537 matches
-
idolul moabiților (), în timp ce din alte pasaje transpare o viziune monolatră, acceptându-se si existența altor divinități. Existența sincretismelor dintre cultul lui YHVH și al idolilor/zeilor amintiți revelează practici neconcordante cu poruncile biblice. Nu se poate vorbi însă despre un monoteism în sens propriu, ci despre monolatrie, pentru că în Biblie rareori se neagă existența altor zeități în afară de Iahve, în timp ce adesea aceste zeități sunt recunoscute. Astfel, doar începând cu secolul al 6-lea î.e.n. monoteismul iudaic s-a dezvoltat sub influența filozofiei
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Nu se poate vorbi însă despre un monoteism în sens propriu, ci despre monolatrie, pentru că în Biblie rareori se neagă existența altor zeități în afară de Iahve, în timp ce adesea aceste zeități sunt recunoscute. Astfel, doar începând cu secolul al 6-lea î.e.n. monoteismul iudaic s-a dezvoltat sub influența filozofiei grecesti pentru a deveni monoteist în sensul strict al termenului, afirmând un Dumnezeu pentru toată umanitatea. Prima utilizare a tetragramei apare în perioada politeistă (evreii adorau alături de zeul lor tribal YHWH diverse alte
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
sensul strict al termenului, afirmând un Dumnezeu pentru toată umanitatea. Prima utilizare a tetragramei apare în perioada politeistă (evreii adorau alături de zeul lor tribal YHWH diverse alte zeități locale precum El, Milkon, Anat, Așera, Baal, Kemoș) și de tranziție spre monoteism, YHWH fiind numele zeității masculine, așa cum atestă mărturiile epigrafice găsite la "Kuntilet Ajrud" (ostrace cu invocații spre "Iahve și a sa Așera") și cele găsite la "Șefela" (tăblițe cu inscripția "Iahve și a sa Așera", ca și numeroase statuete care
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
și cele găsite la "Șefela" (tăblițe cu inscripția "Iahve și a sa Așera", ca și numeroase statuete care demonstrează că partenera divină a lui YHWH era adorată de evreii timpului atât în templu cât și în case). Ulterior, odată cu statornicirea monoteismului, tetragrama a desemnat zeul unic al iudaismului, Dumnezeu. Trecerea a început la nivel oficial (al statului) în secolul al VIII-lea î.e.n. și a durat mai multe sute de ani, perioadă în care a cunoscut progrese și eșecuri succesive. În
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
statului) în secolul al VIII-lea î.e.n. și a durat mai multe sute de ani, perioadă în care a cunoscut progrese și eșecuri succesive. În secolul al VII-lea î.e.n., după reforma lui Iosia, populația încă nu era sub influența monoteismului și nici a henoteismului (monolatriei), întrucât în casele evreilor se găseau încă statuete ale adoratei soții a lui YHWH, Așera. La sfârșitul secolului V î.e.n. evreii încă ezitau să adopte monoteismul absolut, după cum atestă papirusurile evreilor de pe insula Yeb (Elephantine
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
reforma lui Iosia, populația încă nu era sub influența monoteismului și nici a henoteismului (monolatriei), întrucât în casele evreilor se găseau încă statuete ale adoratei soții a lui YHWH, Așera. La sfârșitul secolului V î.e.n. evreii încă ezitau să adopte monoteismul absolut, după cum atestă papirusurile evreilor de pe insula Yeb (Elephantine), refugiați în Egipt din fața invaziilor asiriene și babiloniene din regatul Iuda: templul local era dedicat mai multor zeități canaaneene, între care Iahve și Anat. Templul a fost distrus de egipteni la
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
cu "viața de apoi, aspecte cosmice, speranțe și valori idealiste, și adevăruri universale", în timp ce plasează sufletul "în grosul lucrurilor: în refulat, în umbră, în mizeria vieții, în boli, și în durerea și confuzia iubirii" Hillman crede că religia - în special monoteismul și credințele monahale - și psihologia umanistă s-au îngrijit de spirit, adesea la cheltuiala nefericită a sufletului. Asta se întâmplă, spune Moore, deoarece pentru a transcende "condiția joasă a sufletului...se pierde legătura cu sufletul, iar o spiritualitate schizionistă, fără
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
și bineînțeles că au apărut (pe fondul indiferenței faraonului având chiar un teren propice) facțiuni subterane ce erau nemulțumite de noua ordine. Akhenaten a creat și impus o religie monoteistă axată pe Aten, interzicând venerarea celorlalți zei. Relația dintre introducerea monoteismului de către Akhenaten și personajul biblic Moise, care este localizat în Egipt într-o perioadă similară (deși nu neapărat identică) este neclară și controversată. Un nou curent a pătruns în arta vremii, mai natural, o întorsătură drastică de la stilul ce domina
