418 matches
-
scurtă Suită dramatică (1959) și Mărul cunoștinței (1968) sunt cărți datate. Indiferent de mediul investigat (muncitoresc, studențesc, artistic), tiparele psihologice sunt stereotipe, unele cu o rudimentară schematizare în sensul imperativelor realismului socialist mai întâi, iar mai târziu în linia unui moralism ostentativ: aceiași indivizi onești, care reușesc să înfrângă dușmanul de clasă, ori care, neînțeleși de semeni, izbutesc în urma unor îndelungi tribulații, să își dovedească nevinovăția. În Lângă un geam deschis (1955) și în Noi, cei vii (1963), autoarea versifică facil
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
starețul nu este un legiuitor, ci doar un însoțitor. Adevăratul părinte duhovnic asistă la formarea novicelui printr-un simplu act de învecinare. Fără discernământ și dragoste, această pedagogie subtilă a faptei care, adesea, ia locul cuvântului s-ar transforma în moralism. Când este vorba de votul ascultării, al sărăciei și castității, ucenicul știe că răspunsul său prompt este dorit de Hristos mai mult decât de oricine altcineva. Fecioria nu-i o virtute care marchează contrastul vizibil, „trupesc”, între călugări și cei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sunt un obiect nezburător, apărut în 1992. A colaborat la „Graiul Maramureșului” și „Clipa zilei” din Baia Mare. Prozele scurte din cartea de debut, dar cu precădere acea „o sumă de proze” din Alergând prin sine (1995) surprind prin supunerea unui moralism sceptic, malițios, descins direct din Teodor Mazilu, la bizarele „rigori” ale unei arhitecturi epice sui-generis, voit haotică, ostilă oricăror reguli de perspectivă și de construcție. Teme și motive dintre cele mai diverse, chiar și din domeniul politicii românești „la zi
BUD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285909_a_287238]
-
mai ales, Întreaga „armătură” teologică și spirituală. Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea Învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii, și reancorând-o În dogmă, căci „Părinții Îngemănează, Într-un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. În fine, Întreprinderea „Sources chrétiennes” ar acoperi o lacună În peisajul intelectual francez. Printre cei dintâi Părinți traduși În colecție se găsesc
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
G. Coșbuc. Cele mai izbutite rămân, cu licărul lor de umor, narațiunile în versuri. A tradus, trădându-i prin facilitate, din Goethe, Lamartine, N. Lenau, L. Beckstein, Em. Geibel, Th. Körner, M. Moltke, Petöfi, Fr. Rückert. Cu toată încărcătura de moralism a textelor ei, B.-C. e mai bună prozatoare decât poetă. Câte o schiță aduce cu un basm și, de altfel, ardeleanca a scris și basme propriu-zise. Un alt timbru prezintă legendele din volumul Țara Moților, cu sorgintea în istorisirile
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
și a conduiteiomului, caută cauzele stărilor sufletești tipice etc. Analistul ob servă sufletul, îl descompune (,,analizează"), îl descrie, îl redă, așa cum este el, cât poate mai exact. Moralistul observă mai mult pe alții; analistul se observă mai mult pe sine. Moralismul presupune gustul ideilor generale și spirit de generalizare. De aceea el înflorește mai ales în Franța. Analiza presupune o bogată viață interioară, fie că e vorba de autoanaliză, fie că e vorba de analiza altuia. (Aceasta din urmă o presupune
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Interesul lui față de Dovada Ontologică era de natură pur filozofică. Ceea ce se afla dincolo de toate acestea nu era în nici un caz Dumnezeu. John Robert era uneori caracterizat ca un moralist metafizic, dar dacă eticheta era potrivită, nu implica nicidecum că moralismul lui avea să se dovedească, până la urmă, (poate că în acea bănuită „doctrină secretă“), a fi religie. Îl preocupa „realul“ și prin acesta, conform propriei sale implicații, „binele“. În concepția lui, religia era un fenomen de altă natură, asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spațiu... în care să mă pot mișca... în care pot deveni... mai bun, într-un fel... Nu e o dramă, nu e nimic senzațional sau violent... nimic din ce comportă un risc. — Îmi place imaginea pe care ai schițat-o. Moralismul, prin simplitatea pretențiilor sale, face harcea-parcea metafizica. Și dobitocul ăla de Ivor Sefton care afirmă că imagistica metafizică e paranoică! Cu toții suntem făuritori de imagini. Așadar, o viață liniștită, fără vinovăție? Ce faci în activitatea dumitale parohială? — Regizez ritualuri. Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apare ca cea mai teribilă și devastatoare. În lectura emergenței postmodernității ca schimbare istorică de paradigmă societală (și sociologică), Michel Maffesoli identifică trei axe majore ale transmutației în ordinea morală a lumii: 1. relativismul generalizat (ca reacție la substanțialismul și "moralismul universal"); 2. parcursul inițiatic (ca trecere de la "individualizarea" modernă, înscrisă în activismul faustian sau prometeian, la "individuarea" postmodernă în fuziuni comunitare; și 3. ethosul comunitar, ca reînviere a arhetipurilor umanității toate conducând la/și fiind explicitate în ceea ce autorul numește
