159 matches
-
Vlahia morava (în ) este o regiune din răsăritul republicii cehe, o fostă « "Românie populară" » întemeiata posibil între secolele X și XVII de către pastorii români stabiliți atunci la granița dintre Moravia și regatul Ungariei. Cronicarul bizantin Ioannis Skilițes relatează un schimb de populații
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
bazinul râului Margos (afluent al Dunării de atunci denumit Morava), în locul românilor vlahi care trăiseră aici până atunci, dar care se opuseseră împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul: acesta le confiscase pământurile, izgonindu-i spre Moravia, unde au format "Vlahia morava". Nu există însă mențiuni sau dovezi arheologice la fața locului pentru acest episod. Lingvistul român Eugen Lozovan consideră că extinderea românilor spre Moravia și sudul Poloniei a început în secolul al X-lea . Din punct de vedere lingvistic dialectul astăzi
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
mențiuni sau dovezi arheologice la fața locului pentru acest episod. Lingvistul român Eugen Lozovan consideră că extinderea românilor spre Moravia și sudul Poloniei a început în secolul al X-lea . Din punct de vedere lingvistic dialectul astăzi slav al vlahilor moravi, deopotrivă influențat de cehă și de slovaca, cuprinde cuvinte românești provenite din dacoromâna precum "bača" „baci”, "brynza" „brânză” (care a trecut și în limbile cehă și slovaca), "cap" „tap”, "domikát" „mâncare din produse lactate” (vezi „dumicat”), "galeta"/"geleta" „găleată” (de
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
pârtie”), "kurnota" „oaie cu coarne” (vezi „cornuta”), "košár" „cosar”, "murgaňa"/"murgaša" „oaie cu lâna de culoare închisă” (vezi „murg”), "puțiră"/"putyra" „puțină” (cu rotacismul „n” > „r”), "strunga"/"strunka" „strunga” sau "žinčica" „jintița”. Lucrările istoricilor cehi sau slovaci asupra ținutului Vlahiei morave, presupun că grupuri de pastori români s-ar fi așezat acolo în secolele XIV-XVII, fiind plecați fie din România de azi (Transilvania, Banatul sau Crișana) fie din zona Timocului... O altă ipoteză apare într-o cronică veche rusă, Cronică lui
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
a reușit în cele din urmă acest lucru. A fost, de asemenea, nominalizat de șaptesprezece ori la Premiul Nobel pentru Pace . Masaryk s-a născut într-o familie săracă din clasa muncitoare în orașul Hodonín din Moravia (în regiunea Slovacia Moravă, astăzi în Republica Cehă), ce avea o populație predominant catolică. A crescut în satul Čejkovice din Moravia de Sud, mutându-se mai târziu la Brno pentru a studia. Tatăl său, Jozef Masaryk (Masárik), un căruțaș analfabet (mai târziu majordom), era
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
a avut loc în martie 285, în apropiere de Margus, azi Požarevac, în Republica Serbia, pe malurile râului "Margus", actuala Velika Morava. În bătălie au fost opuse armatele împăraților romani rivali Dioclețian și Carinus. În 282, când împăratul Carus a acces la putere, și-a ridicat pe cei doi fii ai săi, Carinus și Numerian, la demnitatea de "caesar". La moartea lui
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
a oferit noi proprietăți sprijinitorilor să și le-a permis să-și construiască castele din piatră, care să reziste la asedii îndelungate. El a inițiat un nou val de colonizare, care a dus la venirea în regat a „oaspeților” germani moravi, polonezi și români. Regele i-a invitat pe cumani să revină în regat și i-a colonizat în regiunea cursului inferior al Dunării și Tisei . Noile sate au fost formate din case din lemn construite pe parcele egale, ordonate. În timpul
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
a atacat Moravia Mare, iar maghiarii au luptat alături de trupele sale. După 893, bizantinii au transportat peste Dunăre trupele maghiare aliate și împreună i-au învins pe bulgari în trei bătălii. În 894, maghiarii au invadat Panonia ca aliați ai moravilor regelui Svatopluk I. În jurul anului 896, cel mai probabil sub conducerea lui Árpád, ungurii au traversat Munții Carpați și au intrat în Câmpia Panonică. În 899, maghiarii au invadat regiunea nordică a Italiei și au jefuit zona orașelor Treviso, Vicenza
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
de Vajay, Victor Spinei și alți istorici consideră că regele Rastislav al Moraviei, care era în coflict cu Ludovic, i-a angajat pe unguri să atace Francia Răsăriteană. Arhiepiscopul Theotmar al Salzburgului afirmă într-ol scrisoare de pe la anul 900 că moravii se aliau des cu ungurii împotriva germanilor. Împăratul Constantin Porfirogenet a notat că ungurii, mai înainte să plece în acțiunea de cucerire a Câmpiei Panonice, au locuit într-un teritoriu pe care îl numeau " „Atelkouzou”". El localizează acest teritoriu pe