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța lumii romane politeiste față de monoteismul promovat de iudaism. Dio Cassius în "Istoria Romei", precum și Eusebiu din Cezareea în "Historia Ecclesiastica", precum și o serie de papirusuri egiptene descriu cum mii de evrei sunt uciși în timpul unor războaie civile din Egipt, Cipru și Cyrenaica. Împăratul roman Hadrian
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
în primul rând ca pe una din măsurile politice de consacrare regală și de consolidare a statului, după model divin (printre alte măsuri fiind și celebrul cod juridic - Codul lui Hammurabi). Astfel, Marduk, fără a fi adus un program de monoteism teologic, era venerat în Babilon ca și zeu reorganizator al universului și ca pedepsitor implacabil al răzvrătirii, ca izvor al focului solar și al luminii, ca salvator al zeilor prin potop și ca unicul inițiator al creației omului. Marduk avea
Marduk () [Corola-website/Science/302195_a_303524]
-
sau Abu Bakr Shekau (cunoscut și sub porecla „Dar at-Tawhid”,adică „Vatra Monoteismului”, în arabă:دار التوحيد, născut în Niger între anii 1969-1975) este conducătorul organizației islamiste africane de teroare Boko Haram din Nigeria, de inspirație jihadistă-salafistă. Membru al etniei Kanuri din nord-estul Nigeriei, el l-a înlocuit pe fondatorul organizației, Ustaz Muhammad
Abubakar Shekau () [Corola-website/Science/334028_a_335357]
-
ipoteză puțin răspândită, lah ar veni de la LWH, care înseamnă fie a fi ascuns, învăluit (Allah ar fi numit astfel pentru că este ascuns privirilor noastre), fie a fi înălțat-Cel Preaînalt . Conceptul fundamental în islam este unicitatea lui Dumnezeu ("tawhid"). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. În arabă, Dumnezeu se numește Allah, o formă a "al-ilah", sau "unicul dumnezeu". "Allăh" se traduce așadar prin "Dumnezeu". Utilizarea implicită a articolului hotărât în "Allah" indică unitatea divină
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
artă pe care nomazii și-o puteau permite era cea care cerea cele mai mici și nevaloroase căruțe , greutăți și spații. Orice era conspirat să facă preocuparea artistică și mentală a arabilor complet abstractă. Alegebra, muzică, artă, geometria, decorațiile simetrice, monoteismul, poezia ritmică, disputele lingvistice și figurile de stil complexe au devenit plăceri intelectuale ale arabilor. Însă tradiția artei pictoriale a venit dinafară pentru tărâmurile islamice. Caricaturile au început să apară în Orientul Mijlociu la jumătatea secolului al nouăsprezecelea și a coincis
Caricaturile politice arabe () [Corola-website/Science/329444_a_330773]
-
datează din secolul al 15-lea. Astfel Azienda Pievalinghe a fost transformată de noul proprietar încetul cu încetul într-un uriaș monument teritorial al conceptului Land art, “într-o operă vie fitomitologică.” „Panteismul ca un fenomen nou, născut în contextul monoteismului contemporan aici în Pievalinghe primește în domeniul Land-artei contemporane conƫinuturi noi,“ spune artistul. “Iar aceasta este mult mai mult, decât a vrut cândva să demonstreze filosoful Baruch Spinoza, când l-a definit pe Dumnezeu ca o substanƫă, identificându-l cu
Dieter Pildner () [Corola-website/Science/332762_a_334091]
-
istorice a Bibliei ebraice pornind de la punctele de vedere ale Epocii Luminilor, care negau posibilitatea minunilor și care au înghesuit ca atare dezbaterea despre adevărul Bibliei în colțul cercetărilor arheologice. Concluzia autorilor este că istoria deuteronomistă, cu care a început monoteismul iudaic, a fost o mișcare de reformă a politeismului din Iuda și Israel inițiată sub domnia regelui iudeu Iozia. Scopul acestei campanii de propagandă religioasă era eliberarea de sub jugul suzeranității egiptene și anexarea teritoriului israelian (pe atunci ocupat de asirieni
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
nu toate) tradițiile europene care derivă din filosofiile orfice și gnostice, o excepție notabilă fiind în mitologia nordică, unde Soarele este feminin, iar Luna este masculină. Venerarea soarelui este o posibilă origine a henoteismului și în cele din urmă a monoteismului. În a optsprezecea dinastie a Egiptului Antic, religia eretica a lui Akhenaten, atenismul, folosea vechea zeitate solară Aten că un simbol a unui zeu unic. Conceptul neolitic în legătură cu barca solară, soarele traversând cerul într-o barcă, se găsește în Egiptul
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
YHWH a substantivului comun plural „dumnezei” („Elohim” pluralul de la „El”/„Eloha”), în afară de a sugera un plural de politețe indică și spre multitudinea de zei/divinități pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreiești spre monoteism. La babilonieni, zeul Marduk întruchipează din ce în ce mai mulți zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel și Nebo). Acest fenomen de unificare a panteonului național are corespondență și în religia Egiptului, deși nici babilonienii, nici egiptenii nu au atins monoteismul iudaic. Există și alte
