174 matches
-
Dinulescu Stelian! Löbel, când aude că-l cheamă pe Chiorul la lecție, se zăpăcește și-i face semn cu cotul în coaste: ― Chiorule... bă, Chiorule! Chiorul crede, după convenția făcută, că se râde în clasă, și-odată, în liniștea aceea mormântală, sare-n sus în bancă, bate cu mîinile-n pupitru și-ncepe să râdă ca un scos din minți, de unul singur: ― Hă, hă, hă, hă, hăăăă! Clasa, încremenită o clipă, că nu știa ce să creadă, izbucnește într-un râs
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se prea simțea la largul lui! Și cum astăzi Dragu lipsea, ne-am hotărât să-i facem o figură, care i-a plăcut și lui când i s-a povestit a doua zi. La toate orele am păstrat o liniște mormântală. Ne-am abținut din răsputeri și am fost de o cumințenie impresionantă, pentru ca astfel să ia ființă gluma hărăzită lui Dragu, glumă pe care au mirosit-o respectivii profesori și au făcut haz de ea. Surprinși peste măsură de liniștea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
darul lui de meșter neîntrecut în a ne înfățișa Istoria. Avea, însă, omul un păcat: îți pretindea să știi ce-ți explicase și, dacă nu știai, nu se supăra, ci te-ncondeia în catalog! La orele lui era o liniște mormântală. Noțiunile de "chiul" și "glumă" erau necunoscute, ca dealtfel și la orele Barosanului. Pe Atila îl mai avusesem profesor în clasele I-a și a III-a, așa că mă cunoștea. Pe atunci fusesem unul dintre cei mai buni elevi ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși, cu urechile ciulite și ochii ațintiți În zare, cocoșii Își Învârtoșară crestele și, plecându-și capul pe o aripă, stăteau și ei În așteptare. Satul părea cufundat Într-o liniște mormântală, de rău augur. Și doar frunzele mesteacănului continuau să fiarbă, cuprinse de o furtună nevăzută. Deodată, toaca bisericii Începu să bată, chemând lumea la slujbă. Prin colbul siniliu al uliței, Mașa văzu câteva umbre care se Îndreptau spre sfântul lăcaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
putrefacție, amestecată cu miros de cărbune ars, acompaniat de zgomotele vesele ce răzbăteau din vagonul rezervat soldaților. Era un miros Îngrozitor, ce ți se imprima În haine și Îți pătrundea În vintre. Ca să scape de duhoare, dar și de liniștea mormântală ce Învăluia vagoanele, soldații au băut din ce În ce mai vârtos, au chefuit zi și noapte, coborând arareori din tren. Aprovizionarea o făceau acum mecanicii de locomotivă, care treceau În fugă de-a lungul vagoanelor, purtând pe față măști de gaze, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la poliție care fuseseră anunțați și care trebuiau să cerceteze cazul. Răniții sunt duși la spital, iar Cecilia, care era în situația cea mai gravă, în sala de operație. În acest răstimp, în drumul spre spital, se așternuse o liniște mormântală, fiindcă toți erau șocați. Matei, care-și vedea soția în ce hal arăta, gândindu se ca medic fiind, la ce era mai rău, Sebastian și Camelia zdruncinați de impactul din timpul accidentului, medicul și asistenta îndurerați de cele întâmplate cunoscându
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care nu scoate nici un sunet În timpul acuplării nu face nici doi bani. Muzica e necesară atât pentru ochi, cât și pentru urechi. Ce rost are să Înăbuși gemetele? Chiar și scrâșnetul de dinți tot e mai bun decât nimic... Decât tăcere mormântală, mai bine țiuitul unui burghiu sau scârțâitul pe geam al unui glaspapir... „SexPlay vă recomandă un supliment alimentar ce poate fi folosit sub formă de praf sau picături pe bază de cantharis. Reacții adverse: În cazul În care vă obosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
au descins în măruntaiele dezgustătoare ale vasului fără să cunoască asemenea amănunte. S-au străduit din răsputeri să facă față situației. — Takamori, ce miros oribil! — De ce oare? Deși era ziua-n amiaza mare, cala era întunecată și domnea o tăcere mormântală. Ici-colo se zăreau prin întuneric câteva beculețe, care lăsau impresia unor boabe de fasole. Într-un colț se aflau niște paturi de campanie legate cu lanțuri. În razele de lumină ce străbăteau prin hublou se vedeau firicele de praf dansând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Socotesc inutil a vă îndemna să vă gândiți și la Spania. Am spus.