2,283 matches
-
chibzuit un timp, apoi m-am aplecat cu mare greutate să o ridic. Nu am reușit. Femeia, suplă și aproape mignonă, se ghemui și mai bine. Am Încercat din nou, mai hotărât. După ce fâlfâi de câteva ori din mâini și mormăi indescifrabil, reușii să-i trec un braț pe după umărul meu și, opintindu-mă, să o ridic Într-un echilibru fragil. Avea picioare fine și o talie subțire, de fetiță. Era incredibil de ușoară. Am Început să ne deplasăm Împleticit, bucuros
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
netrebnicul membru -, de-abia m-am abținut să intervin. Când a sosit Însă vremea ca dreapta să configureze conturul trupesc, ea a făcut niște corecții interesante la fizicul regretatei, oricum demne de luat În discuție, iar conștiința n-a mai mormăit. La alegerea rasei, a oscilat câteva clipe Între Asian whores și hot Latinas, dar a luat decizia corectă, cel puțin din punct de vedere geostrategic: Russian sluts, rușii fiind un popor de care, vrând-nevrând, prin prisma schimbării pe plan mondial
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
femei josnice. Un singur lucru, totuși, era limpede. Deși avusese ocazia s-o facă, nu ne ștersese, iar asta Însemna că puteam ieși fără grijă la suprafață. M-am Întors În partea din față a beciului. Vera se trezise și mormăia, Încercând să se descotorosească de sacii menajeri În care-o Înfofolisem. M-am aplecat s-o sărut, dar m-a Îndepărtat, cu o grimasă. — Iar ai băut, a zis ea. Și-a căutat cu gesturi nervoase pantofii printre butoaiele cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îndată ce Marychka a plecat, băiețelul s-a aruncat În brațele Christinei și a Întrebat-o: — Mami, tu ești o vită Încălțată? — Vai, Kiki, nu-i frumos să vorbești așa, cine ți-a spus aceste cuvinte oribile? Foarte urît, foarte urît!... mormăi Vic excesiv de Îngăduitor. — Marychka a făcut-o pe mama ei vită Încălțată... Ba nu, mama ei a făcut-o pe ea! — Haidem, să te spăl, zise Christina. CÎnd mai vine Bow-Bow la noi? Întrebă Kiki, sărind Într-un picior. Așa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un sex definitiv Îi provoca o anumită nesiguranță de sine, Însoțită de o anxietate crescîndă care, la rîndul ei, Îi agrava constipația. Mintea sa riguroasă de militar, ordonată aproape geometric, nu putea concepe un obiect atît de ambiguu. De aceea mormăia nemulțumit prin casă și, ori de cîte ori Îi ieșea În cale Boule-de neige, simțea nevoia să-i ardă un șut În burtă, pe care și-o reprima cu un mare efort de voință. O formă de agresivitate irațională, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tocmai vopseaua de pe chipul lui Îl făcea să pară mai În vîrstă. Prin urmare, nu se mai temea de el; l-ar fi privit chiar cu simpatie, dacă ar fi avut ocazia. Deocamdată, celălalt continua să-l mîne de la spate, mormăind nemulțumit cîte ceva, cînd trebuia să-i arate În ce direcție să o ia, dar Pablo era aproape sigur că orice neînțelegere se va risipi În momentul cînd vor ajunge În locul către care se Îndreptau și despre care nu știa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu să mormăie ceva, de parcă ar fi descîntat focul, sau poate că Îngîna un cîntec. Simțindu-se privit, se opri brusc din legănat, tocmai În momentul cînd Pablo hotărî să vorbească din nou, fiindcă intenționa să spună un lucru important. Pregătise de fapt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd În cînd se oprea pentru a analiza situația nou creată, pentru a stabili noi strategii de joc, sau numai pentru a freca Îngîndurat vîrful tacului, privind undeva În depărtare. Fără să observe că maiorul Îl urmărea din pragul ușii, mormăia nemulțumit ceva, atunci cînd bilele nu urmau traiectoria pe care ar fi dorit-o. Abia Într-un tîrziu, maiorul Înțelese că reconstituia versurile unei poezii, sau poate că o compunea el Însuși În acele momente. După toate aparențele, era vorba