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
lideri locali. Un „prinț” slav, Pribina, a primit controlul asupra unui teritoriu întins de-a lungul râului Zala în anul 840. El a inițiat colonizarea teritoriilor de sub controlul să și a fondat fortăreața Mosaburg. Pribina a murit în luptele cu moravii în 61, iar fiul lui, Koceli, a devenit următorul lider. Acestuia din urmă i-a urmat Arnulf de Carintia, fiul natural al lui Carloman, regele Franciei Răsăritene. Sub domnia lui Arnulf, trupele morave au intervenit în războiul din Marca Austriei
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Mosaburg. Pribina a murit în luptele cu moravii în 61, iar fiul lui, Koceli, a devenit următorul lider. Acestuia din urmă i-a urmat Arnulf de Carintia, fiul natural al lui Carloman, regele Franciei Răsăritene. Sub domnia lui Arnulf, trupele morave au intervenit în războiul din Marca Austriei și a pustiit Panonia de la râul Raab spre vest, după cum se menționează în Annales Fuldenses according to the "Annals of Fulda", between 882 and 884.. Moravia Mare a apărut pe harta politică a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
însă „Moravia Mare nebotezată” cam prin regiunea dintre Belgrad și Sirmium (Sremska Mitrovica, Serbia). Afirmația împăratului Constantin a dus mai târziu la dispute cu privire la adevărata locație a Moraviei. Astefel, Péter Püspöki Nagy și Toru Senga lansează teoria existenței a două Moravii, una la nord și alta la sud, în vreme ce Imre Boba, Charles R. Bowlus și Martin Eggers consideră că teritoriul Moraviei Mari corespunde regiunii cursului râului Velika Morava (Morava Mare) din Serbia, afluent drept al Dunării. Cercetările arheologice nu au dat
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Moraviei. Astefel, Péter Püspöki Nagy și Toru Senga lansează teoria existenței a două Moravii, una la nord și alta la sud, în vreme ce Imre Boba, Charles R. Bowlus și Martin Eggers consideră că teritoriul Moraviei Mari corespunde regiunii cursului râului Velika Morava (Morava Mare) din Serbia, afluent drept al Dunării. Cercetările arheologice nu au dat la iveală dovezi ale existenței unei Moravii sudice, în vreme ce ruinele descoperite la Mikulčice, Cehia, și alte situri de la nord de cursul mijlociu al Dunării dovedesc existența unui
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
sud, în vreme ce Imre Boba, Charles R. Bowlus și Martin Eggers consideră că teritoriul Moraviei Mari corespunde regiunii cursului râului Velika Morava (Morava Mare) din Serbia, afluent drept al Dunării. Cercetările arheologice nu au dat la iveală dovezi ale existenței unei Moravii sudice, în vreme ce ruinele descoperite la Mikulčice, Cehia, și alte situri de la nord de cursul mijlociu al Dunării dovedesc existența unui puternic stat medieval timpuriu în această regiune. În afară de Francia Răsăriteană și Moravia Mare, a treia putere implicată în controlul asupra
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Francia Răsăriteană în a doua jumătate a secolului al IX-lea. De exemplu, regele Arnulf al Franciei Răsăritene și-a trimis ambasadorii în Bulgaria în 892 pentru ca să „reînnoiască vechea pace și să îi roage să nu le mai vândă sare moravilor”. Această ultimă mențiune sugerează că bulgarii controlau în acele vremuri drumurile care legau Moravia de minele de sare din Carpații Răsăriteni. Autorul anonim al Gesta Hungarorum enumeră alți lideri și formațiuni politice din regiunea Moraviei Mari decât Svatopluk I și
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
scris pentru prima oară despre „slavi, bulgari, vlahi și păstorii romani” care locuiau în regiune, dar de asemenea se referă la „un popor numit "kozar"” și la secui. În mod asemănător, Simon de Keza îi numește pe „slavi, greci, germani, moravi și vlahi” ca locuitori ai regiunii, dar îi adaugă acestei liste și pe secui. Cronica lui Nestor descrie fapte din secolul al X-lea, arătând că atunci când au venit nomazii unguri "au alungat vlahii (din Panonia și Transilvania) și le-
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
alianța cu ungurii deoarece aceștia din urmă, profitând și de slăbiciunea fortificațiilor regatului, aveau să atace Francia Răsăriteană. Un cronicar târziu, Aventinus, a notat că „regele ungurilor” Kurszán "(Cusala)", a dat asigurări că oamenii săi aveau să lupte doar împotriva moravilor, dacă aveau să primească teritoriile pe care le-ar fi ocupat în timpul acțiunilor militare. Aventinus afirmă în continuare că ungurii ocupau deja în 893 „atât Dacia de aceasta și de cealaltă parte” a Tisei, la est de Dunăre și Hron
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