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
a religiei evreiești spre monoteism. La babilonieni, zeul Marduk întruchipează din ce în ce mai mulți zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel și Nebo). Acest fenomen de unificare a panteonului național are corespondență și în religia Egiptului, deși nici babilonienii, nici egiptenii nu au atins monoteismul iudaic. Există și alte destul de numeroase instanțe în care Biblia (Vechiul Testament) mai trădează politeismul autorilor ei, care însă ele nu sunt neapărat evidente în textele traduse cât e cazul în cel original ebraic. Un exemplu este Facere 6 unde versetele
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
deși mulți refuză să adopte acest apelativ, considerându-se pur și simplu musulmanii adevărați, care urmează porunca sfântă de a asculta de Coran . În ceea ce privește asemănările dintre majoritatea musulmanilor (indiferent de rit) și coraniști, caracteristicile generale ale credinței islamice sunt prezente: monoteismul , stâlpii islamului (أركان الإمان) , articolele credinței (aqidah, عقيدة) , revelația divină (wahy, وَحْي) . Diferențele apar atunci când se iau în considerare detaliile unora dintre aceste elemente fundamentale, mai precis acolo unde acestea sunt influențate de hadith (spre exemplu
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
culturii elenistice și a religiei creștine cu structura statală romană a permis formarea acelui fenomen istoric care se numește Imperiul Bizantin. Încă în sec. III Aurelian adusese din Siria idealul oriental al unei monarhii sacre și instituise un fel de monoteism solar, religia lui "Sol invictus", drept cult oficial al Imperiului. Acest teism solar a fost religia casei lui Constantin și a pregătit calea acceptării creștinismului. Sfântul Imperiu Roman, "Sancta Respublica Romana", n-a fost creația lui Carol cel Mare, ci
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și răscumpărarea în calitate de „rob a lui Yahwe”. Evreii, în mod firesc, nu creditează asemenea aserțiuni. Limba cărții lui Isaia este ebraica clasică și se distinge prin puritate, eleganță și vioiciune. Isaia 44:6 conține cea mai veche exprimare clară a monoteismului: „Eu sînt Cel dintîi și Cel de pe urmă, și afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.” În Isaia 44:09-20 această teză este dezvoltată într-o satiră a fabricării idolilor, râzând de prostia dulgherului care adoră un idol creat de el
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
dezvoltată într-o satiră a fabricării idolilor, râzând de prostia dulgherului care adoră un idol creat de el însuși. În timp ce Iahve își arată superioritatea asupra altor zei în Proto-Isaia, în Deutero-Isaia el devine singurul Zeu din lume. Acest model de monoteism a devenit ulterior definitoriu pentru iudaismul post-exilic, devenind baza creștinismului și islamului.
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
cu detașarea aferentă acestei poziționări asumate, semnalează faptul că hermeneutica reprezintă în cultură ceea ce democrația reprezintă în politică: modalitatea de preluare a mesajului creștin despre iubire ca singură lege. Tradiția raționalistă a Occidentului e, în acest context, versiunea laică a monoteismului. Idealurile Iluminismului sunt expresia evoluției de la un Dumnezeu adorat ca putere la un Dumnezeu adorat ca iubire și, simultan, de la subordonarea omului față de o putere infinită la cercetarea și recunoașterea de către om a propriilor puteri. Rorty socotește mai importantă Revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și elaborează o teorie a interzicerii consangvinității, care variază În funcție de context și de modurile de reglementare (Lévi-Strauss, 1949). Instituirea „grupalității” sau a „omului În societate” Începe, dacă ne putem exprima astfel, cu o interdicție, tot așa cum Tablele Legii instituie marile monoteisme sau cum funcțiile sacerdotale, războinice și economice structurează ierarhizarea pe trei niveluri a societăților indo-europene (Dumézil; Dumont). Apariția acestor norme, care justifică și reglementează diferențierea (pe caste, clase, familii, secte sau alte tipuri de grupări), pare a fi consubstanțială cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fără a aduce În discuție practicile efective, nu pot fi susținute. Fără a avea pretenții de exhaustivitate, ar trebui să privim aceste schimburi În toată amploarea lor istorică și geografică, o dată ce Învățămintele lor interferează cu problematica noastră. De exemplu, inventarea monoteismului În regatul lui Iuda În secolul al IX-lea Înaintea erei creștine din motive politice și juridice specifice lumii ebraice a influențat cel puțin la fel de mult relațiile interculturale contemporane ca și acțiunea cutărui sau cutărui minister În domeniul patrimonial sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]