328 matches
-
poartă spiritul și spusele filosofului. Rasismul, spunea el, ar fi motivat de trei direcții. Unii urmăresc întărirea neamului în vederea expansiunii, formula poporului ales justificând aici foamea de spațiu și bogăție. Alții, eugenic vorbind, interzic dreptul la procreere degeneraților, suferitorilor de morb ereditar, motivându-se estetic și economic. Și în al treilea rând, paradoxalii, care folosesc argumentul milei. Am întâlnit, încheia el, foarte puțini care să fie îngrijorați de soarta speciei om. Era tributar clasei țărănești din care își trăgea seva și
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
voce puteai convinge, nu prin imagini, nu priviri... trebuia să reușești să fii credibil și că ceea ce spui tu e chiar așa. Tonalitatea, nuanțele sunt foarte importante. În jurnalismul francez se numește comunicare suplimentară. E formidabil. E atractiv. Cine ia morbul rostirii la microfon, cu greu se mai detașează. Numai dacă nu e structura potrivită și nu-i reușesc emisiunile. Altfel cu greu te poți depărta de meseria aceasta. Așadar, cuvântul, mă leagă de ambele profesii. Cred că am fost favorizată
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
anterioare până acum: credințe, principii, norme. Arta veritabilă a momentului, așa cum spuneam, e arta vulgarității extreme și a inesteticului deformant, a imaginii contrafăcute și a spațiului virtual creator de iluzii puternice și, nu de puține ori, de confuzie halucinantă, a morbului spiritual (cu sensul de gravă infirmitate lăuntrică incurabilă) ridicat la rangul de normalitate a firii, a îndelung întreținutului spectacol wapurgico-irațional al lumii, spectacol care ucide din fașă și frumusețea, și puritatea Ființei umane, deopotrivă. Postmodernitatea nu a avut de la început
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
în cazul unui ordin expres de atac de la Casa Albă, chiar numai cu 12 ore înaintea sosirii inamicilor, flota japoneză și-ar fi găsit sfârșitul pe fundul oceanului și nu ar mai fi încercat vreodată. Dar conducătorii americani, loviți de Morbul lui Alexandru (cel Mare), susținuți de militari, bancheri și intriganți belicoși, căutau cu lumânarea aprinsă un mare război. Și l-au avut. Aici, pe Insula Oahu, în craterul unui vulcan stins de mult, se află Național Memorial Cemetery of Pacific
ANOTIMPURI ISTORICE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368157_a_369486]
-
fără de sfârșit și ce consecințe peste generații. Marile adevăruri istorice despre aceste războaie au fost torsionate, falsificate, încarcerate de către conducătorii lumii, cei care au împărțit lumea după câtă putere economică și militară aveau, după cât erau de loviți și ei de Morbul lui Alexandu (cel Mare). În urma acestor împărțiri, România a fost dezmembrată, cotropită, înlănțuită, jefuită. Toate le-am documentat în acest anotimp și, pentru adevărurile istorice, unii conaționali, m-au etichetat politic incorect și au evitat să mă editeze. Și nu
ANOTIMPURI ISTORICE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368157_a_369486]
-
care și-a topit durerea în cuvinte scrise; acest poet al suferinței, care ne-a târât frumos prin toate senzațiile, cugetările, torturile, profunzimile unei vieți trăite într-o singură poziție: culcat. Durerea lui s-a îmbrăcat într-un diagnostic înfrigurat: Morbul lui Pott. Alte dureri se circumscriu altor diagnostice. Ce mai contează un diagnostic? Durerea își bate joc de numele savante în care îi împachetam rădăcinile. Astăzi mi-am înfruntat răceală banală cu intenții suave de gripă. Plimband-o ofensiv printre
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
fărâmițăm viața în varii forme de iluzie a controlului, umblăm țepeni în hainele noastre de firmă, alergăm mahmuri după oportunități, ne pierdem viața pe facebook. Și, ceea ce e incomensurabil mai grav, ne schilodim zilnic copiii, inoculându-le, clipă de clipă, morbul uriașei noastre plictiseli și insuflându-le duhul tulbure al suficienței. Îi omorâm, de pildă, cu blestematele de activități extracurriculare. Când nu sunt la cea mai șubredă instituție din România, adică la școală, îi purtăm ca pe niște câini de caravană
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
Peronul de la linia moartă” - romanul scriitorului român Lucian Dumbravă - este povestea destinului de artist pe o frescă de sfârșit de secol XX (anul 197...) prin oglinda amintirii. Deși autorul scrie din diaspora (Portugalia), stilul, limbajul, expresia artistică sunt necontaminate de morbul străinătății, romanul se hrănește din proza tradițională transilvăneană. Mă duc chiar din start cu gândul spre spirala din volumul cu același titlu semnat de scriitorul Vasile Avram care, într-un interviu acordat în 1989, îmi spunea: “Există o tradiție a
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