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unei suite de momente și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire a tragicului în ciuda proeminenței hedonismelor și a ludicului în societățile postmoderne. Nu putem înțelege "imoralismul etic" al postmodernității, circumscris "relativismului" generalizat, ca ordonare valorică opusă substanțialismului și moralismului modernității, în afara acceptării socialității ca "relianță socială" și ca "lume a vieții" (Lebenswelt) și dacă nu ieșim din optica dihotomică a Binelui și Răului, într-un înțeles propriu abstracțiilor transcendentale, adică depășind obișnuința de a aprecia "binele și răul pornind
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
etc., același curs, aceeași limbă de lemn care celebrează logica istoriei și morala clasei muncitoare. De ce să amintim toate acestea? Se întâmplă că, recent, jurnalista respectivă a criticat violent "a priori și fără fundament" eșanjismul sexual, "partuzele" din mediul artistic. Moralismul are un viitor fericit. În orice caz, fără urmări, cele care dau lecții de morală politică sau de morală sexuală își continuă munca de curățenie. În același registru al "numirii", de "a spune" ceea ce este adevărat sau fals, și deci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nesigure de ele însele. Totuși, ele reprezintă cimentul care structurează sentimentul de apartenență, a cărui importanță nu o mai putem nega. Stricto sensu, valorile estetice în jurul cărora se agregă cu înverșunare diversele triburi postmoderne. Astfel, evidența moralei universale, ca și moralismul conformist prin care se exprimă nu mai rezistă la loviturile violente de rezistență ale eticilor particulare. Această distincție (morală etici) se impune din momentul în care constatăm cât de desuetă și de amăgitoare este abundența bunelor intenții. Din momentul în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un sens nuanțat. Reluând o tematică dragă lui Edgar Morin, într-o societate complexă trebuie să știm să înțelegem fenomenele în întreaga lor complexitate. În acest domeniu, așa cum am spus-o deja, există un raport de încleștare între substanțialism și moralism. Ontologia care le este comună este întotdeauna în căutarea unei "cauze supreme", primă și ultimă. Or, așa cum ne arată observația, prezentarea fenomenologică a vieții cotidiene, totul este în mișcare, totul fluctuează. Ceea ce, stricto sensu, complică simpla cauzalitate. Socialitatea, aceea a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
s-ar putea numi "pelagianism" modern. Călugărul Pélage, negând păcatul originar, poate fi considerat, fie că o știm sau nu, ca fondator al pedagogiei raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social. Pentru care partea de umbră a naturii umane, aceea care face apel la sensibil, va fi ineluctabil depășită 13. Moralism pedagogic ce face din societate și apoi din toate instanțele spirituale: universitate, presă, editură, o imensă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social. Pentru care partea de umbră a naturii umane, aceea care face apel la sensibil, va fi ineluctabil depășită 13. Moralism pedagogic ce face din societate și apoi din toate instanțele spirituale: universitate, presă, editură, o imensă fabrică de angajați în serviciul unei ideologii antreprenoriale dominate de un utilitarism omniprezent. Acesta nu mai pare a fi un lucru acceptat fără discuție
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție în termeni. Dar în același timp relativism suspicios față de promisiunile unei emancipări viitoare pe care s-a fondat moralismul modern, suspicios față de această excepție culturală proprie Occidentului, convingerea că Istoria are o lege; credința că aceasta are un sens. În deziluzia lui progresivă, lucidă și empirică față de comunism, Arthur Koestler nota că acesta este "continuarea și realizarea marii tradiții
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cunoscută și civilizată, dominată de rațiune și orientată spre atingerea unei ținte înde-părtate (Paradis, societate perfectă). Pe de altă parte, Exoter, care este în afara zidurilor acestei civilizații. Lume barbară, poate, într-un fel sălbatică și supusă instinctelor și emoțiilor. Orice moralism se bazează pe o astfel de distincție logică a separării, a rupturii. Or, se întâmplă că barbarii sunt între zidurile noastre. Baroqus redivivus: perla imperfectă căreia îi recunoaștem un farmec sigur. Și, inconștient, această integrare a imperfecțiunii este la originea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