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe care o ducea În mînă și a vorbit. — Mergeți la Moinești? Bună dimineața - na, că am și uitat să vă spun! Domnule, dar ce vreme!... Păi, de-aia e toamnă, nu? Ca să nu-l las să vorbească singur, am mormăit ceva drept răspuns. Pe scaunul din dreapta mea, Meluța se prefăcea că doarme. Cred că, În primul moment, se temuse și ea de același lucru ca și mine. Văzîndu-ne fără chef de conversație, noul pasager nu mai insistă. Doar Își drese
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu e aerul, declară Sena, e altceva mult mai grav, zice misterios și sumbru. Hai spune că doar nu-i secret de stat, zice Monte Cristo, să știm și noi, ce poate fi așa de grav? — Nu mai avem benzină, mormăie Sena, s au dus patruzeci de kile la o sută de kilometri. — Mai bine spune că ai uitat să treci aseară să-i faci plinul sau că te-ai gîndit că ți-ar prinde bine cîțiva lei în plus, începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia schiloadă, ce se târăște printre călători, vârându-le pe sub ochi o cutie de tablă În care zornăie câțiva bănuți, pe cei trei copilași care Îngenuchează mormăind o rugăciune În care cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a atârnat de gât un carton pe care stă scris cu litere de tipar: ,,Fievă milă de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe multe voci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un ton poruncitor, a fost să mut scaunul, către punctele sud-vest ale camerei. Recunosc, Îl anunțasem că plec și i-am amintit că făceam și eu parte din Înșiruirea de subiecte pe care ar fi putut să le picteze. A mormăit ceva și a Început, ca un chirurg să-și controleze ,,instrumentarul,, de lucru. A pictat frenetic, dar și extrem de concentrat, asupra subiectului. N-a avut nici un reproș asupra poziției În care Încremenisem. Îmi era frică să și respir, Îmi amorțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
paradis. Ca Înăuntrul pleoapelor. Totul e posibil, toate proiecțiile. Cel puțin, conform doctorului Froehlich. Trebuie să se fi referit la Martin Froehlich, faimosul Sanitätsrat și creierul Fundației pentru Cercetări Sexologice. Dar ce legătură avea el cu operatorii de filme? Am mormăit nesigur, adăugând la sfârșit un sunet ascuțit, de Încurajare. — La știri Îl arată pe Froehlich În gară cu Gielke. În drum spre Copenhaga. A găsit ligă internațională pentru reforma sexuală. Trenul plecat din gară. „Secolul nostru aparține sexului gri! Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sacrificiul. La urma urmei, nu-ți este dat să-ți descoperi noi laturi despre tine În fiecare zi. După ce-mi șopti „Kreuzer“ la ureche, portarul rus Îmi promise să-mi facă legătura. Dar În loc de asta, puse receptorul În furcă, mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-am așteptat să găsească răspunsul. Dar după un minut, m-am rățoit la el cu soluția. Mai Întâi tăcu, apoi schiță un gest de mulțumire, după care mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
călcâi, sus pe tendon, apoi În jos, pe Încheieturi, gâdilându-mă Încet, apoi În afară, spre degetele de la picioare. Dintr-o dată, i-am simțit buzele atingându-mi degetul mare stâng. Ar fi mai mult decât bucuroasă să-mi ungă picioarele, mormăi, dar in lieu de un vas potrivit, „va trebui să te mulțumești cu gura mea“. Își Închise buzele În jurul a trei degete. I-am simțit limba netedă pătrunzând Între două dintre ele, corpul meu transformându-se În căldură Înfiorătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
roi de muște, planând În văzduh, Își executa ritualul din fiecare seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de impas. Else făcu cu mâna; băieții dădură din cap cu Îndârjire; muștele se Împrăștiară. (- „Tu cheamă-ne doar“, mormăi unul din băieți. - „Venim imediat“, replică celălalt, verificându-și vârful bățului.) Apoi, de undeva de sus, de la o distanță de la care se poate auzi ceva, colega mea adăugă pe un ton nou: — În schimb, prietena lui Sascha. Dora asta. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
