmă monoteismul islamic la modul polemic în raport cu creștinismul. Este predicat nominal, ca și All"h, avându-l ca subiect pe Huwa: Huwa All"hu a≤ad: „El este Dumnezeu, Unul”. Toți gramaticii sunt de acord că provine din aceeași rădăcina că și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BVA); G-R „Cel Prea Înalt”; ho Hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „Très-Haut” (BJ); „Most High” (RSV). Cand nu este sinonim cu numele generice 197, ci are funcție de predicat, semnifică fie superioritatea Dumnezeului biblic asupra zeilor celorlalte popoare (în faza monolatriei, premergătoare monoteismului absolut), ca în Ps 97/96,9: k ’att"h YHWH ‘ElyÄn ‘al kol h"’"reț / na‘alQyÖa ‘al kol ’elohm: „Căci Tu, Doamne, preaînalt ești peste tot pământul, înălțat mai presus decât toți zeii.” (t.n.) fie, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Roi” pentru Mélek hakka>Ä:; „Que toutes leș nations étrangères reconnaissent l’autorité du Seigneur” pentru we-yir’ó gÄyim ’eÖ-Šem YHWH („se vor teme neamurile de Numele Domnului”). Uneori semnificația din original este serios alterată: celebra profesiune de credință a monoteismului mozaic din Dt 6,4 sună astfel: „Écoute, peuple d’Israel, le Seigneur seul est notre Dieu”, pentru Šemaî Yiœer"’Ql YHWH ’ElohQynó YHWH ’eƒ": (YHWH, Dumnezeul nostru, este UNUL). Pe de altă parte, ’ElohQy ’"men este tradus „le seul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la zeii inferiori, prin morală și prin modul cum sunt prețuite darurile venite de la divinitate. Grecii care au devenit galileeni au adoptat religia ebraică, trădând-o însă în același timp în multe privințe din moment ce, închinându-se lui Cristos, încalcă rigurosul monoteism iudaic pentru că au renunțat la cultul iudaic (și, de altfel, cu timpul, și la doctrinele lui Cristos și ale apostolilor) și pentru că au renunțat la legământul încheiat de Avraam. A doua carte, pe cât ne putem da seama pe baza puținelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Dumnezeu, prin cea privitoare la zeii inferiori, prin morală și prin modul cum sînt prețuite darurile venite de la divinitate. Grecii care au devenit galileeni au adoptat religia ebraică, trădînd-o însă în multe privințe din moment ce, închinîndu-se lui Cristos, încalcă rigurosul monoteism iudaic, pentru că au renunțat la cultul iudaic (și, de altfel, cu timpul, și la doctrinele lui Cristos și ale apostolilor) și pentru că au renunțat la legămîntul încheiat de Avraam. A doua carte, din cîte ne putem da seama pe baza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
includerii” și nu al excluderii celuilalt. Viziunea metafizică proprie lui Hipolit și care îl conduce la identificarea a două niveluri diferite în interiorul sferei realității, îl conduce de asemenea la o înțelegere oarecum tolerantă, deși amestecată cu destul dispreț, a „pământescului”. Monoteismul său strict creștin îi impune o atitudine de tip exclusivist. El moderează însă acest integrism in nuce și reia opoziția radicală Dumnezeu‑lume sub forma unei opoziții relative, Biserică‑Imperiu, ai cărei termeni se mențin într‑un echilibru dinamic. Într
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
textul nostru (4, 14.18), poate datorită interesului scăzut pe care acesta îl prezintă pentru teza susținută aici. . Într‑adevăr, diavolul, ca imitator al lui Dumnezeu, reușește să copieze în toate Creatorul, în afară de Întrupare. Această idee decurge din chiar principiul monoteismului creștin. Numai Dumnezeu, în calitatea sa de Creator unic, poate depăși limitele ontologice și se poate înomeni (Isus Cristos). Satan nu este decât un înger, deci o creatură a lui Dumnezeu. A admite întruparea sa reală într‑un personaj istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un rând, ni se spune că toți cei „care ce‑l slăvesc pe diavol prin multe lucruri abominabile îi vor sluji atunci printr‑un sigur idol” (V, 25, 1). Aceasta înseamnă că păgânii se vor converti la rândul lor la „monoteism”, mai bine zis, la monoidolatrie. Activitatea lui Cristos este centrifugă. Centrul său