anumite elemente ce țin și de viața internă a comunității creștine care favorizează criza despre care vorbim și care, conform opiniei unor autori, se manifestă în diferite atitudini: - modul în care sacramentele sunt celebrate, caracterizat de formalism, anonimat, pasivitate, clericalism, moralism autoritar, ritualism fără esență, limbajul straniu și străin al riturilor, lipsa unor raporturi interpersonale, etc; - reacția ostilă din partea unor creștini față de forma actuală pe care o propune trăirea credinței la nivelul practicii concrete, supraevaluându-se exagerat elementul ritual în pofida celui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
kerygma” apostolilor, care se adresa celor necredincioși, ci la acel „kairos”, adică la momentul esențial și privilegiat în care se află acum penitentul, moment propice convertirii și reîntoarcerii la Dumnezeu. În predicarea acestui anunț există și un risc: căderea în moralism. Aceasta se întâmplă atunci când confesorul exagerează în a cere penitentului respectarea strictă a regulilor, așezându-se în defavoarea adevăratei realizări și a mântuirii aceluiași penitent. Dialogul dintre confesor și penitent are, în schimb, un caracter escatologic. El îi inspiră penitentului speranță
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
consimt. Și pe hârtie le-am pus nu o dată, spre extazierea - iute transformată în lamento neputincios (economicește) - a celor responsabili. Dragii moșului, oare de ce nu găsește nicăieri Măria Sa Acneicul valah un raft de librărie, subțirel-dar vioi, cu marile lecturi ale moralismului dintotdeauna? De ce mă lăsați umilit în FNAC-urile din Paris, Bruges, Lille, Geneva și Zürich, în fața unui banal (dar copleșitor) raft etichetat „Pădagogie“, care-i cuprinde suav-mercantil pe Marc Aureliu, Epictet, Seneca, Pascal, Vauvenargues, La Rochefoucauld, Nietzsche, La Bruyère, Chateaubriand
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lumii, fiece zvon, fiece cuvânt scris sau spus nu are sensul care apare, ci ne vorbește despre un Secret. Criteriul e simplu: să suspectezi, să suspectezi necontenit. Se poate citi În transparență până și un indicator de sens interzis“. „Sigur. Moralism catar. Oroare de reproducere. Sensul e interzis pentru că-i Înșelătorie a Demiurgului. Nu pe calea aceea vei găsi Drumul“. „Ieri-seară mi-a picat În mână manualul pentru permis de conducere categoria B. Ori din cauza semiîntunericului, ori a ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bolnave”, „degenerate” și „înstrăinate”, ce amenința să disloce - prin industrializare și citadinizare cosmopolită - comunitățile organice tradiționale, provocînd rupturi culturale și lingvistice între elita conducătoare și țărănimea văzută ca matrice a românității pure; esteticul va fi, în consecință, repudiat în favoarea unui moralism idilizant, rudimentar-populist, pitoresc-etnografic și sentimental. Prezența masivă a evreilor ca agenți ai modernizării și revendicările lor emancipatoare vor redimensiona cultural, religios și politic antisemitismul preponderent economic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar francofonia unei părți însemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vrea a fi, în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne: „Ideologul politic enunță o părere, o formulă, o credință. Fanaticul o exaltează, făcînd-o susceptibilă de asimilarea afectivă a masselor. Oratorul îi dă haina estetică și morală. Demagogul o profanează”. Moralismul sentențios, aforistic trădează un ethos conservator, oarecum disonant în raport cu restul opiniilor din Chemarea: „Mai mult decît prin aspirațiile ei de viitor, o societate trăiește prin puterea tradiției. Orice progres se realizează pe un fond natural și istoric, care face unitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului text: „victoria sălbatecă” se transformă astfel într-o înfrîngere personală. „Nobila frondă” a lui Jacques G. Costin. „Moralismul” avangardist. Fiziologia provincialului în București Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă, iar excepțiile (Mihai Zamfir, mai recent Ov.S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decît să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care le conține nu au fost încă evaluate în mod adecvat prin raportare la rezultatele concrete, datorită echivocității existente la ambele niveluri. Utilizarea perspectivei teoretice pe care se bazează normalizarea pentru a explica procesele istorice și sociale conduce la moralism, la subiectivism sociologic, prin accentul pus pe rolul ideologiei, plasând cea mai mare parte a problemelor cu care se confruntă persoanele defavorizate mai degrabă la nivelul conștiințelor lor individuale decât la nivelul relațiilor dintre ele și ceilalți membri ai colectivității
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]