lui Arnulf. Moartea lui Arnulf a dus la ruperea alianței cu Francia Răsăriteană. Chiar în timpul reîntoarcerii din Italia, ungurii și-au extins controlul asupra Panoniei. Mai mult chiar, după cum consemnează Liudprand din Cremona, ungurii au „revendicat pentru ei înșiși națiunea moravilor, pe care regele Arnulf o supusese cu ajutorul puterii lor” de la fiul Arnulf, Ludovic, imediat după încoronarea lui din anul 900. O cronică din acea vreme a relatat victoria ungurilor împotriva moravilor, după revenirea din Italia> După aceea, după cum afirmă Aventinus
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
din Cremona, ungurii au „revendicat pentru ei înșiși națiunea moravilor, pe care regele Arnulf o supusese cu ajutorul puterii lor” de la fiul Arnulf, Ludovic, imediat după încoronarea lui din anul 900. O cronică din acea vreme a relatat victoria ungurilor împotriva moravilor, după revenirea din Italia> După aceea, după cum afirmă Aventinus, ungurii și moravii s-au aliat și au invadat Bavaria. Pe de altă parte, Annales Fuldenses susține că doar ungurii au participat la atacul din Bavaria, în timpul căruia au înaintat până la
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
regele Arnulf o supusese cu ajutorul puterii lor” de la fiul Arnulf, Ludovic, imediat după încoronarea lui din anul 900. O cronică din acea vreme a relatat victoria ungurilor împotriva moravilor, după revenirea din Italia> După aceea, după cum afirmă Aventinus, ungurii și moravii s-au aliat și au invadat Bavaria. Pe de altă parte, Annales Fuldenses susține că doar ungurii au participat la atacul din Bavaria, în timpul căruia au înaintat până la cursul râului Enns. Unul dintre contigentele maghiarilor a traversat Dunărea și a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
se cunoaște, deoarece nu există nicio dovadă certă a existenței statului sau a dispariției lui după 902. Pe de altă parte, o scurtă notă din "Annales Alamannici" se referă la „războiul cu ungurii în Moravia” din 902, în timpul căruia statul morav a dispărut, dar textul este ambiguu. Pe de altă parte, așa-numitele „Regulamentele vamale din Raffelstetten” (cel mai vechi document vamal medieval) menționează „piețile moravilor” pe la anul 905. De asemenea „Viața lui Sfântul Naum” relatează despre ocuparea Moraviei de căre
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Annales Alamannici" se referă la „războiul cu ungurii în Moravia” din 902, în timpul căruia statul morav a dispărut, dar textul este ambiguu. Pe de altă parte, așa-numitele „Regulamentele vamale din Raffelstetten” (cel mai vechi document vamal medieval) menționează „piețile moravilor” pe la anul 905. De asemenea „Viața lui Sfântul Naum” relatează despre ocuparea Moraviei de căre unguri, adăugând că moravii „care nu au fost capturați de unguri au fugit la bulgari” . Împăratul Constantin al VII-lea consideră de asemenea că Moravia
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
textul este ambiguu. Pe de altă parte, așa-numitele „Regulamentele vamale din Raffelstetten” (cel mai vechi document vamal medieval) menționează „piețile moravilor” pe la anul 905. De asemenea „Viața lui Sfântul Naum” relatează despre ocuparea Moraviei de căre unguri, adăugând că moravii „care nu au fost capturați de unguri au fugit la bulgari” . Împăratul Constantin al VII-lea consideră de asemenea că Moravia Mare a pierit datorită lobiturilor date de unguri. După cum scrie Anonymous, care nu scrie despre Moravia, ungurii un invadat
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
1845. În acest scop el a elaborat o gramatică a vechii limbi cehe ("Počátkové staročeské mluvnice"). În colecția de articole "Hlasowé o potřebě jednoty spisowného jazyka pro Čechy, Morawany a Slowáky" („Voci cu privire la necesitatea unui standard lingvistic comun pentru boemi, moravi și slovaci”) publicată de Ján Kollár în 1846, Šafárik a criticat cu moderație introducerea unui nou standard lingvistic slovac (1843) de către Ľudovít Štúr, care a înlocuit standardul lingvistic luteran folosit anterior ce era mai apropiat de cel al limbii cehe
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Ivana Marie Trump (născută Zelníčková; ; 20 februarie 1949) este o personalitate mondenă ceho-americană, fost model de modă, cunoscută pentru cea de-a doua căsătorie a ei cu omul de afaceri Donald Trump. Ivana Zelníčková s-a născut în orașul morav Zlín (cunoscut pe atunci sub numele de Gottwaldov), Cehoslovacia, fiind fiica lui Miloš Zelníček și a Mariei Francová. De la o vârstă foarte fragedă, tatăl ei i-a cultivat și încurajat pasiunea pentru schi. Ea a susținut că a fost selectată
Ivana Trump () [Corola-website/Science/336082_a_337411]