“ Fusese pe punctul de a fi împușcat pe loc sau arestat. A fost salvat însă de prezența soției lui Franco și a episcopului și, într-o tăcere mormântală, a părăsit sala condus de cei doi. A doua zi avea să fie destituit din toate funcțiile, inclusiv din cea de consilier municipal, iar din 13 octombrie, va fi arestat la domiciliu, unde avea să și moară la masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de vacanță” și Annabel îmi usucă părul cu foehnul, mă cuprinde cea mai veritabilă spaimă. Nu pot fi blondă. Chestia asta nu e pentru mine. Gata ! Annabel mai vâjâie o dată cu foehnul deasupra părului meu și îl oprește. E o liniște mormântală. Nu sunt în stare să deschid ochii. Mult mai bine ! spune Trish aprobator. Deschid încet un ochi. Apoi pe celălalt. Nu sunt blondă. Sunt caramel. Am părul vopsit într-o nuanță caldă de caramel cu șuvițe de culoarea mierii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că l‑a văzut pe Luke cu ochii lui? Măcar o persoană? — Eu! se aude un glas tremurător, din spate. Ce băiat frumos... — În afară de bunica lui Tom, zice Lucy, dându‑și ochii peste cap. Există vreo persoană? Urmează altă liniște mormântală. — Eu i‑am văzut haina, se aventurează Janice timid. Dar pe el în carne și oase... nu l‑am văzut, șoptește. — Știam eu! Știam eu! Vocea lui Lucy e puternică și triumfătoare. Nici n‑a venit, așa‑i? — Normal că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lipsă totală de considerație pentru personalul băncii și care pare să creadă că noi existăm doar pentru a‑i finanța pofta ei insațiabilă de pantofi. M‑am uitat la dosarul dumneavoastră, domnișoară Bloomwood. Știu despre ce vorbesc. Urmează o tăcere mormântală. Îmi simt obrajii tot mai fierbinți și am sentimentul oribil că îmi vine să plâng. — Nu cred că e cazul să fiți atât de rău! izbucnește Suze. Becky trece printr‑o perioadă foarte proastă. Dumneavoastră v‑ar plăcea să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru Robespierre, că n-o să-l ținem pe uscat. În timp ce cățelușul dă din coadă fericit, Gustave înmărmurește. Când își revine, îi face semn unui picolo să se prezintă cu o cutie de Coca Cola. În restaurant se lasă o liniște mormântală, anticipând sacrilegiul pe cale să se comită. În ușa bucătăriei s-a strâns tot personalul, în frunte cu maestrul bucătar. Lionel desface cutia, împroșcând toată masa cu lichid. Toarnă puțină Coca peste vinul din pahar și gustă combinația. Strâmbă din nas
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
balcoanele se strigă sacadat: — Ro-bes-pi-erre, Ro-bes-pi-erre, Ro bes-pi-erre! Deja la ferestre sunt câteva zeci de oameni. Unul dintre ei începe să fluture un steag al echipei SCO Angers și să cânte: — Allez Angers, allez Angers, allez! Se lasă o tăcere mormântală: inițial, nimeni nu preia chemarea. Dar după un scurt moment, glasul cristalin al lui Liliane sparge tăcerea nopții: — Allez Angers, allez Angers, allez! De data asta, chemarea e preluată din toate balcoanele. Suporterul cu steagul supralicitează: — Cine nu sare, cine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
atingă pământul. Umezeala din aer devine vizibilă și formează un fel de ceață subțire. După nebunia de la club - miros de alcool, muzică dată la maxim, urlete, oameni cu priviri animalice - mi se pare că în Hanover Square e o liniște mormântală. Aici e întuneric și miroase neplăcut de la canalizare. Mă grăbesc spre Oxford Street, dar și aici situația e aceeași. Vitrine înalte, obiecte scumpe care strălucesc dincolo de geamurile bine luminate, părând mai inaccesibile decât de obicei. Cel puțin așa le percep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
clasă până acum nederanjate, nici unul venind foarte aproape de ușile albe ale acestei încăperi. Deși pe culoare se puteau auzi vocile și scurte fragmente din conversațiile banale ale celor care treceau la numai câțiva pași depărtare, în cancelarie era o liniște mormântală. Nimeni nu avea nimic de spus. Toată lumea avea ceva de zis, dar nimeni nu îndrăznea să scoată vreun sunet. Se părea că nu era momentul potrivit. Și apoi... cine să vorbească? Velail? El stătea atât de liniștit în scaunul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se decidă care bucată de carne o va înghiți prima? Nimeni nu a zis nimic timp de un sfert de oră, până când s-a sunat de pauză, dar, în