meditează la modelul imprimat. Personal, mă săturasem și nu m-am mai Întors vreo jumătate de oră. Până atunci, vroiam să termine cu reflecțiile. Și să-mi mulțumească, În stilul consacrat al porcilor. Și cum vine asta? — Tu cum crezi? mormăi Dora. Am râs. — Și chiar ai plecat? — Bineînțeles. Dar până să mă Întorc, dispăruse. Urma de pe oglinda dispăruse și ea. Oricum, s-a Întors peste o săptămână - Îmbrăcat cu o cămașă scrobită și o geacă de piele, gândindu-se, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre curte, se aplecă și o ridică pe fetiță, așezând-o În poale. Apoi, plimbându-și degetul mare cărnos pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atunci e nevoie de intervenția poliției. Datoria noastră e simplă. Putem spune că noi suntem cei care corectăm comportamentele deviante. Reparăm ceea ce trebuie reparat, și Înlăturăm restul. Eu și cu Pieplack aici de față. Suntem corectori. În spatele meu colegul lui mormăi ceva. Inspectoarea Manetti este de părere că acesta e un caz de omucidere. Diels Își stinse brusc țigara apăsând-o cu degetul mare. Un caz „normal“ de omucidere, cum spune partenerul meu. Un ultim nor de fum Îi părăsi buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o parte câteva articole de Îmbrăcăminte, apoi m-am așezat pe unicul scaun din Încăpere. Trecură câteva minute despre care n-am cine știe ce de spus. — Salut, Lakritz. Musafiri. În sfârșit, am reușit să trag capătul de jos al cearceafului. Anton mormăi doar, cu fața la perete. — Te deranjează dacă deschid fereastra? Neprimind nici un răspuns, am crăpat geamul și am tras perdeaua cât am putut de zgomotos. Însă nici asta n-a contat. Anton continuă doar să mormăie de sub perna sub care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
capătul de jos al cearceafului. Anton mormăi doar, cu fața la perete. — Te deranjează dacă deschid fereastra? Neprimind nici un răspuns, am crăpat geamul și am tras perdeaua cât am putut de zgomotos. Însă nici asta n-a contat. Anton continuă doar să mormăie de sub perna sub care și-a ascuns capul. Mai trecură câteva minute goale. Eram pe punctul de a da un șut În pat când, Într-un final, prietenul meu se Întoarse, se ridică și, scărpinându-și un picior cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că astfel voi Înveseli atmosfera. Dar Dora Își ridică doar mâna și Începu s-o ia calm de-a lungul unei crăpături care Își croise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
inspectorul Își Întoarse privirea. Mă pregăteam să-mi clarific punctul de vedere, când la ușă se auzi brusc o bătaie repetată. Wickert se ridică. Când s-a Întors, ținea În mână un pahar cu apă. Am dat să mă ridic, mormăind mai mult sau mai puțin credibil. — Domnule Knisch, spuse inspectorul când am dus paharul la gură și am sorbit - mai Întâi o Înghițitură de lichid rece, apoi Încă una. După ce am parcurs dosarele confiscate ieri de la Dvs. , am dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de câteva ori că nu venise cu nici un inspector. Manetti? Karla Manetti? Ivan n-avea nici o treabă cu geniul orașului. Totuși, dacă vroia să ne facă o vizită, nu l-ar fi deranjat să schimbe câteva vorbe cu ea. — Frate, mormăi, lăsând pernele pe care le cărase până aici, e ca dracu’ să trăiești În halu’ ăsta! Ieșind din nou pe coridor, Ivan era pe punctul de a-i descrie situația și mamei lui, care aștepta la parter, cu privirea Îndreptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura plină de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep. Unde te crezi, la Gara Centrală? — ... intimitate... o ființă umană... Aici niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]