de iradiere este Ierusalimul, de aici ea se răspândește către toate colțurile lumii locuite. Contrar acesteia, activitatea Anticristului va avea un caracter centripet. Tiranul eshatologic va respinge mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a recâștiga harul botezului și curăția desăvârșită a celor care s-au unit cu Hristos ca într-o nuntă. Nunta e metafora centrală în scrierile profeților din Vechiul Testament și o figură recurentă în scrierile pauline. În lumina acestei corespondențe între monoteism și monogamie, monahismul apare ca un parcurs al reintegrării omului în starea de pace și împăcare cu Dumnezeu. La capătul unei vieți de înfrânare și pocăință, fiecare monah reface experiența unității eshatologice a umanității. Fără recunoașterea abisului despărțirii noastre de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la o definire îngustă a comunității, inaplicabilă agregatelor umane mai mari. Un alt punct în care Etzioni se desparte de Buber (și, aș spune, de teologie) este morala: pentru Buber (ca și pentru cei mai mulți teologi și mistici, cel puțin în monoteismele Cărții), Dumnezeu este amoral. În orice caz, este ireductibil la morala umană, ceea ce îl face inutilizabil în proiectul comunitarist, modern și secular, pentru care mistica nu este o temelie legitimă, nici măcar sub forma întru câtva atenuată a tradiției, datinei, cutumei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ci de „Îngăduință”, „indulgență”. Zeul Îngăduie, lasă de la sine, tolerează cu generozitate greșeala unui muritor. Indulgența nu e considerată virtute; ea constituie apanajul prinților străini și este de neconceput Într-o societate egalitară, democratică, În sens politic sau religios (ca monoteismul iudaic, unde toți sunt egali În fața lui Iahve). ⎯ Alte sensuri ale lui aphiemi: „a emite”, „a da drumul” (lacrimilor ori cuvintelor); cu pneuma: „a-și da duhul, a muri”. Avem de-a face cu un ansamblu de sensuri concrete În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
hazlie a unei comedii, William Shakespeare stigmatiza absurditatea urii și a discriminării etnico- religioase și antisemitismul din toate timpurile atribuind protagonistului evreu o măreție tragică, deseori greșit înțeleasă de urmașii săi. 1 Versiunea tradițională a originilor lui Israel și a monoteismului 1.1. Versiunea tradițională Cea mai mare parte dintre izvoarele ce vorbesc despre religia lui Israel se află în Biblia ebraică și aramaică la care se adaugă textele grecești ale canonului alexandrin, adică așa-numitele cărți deutero-canonice, acceptate ca inspirate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mai vechi, adunate în Mișna. a) Conform Cărții Genezei (Soggin 1997), patriarhii lui Israel, Abraham, Isaac, Iacob și Iosif, care, după calculele actuale, au trăit pe la jumătatea mileniului al II-lea î.C., ar fi practicat deja un fel de monoteism. Despre primul patriarh se spune că, ascultând de o chemare divină (Gen 12,1 ș.u.), a părăsit Mesopotamia (unde se mutase din Ur, la sud-est de Haran, către nord-est, Gen 11,31) ca să meargă în Canaan; despre Isaac informațiile
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
u.). Povestirea pune cariera sa pe seama credinței și virtuților sale, dar mai ales a binefacerii divine. După cum se observă, punerea problemei are loc în termeni absolut familiari și teologici. b) Așadar, în tradiția biblică, patriarhii sunt prezentați ca precursori ai monoteismului propriu-zis; apariția sa e atribuită revelației divine lui Moise și, prin el, poporului care gemea sub povara muncii silnice în Egipt (Ex 3,14-15; 6,2-3), constrâns de noul faraon „care nu-l cunoscuse pe Iosif” (Ex 1,8). Astfel
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Acest proces nu s-a fi întâmplat însă fără a stârni reacții aprinse mai ales din partea profeților. În secolul al IX-lea î.C., în Nord (Israel în sens strict), îi găsim pe profeții Ilie și Elizeu, susținători epici ai monoteismului (primul folosește formula „Yhwh sau Baal”, zeul cananean, 1Reg 18,1 ș.u.); nu s-a păstrat nici o scriere care să aparțină celor doi. În secolul al VIII-lea î.C., în Nord și în Sud (Iuda), îi întâlnim pe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