acest sfert de oră, tensiunea din clasă a escaladat datorită tăcerii mormântale, iar mânia profesorului se putea citi pe fața sa mai bine ca oricând. În pauză, considerând că nu mai suntem în timpul orei și că putem vorbi deschis cu orice profesor, încadrându-ne în anumite limite stricte, șeful clasei se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la locul său, în penultima bancă de pe rândul de la geam. Credeam că ne vom trezi ușurați, găsindu-l în fața tablei negre anunțându-ne un picnic sau o ieșire în colectiv în afara orașului. Pășeam încet și cu grijă în acea liniște mormântală. Distanța dintre noi se micșora și nu ne mai trezeam, Orande rămânând, în continuare, întins pe jos, într-o baltă de sânge, asemeni unei păpuși ale cărei sfori fuseseră tăiate. Deși conștientizam că nu visez, totul se petrecea aievea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unul dintre fondatorii Panther Corporation ! șoptesc frustrată. N-a vrut să se dea mare cu chestia asta, atâta tot. — Vrei să spui că tipul ăla e Jack Harper ? spune Nev nevenindu-i să-și creadă. — Da ! Se lasă o tăcere mormântală. Mă uit În jur și văd că lui Kerry i-a căzut copanul din gură. — Jack Harper - multimilionarul, spune tata, doar ca să se asigure că a Înțeles bine. — Multimilionarul ? spune mama, confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ernie Powers. Până atunci, mulțumindu-i Încă o dată... Toată lumea rămâne cu ochii la ecran, urmărind-o până când aceasta Își ia la revedere și intră jingle-ul de final. Cineva se apleacă și stinge televizorul. Câteva momente, asistența rămâne Într-o tăcere mormântală. Toată lumea se uită la mine cu ochii cât cepele, de parcă s-ar aștepta să Încep să țin vreun discurs, să fac câteva piruete sau altceva de genul ăsta. Unele chipuri mă privesc cu simpatie, altele sunt pur și simplu curioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcâie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormântală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descântec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atât de tare, că abia mai pot vorbi. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
brutei, a tras cu o mișcare rapidă spre el scaunul, după care l-a ridicat, izbindu-l În moalele capului pe criminal. Știa că acest lucru Îl poate costa sfârșitul, dar n-a avut Încotro. S-a lăsat o liniște mormântală, și bruta s-a scurs pur și simplu de pe trupul lui Antoniu, cum se scurge o materie moale, gelatinoasă de pe o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
memfiatică, căci a răsărit în Memphis. A 4[-a] din[astie] Snafu - e prost pus în din[astie] precedentă. Domni 29 ani; dacă corespunde numelui, atunci avem de la el un număr mare de monumente. Posedăm aici în Berlin o cameră mormântală. Ieroglifatele sunt chiar între cele mai vechi monumente în stil arhaistic. Ea aparținea unui amploaiat care avea privighere asupra palatului. Deși greoaie, totuși ieroglifele cu mare caracteristică. Mai sunt: o altă cameră mormântală, table din vremea lui. Stilul cu mare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
monumente. Posedăm aici în Berlin o cameră mormântală. Ieroglifatele sunt chiar între cele mai vechi monumente în stil arhaistic. Ea aparținea unui amploaiat care avea privighere asupra palatului. Deși greoaie, totuși ieroglifele cu mare caracteristică. Mai sunt: o altă cameră mormântală, table din vremea lui. Stilul cu mare naturalism pe statue. Fardurile * naturale * se arătau vorbitoare, ochi vii. 2 rege. Sufis 36 ani de guvern. Huifu pe monumente. Este Cheops a lui Herodot. A zidit cea mai naltă piramidă, în apropiere
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ar aduce unui patrician anonim“. Cineva îi atrase atenția împăratului asupra neobișnuitei modestii a funeraliilor. El dădu un răspuns care avea să intre în cărțile de istorie: — Nu e demn de caracterul roman să ne pierdem în lamentații. În liniștea mormântală păstrată de colegi, un singur senator reacționă disprețuitor: — Roma nu mai știe să facă deosebire între bocetele lașilor și celebrarea eroilor. Însă oamenii nu se lăsară înspăimântați. Printre strigăte și invocații, solemna alcătuire a cortegiului enorm, desele opriri sub presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]