tăiate pe jumătate pseudopode de hydre mirate. Nici nu știu care dintre noi suntem basilisci și care păuni, care busuioc și care toacă de biserică, straturi, straturi au compus basmul din tăceri și priviri de copaci bătrâni, din mirările lui Prospero pe morbul lui Pott suflet de Caliban, ți-am înfiat „câpele”, iubitele și iubita-ți pe viață, mi-am zis să stau prin apropiere când o fi să se deschidă poarta cea mare, să intrăm amândoi odată și mă trezesc dată pe
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
care vin doar pentru a profesa o meserie”.”Fabrica de preoți cu diplomă este picamerul demolator al bisericii neamului nostru”. ”Biserica pare nu numai pasivă și șovăitoare, dar chiar dă împresia unei contaminări - la nivelul multor prelați și oficianți - de morbul avantajelor materiale și de ispite trupești inadmisibile, ce corodează imoral noosul credincios”.Totul în “teza marii deviațiuni”. Despre armată, în “Armata, reazem pentru națiune. Năruirea zidirilor”, Mircea Chelaru vorbește cu autoritatea dată de omul care a fost zeci de ani
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
care vin doar pentru a profesa o meserie”.”Fabrica de preoți cu diplomă este picamerul demolator al bisericii neamului nostru”. ”Biserica pare nu numai pasivă și șovăitoare, dar chiar dă împresia unei contaminări - la nivelul multor prelați și oficianți - de morbul avantajelor materiale și de ispite trupești inadmisibile, ce corodează imoral noosul credincios”.Totul în “teza marii deviațiuni”. Despre armată, în “Armata, reazem pentru națiune. Năruirea zidirilor”, Mircea Chelaru vorbește cu autoritatea dată de omul care a fost zeci de ani
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
printre nori altă toamnă de jad, Cu parfumuri, culori și cu frunze ce cad. Tot polenul din flori i l-aș lua să i-l sorb, Și cu sete, pe nări, focul viu să-i absorb, Dar, de-al dorului morb, pipăi cerul și zbier, Și-mi cresc aripi de corb, pentru iarna cu ger; Plâng sub cețuri și strig - rob de patimi fierbinți - Asfințituri mă frig, când nu vii să m-alinți... Simt un frig absolut - zborul toamnei trecând - De
DURERILE TOAMNEI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375203_a_376532]
-
Adrian Lustig, născut la București în 1953, om de afaceri prosper, absolvent al Facultății de Automatică și apoi cel mai tânăr doctor în calculatoare din istoria Politehnicii, membru al Uniunii Scriitorilor din România. „Dacă aș reuși să mă vindec de morbul afacerilor, aș scrie doar literatură", declara autorul într-un interviu. Lustig deține tehnica dialogului perfect, are umor, e tranșant și știe să construiască o acțiune cu suspense fără a lăsa să i se bănuiască finalul. Amintesc că piesa a fost
„POKER” DE ADRIAN LUSTIG LA TEATRUL DE COMEDIE DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375247_a_376576]
-
tablou aflat, zice-se, în stadiu avansat de degradare, mă lăsă sceptic în privința plauzibilității informației. Și asta din simplul motiv că o lucrare de atare importanță patrimonială ar putea sta pe un culoar, fie el și al unei onorabile școli. Morbul scepticismului se convertește în morbul curiozității și mă îndrept spre școală. Informație exactă! Nu pe un culoar, ci pe casa scărilor se află, într-adevăr, o lucrare impunătoare, de aproximativ doi metri pe unu jumătate, semnată Ressu și reprezentîndu-l pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stadiu avansat de degradare, mă lăsă sceptic în privința plauzibilității informației. Și asta din simplul motiv că o lucrare de atare importanță patrimonială ar putea sta pe un culoar, fie el și al unei onorabile școli. Morbul scepticismului se convertește în morbul curiozității și mă îndrept spre școală. Informație exactă! Nu pe un culoar, ci pe casa scărilor se află, într-adevăr, o lucrare impunătoare, de aproximativ doi metri pe unu jumătate, semnată Ressu și reprezentîndu-l pe Mihail Kogălniceanu. N-am, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cărții. Dar Bietul Ioanide al magicianului Călinescu, atît de subtil tezist și el? Asta să zicem că se întîmpla în agresivele decenii de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil sclipitoare, care, produse chiar azi, sînt roase de morbul unui comunism rezidual, insinuîndu-se perfid în perceperea noastră corectă? Trecînd peste Dimineața pierdută a Gabrielei Adameșteanu, nu neapărat ofensatoare, dar oricum jenantă la adresa României aristocrate, care se sufoca sub ocupantul extern și intern, să luăm aminte că două din capodoperele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-al doilea nu l-ar fi surclasat, prin proporțiile dezastrului, pe primul. Și dacă, iarăși, al doilea nu ar fi determinat datorită dezordinei mondiale hegemonia Rusiei Sovietice asupra unei jumătăți din Europa, infestarea comunistă a restului ei și exportul morbului bolșevic pe alte continente. Care ar fi, atunci, momentul astral al secolului? De avut