babilonian (587/586-539 î.C., când a încetat independența regatului, cu excepția unei scurte perioade între 134 și 63 î.C., în timpul domniei regilor hasmonei) și-au exercitat slujirea profetică în sprijinul exilaților profeții Ezechiel și Deutero-Isaia (Is 40-55, susținător al monoteismului într-o formă sistematică). După exil, tot în Iuda, îi găsim pe profeții Ageu, Zaharia, Trito-Isaia (capp. 55-66), Iona, Malahia, Ioel și Deutero-Zaharia (capp 9-14); de la toți acești profeți (preexilici, exilici și postexilici) au ajuns până la noi cărți scrise având
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
față de operele clasice și orientale pe care le citează (Stern 1976, 1980, 1984). f) Așadar, scopul acestui studiu va fi să adune și să cerceteze noțiunile care ne oferă date despre credința, istoria credinței lui Israel și drumul său către monoteism; cu alte cuvinte, vom căuta să trecem dincolo de versiunile oficiale transmise de texte sau cel puțin să citim printre rânduri. 2 Contextul din Siria-Canaan la sfârșitul mileniului al II-lea î.C. 2.1. Caracteristici politice și religioase Mediul siro-cananean
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
19, în care David îl dojenește pe Saul pentru că l-a obligat, urmărindu-l, să se ducă în afara țării sfinte și astfel să aducă cult zeilor străini; vezi 5,1), pentru ca în final, în epoca postexilică, să se ajungă la monoteismul pur așa cum fusese conturat schematic de profeții de dinainte de exil și cum este proclamat de Deutero-Isaia (Is 40-55; cf. Cap. 7). c) În orice caz, nu lipsesc mărturiile extrabiblice despre cultul lui Yhwh: la sfârșitul secolului al IX-lea î
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
când monarhia nu va mai exista, putea trece neobservat ca un element pur retoric. Același lucru este valabil și pentru Ps 72 în care suveranul este pus în relație chiar cu fertilitatea pământului (vv. 6 și 16)! 5.3. Un monoteism non „exclusiv” Și povestirile despre profetul Ilie (1Reg 19,18) admit că i-au rămas fidele lui Yhwh nu mai mult de 7000 de persoane care nu și-au îndoit genunchii înaintea lui ba’al; evident, aceasta nu înseamnă că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
îndoit genunchii înaintea lui ba’al; evident, aceasta nu înseamnă că l-au abandonat complet pe Dumnezeul lui Israel, ci numai că îl adorau laolaltă cu celelalte divinități. Pentru a conchide, se poate afirma că, cel puțin în prima parte, monoteismul nu excludea legitimitatea cultului adus de celelalte popoare propriilor divinități; despre credința în existența altor zei există urme chiar în Biblia Ebraică. Monoteismul va deveni absolut abia în epoca elenistă când ceilalți zei vor fi echivalați cu îngerii care fac
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
adorau laolaltă cu celelalte divinități. Pentru a conchide, se poate afirma că, cel puțin în prima parte, monoteismul nu excludea legitimitatea cultului adus de celelalte popoare propriilor divinități; despre credința în existența altor zei există urme chiar în Biblia Ebraică. Monoteismul va deveni absolut abia în epoca elenistă când ceilalți zei vor fi echivalați cu îngerii care fac parte din curtea lui Yhwh, la fel ca în partea a doua a Cărții lui Daniel. 5.4. Referințe non-biblice Alte informații le
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cu „diaspora” din sudul Egiptului. Săpăturile recente (1995) de pe Muntele Garizim conduse de Departamentul de Antichități al Israelului au scos la lumină temeliile edificiului ce avea formă octogonală. Pentru a cunoaște mai multe trebuie să așteptăm publicarea raportul lor. 7 Monoteismul 7.1. Monoteismul și ciclurile agricole Drumul lui Israel spre monoteism a fost așadar lung și, putem spune fără să greșim, obositor. Luptele, pe care profeții precum Ilie și Elizeu sau Amos, Osea, Isaia, Ieremia și Ezechiel, au trebuit să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]