749 matches
-
preexistent actului de comunicare, iar altele sunt variabile; depind de poziția lui în text și de poziția textului în situația de comunicare. Planul expresiei, relativ izomorf cu planul semantic al cuvântului, este o succesiune de unități minimale purtătoare de sens, morfemele, dintre care unele sunt independente de situația de comunicare și stau în legătură cu identitatea de unitate de vocabular a cuvântului, altele depind de poziția cuvântului în text sau de poziția textului în situația de comunicare. În actul lingvistic concret, cuvântul funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de unitate de vocabular a cuvântului, altele depind de poziția cuvântului în text sau de poziția textului în situația de comunicare. În actul lingvistic concret, cuvântul funcționează ca unitate constitutivă a unui text și ca ansamblu de unități constitutive minimale (morfemele); prin cuvânt, nivelul morfematic al limbii intră concomitent în raport de interdependență cu nivelul lexical pe care îl condiționează și cu nivelul sintactic, de care este, în măsură însemnată, condiționat. Astfel, pe de o parte, cuvântul vânau este o unitate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vânau este o unitate lexicală relativ autonomă (variantă gramaticală a termenului lexical a vâna), care denumește și semnifică totodată prin relația de solidaritate dintre trei unități inferioare, indivizibile, purtătoare fiecare de sensuri diferite dar condiționând sensul fiecăruia și sensul global: morfemele vân+a+u. Pe de altă parte, morfemul -aeste impus de coordonata temporală a situației de comunicare, morfemul -u, de funcționarea ca predicat a termenului-verb intrat într-o relație de interdependență cu un subiect caracterizat prin pluralitate: ei, vânătorii etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală a termenului lexical a vâna), care denumește și semnifică totodată prin relația de solidaritate dintre trei unități inferioare, indivizibile, purtătoare fiecare de sensuri diferite dar condiționând sensul fiecăruia și sensul global: morfemele vân+a+u. Pe de altă parte, morfemul -aeste impus de coordonata temporală a situației de comunicare, morfemul -u, de funcționarea ca predicat a termenului-verb intrat într-o relație de interdependență cu un subiect caracterizat prin pluralitate: ei, vânătorii etc. Morfemul vânintroduce în ansamblul semantic al textului un
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
totodată prin relația de solidaritate dintre trei unități inferioare, indivizibile, purtătoare fiecare de sensuri diferite dar condiționând sensul fiecăruia și sensul global: morfemele vân+a+u. Pe de altă parte, morfemul -aeste impus de coordonata temporală a situației de comunicare, morfemul -u, de funcționarea ca predicat a termenului-verb intrat într-o relație de interdependență cu un subiect caracterizat prin pluralitate: ei, vânătorii etc. Morfemul vânintroduce în ansamblul semantic al textului un sens autonom față de situația de comunicare și de poziția termenului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vân+a+u. Pe de altă parte, morfemul -aeste impus de coordonata temporală a situației de comunicare, morfemul -u, de funcționarea ca predicat a termenului-verb intrat într-o relație de interdependență cu un subiect caracterizat prin pluralitate: ei, vânătorii etc. Morfemul vânintroduce în ansamblul semantic al textului un sens autonom față de situația de comunicare și de poziția termenului în text dar relevat prin intrarea în relație de solidaritate sintagmatică cu morfemele dependente de situația de comunicare și de structura textului. Situându
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență cu un subiect caracterizat prin pluralitate: ei, vânătorii etc. Morfemul vânintroduce în ansamblul semantic al textului un sens autonom față de situația de comunicare și de poziția termenului în text dar relevat prin intrarea în relație de solidaritate sintagmatică cu morfemele dependente de situația de comunicare și de structura textului. Situându-se concomitent în sistemul lexical al limbii, în sistemul gramatical al limbii și în structura gramaticală a textului, cuvântul întrunește, atât în planul expresiei cât și în plan semantic, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume etc.); pe de altă parte, există clase de cuvinte (cuvintele neflexibile) care nu prezintă această structură bipolară. Constanta este numită cel mai adesea rădăcină. Termenul este propriu numai pentru unitățile lexicale primare (verbul a veni, de exemplu) când reprezintă morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai pentru unitățile lexicale primare (verbul a veni, de exemplu) când reprezintă morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a veni, de exemplu) când reprezintă morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul raportului cod-referent, în relativă autonomie față de cadrul situațional (deixis-ul) al actului lingvistic concret și de relațiile sintactice în care intră în organizarea textului - produs al comunicării. Variabila, purtătoare a sensurilor gramaticale, reprezentată de morfemul gramatical (sau grup de morfeme gramaticale), numită și flectiv 2, asigură cuvântului desfășurarea funcției de semnificare (proprie morfemelor, în funcție de poziția lor în sistemul gramatical al limbii) și participarea la funcția de comunicare a enunțului, în strânsă dependență de cadrul situațional