în vedere, nu? partea bună a lucrurilor. Paradoxal, decurgînd, aceasta, din înseși cele două conflagrații: prăbușirea comunismului, cu vitalul ei corolar: redobîndirea libertății individului. Mai întîi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în centrul continentului, agită lozincile anilor '30, părînd însă să nu vadă că în acest Răsărit, care i-a adus și ei atîta rău, forțele de stînga nu și-au schimbat fața, chiar dacă poartă, conjunctural, mască social-democrată. Sigur, ivirea unui morb fascist are promptă nevoie de antidot, dar ce este accederea la putere a unei formațiuni de dreapta (culmea! cu asentimentul unui electorat care numai ignorant nu e), pe lîngă ce se întîmplă în Cecenia, în Iugoslavia lui Miloșevici? Pe lîngă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
opțiunea cvasigenerală a generației tinere pentru aceeași malefică forță. De-ar fi numai superficialitatea și dorința de a vexa, specifice vîrstei. De n-o fi fiind complet altceva: contaminarea acestui tineret, subcultivat și debusolat, de către părinți, bunici, rude vîrstnice, cu morbul nostalgicului comunism și deci neputința lui de a opta, în cunoștință de cauză, pentru partea civilizată a Europei. Din clipa asta, cu imensă părere de rău, n-o să mă mai las atît de frapat de hormonii care defilează sprințar pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei care vin din urmă. Chiar dacă unii fete, băieți aderă la stilul nucă de cocos, o fac, sînt convins, din aliniere distrată la moda zilei. E adevărat, n-am surprins încă la nici unul din ei că ar fi pîndiți de morbul "ereditar" al lecturii, dar dialogurile cu acești căutători (și aflători) de nemaivăzut/ nemaifăcut sînt de-a dreptul fascinante. Prin plasarea lor în zona forărilor, adesea șocant-insolite. Nuca lor de cocos e plină de nutritivele sucuri primordiale. Cînd mi se-ngăduie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel de normalitate? E, ca să fim lucizi, cea decurgînd din tragedia postbelică a României, plătind cu vîrf și îndesat condiția ei de țară predestinată să-și aibă pe veci teritoriul în coasta unui imperiu endemic necivilizat și expansiv. Al cărui morb, în jumătatea de secol comunist, a alterat iremediabil fibra profundă a unei structuri latine ce merita, într-o Europă normală, o cu totul altă soartă. Cîteva bune generații, trecute prin sinistrul malaxor al celor trei dictaturi roșii (voi numi-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Numai și din măruntul considerent că geniul n-ar fi suportat fariseismul. Chiar dacă noxe ale Revoluției l-au abătut de la monarhismul său funciar și l-au intoxicat cu sangvinarele teze ale iacobinilor. Cele care, prin întîrziată contaminare, aveau să declanșeze morbul revoluției universale. Al celei rusești, oricum. De la a cărei nocivitate s-a hrănit corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de jumătate de secol, evoluția organică. Prea lungă, nu? această divagație diacronică, pentru a ajunge la găunosul concept de artist-cetățean, pus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în urmă compoziția (studențească) lucrată la una din ferestrele de la mansarda bătrînului hotel Traian. De unde să fi bănuit, atunci, că, dată jos de pe... cupolă (și ștearsă furios de pe varianta pictată anul trecut), steaua nenorocirilor noastre semicentenare avea să-și prelungească morbul în trena lăsată local de oacheșul activist (ilegitim cotrocenizat), care mai întreține încă în acest mare oraș damful nostalgiei comuniste! Din fericire, contracarat, iată, fericit compensatoriu -, de tonul reconfortant modern al galeriei de sub braunsteiniana cupolă. Fie ca efervescenta galerie de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
văzusem în sală (se putea!) și pe drăguțul de lider al artei alternative locale... Ieșind așadar în autentic frumoasa înserare, mă salvam, iată, de căderea într-o nedorită fandaxie. Nereușind, of, nereușind (... s-o ia de obsesie!) desprinderea totală de morbul vineției sinteze. Era de plecat, nu?, chiar de la minunata sală arhiplină. Mirarea se impunea cu impacientă necesitate: cum, Dumnezeu, o lume atît de jună și la urma urmei atît de (relativ) prosperă se repede (cu o dezarmantă candoare) spre o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nasul de podea. Pe fondul unei de-acum disoluții organice, împiedicarea ultimului strigoi bolșevic îmbracă deja tunica simbolică a finalului. Un final care încă nu pare verosimil într-o Cubă cîndva paradis pămîntesc, dar enclavizîndu-se mizerabil și lăsîndu-se infestată de morbul moscovit al secolului. Prin chiar acest maniac întîrziat, de altfel înrudit cu alți sud-americani rudimentari, cu niște Che Guevara rătăciți într-un veac ce vrea să uite modelul leninist. Că trînta bărbosului premerge, simbolic, iminenta dispariție nu pare să mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]