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
denominative, în interiorul raportului cod-referent, în relativă autonomie față de cadrul situațional (deixis-ul) al actului lingvistic concret și de relațiile sintactice în care intră în organizarea textului - produs al comunicării. Variabila, purtătoare a sensurilor gramaticale, reprezentată de morfemul gramatical (sau grup de morfeme gramaticale), numită și flectiv 2, asigură cuvântului desfășurarea funcției de semnificare (proprie morfemelor, în funcție de poziția lor în sistemul gramatical al limbii) și participarea la funcția de comunicare a enunțului, în strânsă dependență de cadrul situațional al actului lingvistic și (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistic concret și de relațiile sintactice în care intră în organizarea textului - produs al comunicării. Variabila, purtătoare a sensurilor gramaticale, reprezentată de morfemul gramatical (sau grup de morfeme gramaticale), numită și flectiv 2, asigură cuvântului desfășurarea funcției de semnificare (proprie morfemelor, în funcție de poziția lor în sistemul gramatical al limbii) și participarea la funcția de comunicare a enunțului, în strânsă dependență de cadrul situațional al actului lingvistic și (sau) de relațiile sintactice în care intră în structura textului. Caracterul de interdependență al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al rădăcinii lupta cuvântului luptă, sensul lexical ‘a lupta’ se însoțește cu sensul lexico-gramatical ‘verb’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘persoana a III-a’, ca urmare a apartenenței, în sistemul gramatical al limbii, la o clasă de morfeme (dezinențe) verbale: -Ø/-i/-ă ( lupt-Ø/lupț-i/lupt-ă). Aceeași rădăcină luptse caracterizează prin împletirea sensului lexical, ‘luptă’ cu sensul lexico-gramatical ‘substantiv’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘nominativ’, prin apartenența, în sistemul gramatical al limbii, la clasa de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se sincronizeze cu el în același gen: o luptă inegală și zadarnică. În planul semantic al variabilei coexistă mai multe sensuri gramaticale, într-un relativ izomorfism cu structura morfematică a flectivului; flectivul -au din structura cuvântului luptau, format din două morfeme: -a + u, exprimă patru sensuri gramaticale: ‘trecutul imperfectiv’ (timp + aspect) și ‘persoana a III-a’ ‘plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în rădăcină (sau temă lexicală), cuprinde două categorii de sensuri: sensul lexical + sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de sensurile lexico-gramaticale. Categoria gramaticală a diatezei, de exemplu, caracterizează numai verbul (sens lexico-gramatical de gradul I), iar sensul de ‘reflexiv’ este dezvoltat numai de verbele tranzitive (sens lexico-gramatical de gradul II). Sensurilor gramaticale le corespund mărci în structura flectivului, morfemele, mărci suprasegmentale: accent, intonație, mărci sintactice: topică ș.a. CLASE LEXICO-GRAMATICALE (PĂRȚI DE VORBIRE)TC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE (P|R}I DE VORBIRE)" Vocabularul limbii, ansamblu de termeni lexicali, are caracter sistemic; fiecare cuvânt se înscrie concomitent în două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului, masculin, nominativ, este un morfem conjunct, legat în continuitate sintagmatică de tema lexicală major-. Cel de al treilea factor introduce diferențieri mai mari în interiorul vocabularului limbii, determinând o grupare mai restrânsă și mai omogenă a cuvintelor în clase lexico-gramaticale, care își conturează o anumită identitate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensul lexical sau autonomia semantică sau care sunt, prin natura lor, lipsiți de această autonomie, indiferent de clasa lexico-gramaticală la care aparțin, nu se mai înscriu în relații sintactice și nu mai realizează funcții sintactice. Acești termeni intră în clasa morfemelor (verbe auxiliare etc.) sau în clasa auxiliarelor sintactice în exprimarea unor categorii lingvistice mai largi (verbe semiauxiliare, adverbe de modalitate etc.), constituenți autonomi ai sistemului de semne gramaticale, coexistând alături de sistemul de semne lexicale în organizarea și funcționarea sistemului semiotic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]