190 matches
-
în Dumnezeul cel adevărat. SEMN DE CARTE Suflarea oglinzii cum stinge o lumînare. Există Forme vizibile Există Forme vizibile și Forme invizibile de teroare cîntece care ard molcom cum obraji încinși de rușine unghiuri ce nu se pot lepăda de mormăitul lor animalic principii ce nu se pot obișnui cu respirația noastră matinală idei elastice cum jartiere Forme ce se pierd apoi plîng alături de noi apoi se pierd definitiv. CEZAR IVĂNESCU ROSARIUM (AVE MARIA) ! eu de niciundelea venit, în trupul tău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
părți, zăceau tot felul de cutii de carton pline cu ceea ce părea la prima vedere să fie niște manuscrise. Cineva muncea într adevăr în acel spațiu subteran ramificat în mai multe direcții, îi auzeam respirația și din cînd în cînd mormăiturile, ba chiar și cîte o înjurătură. să fi fost oare tot omul nostru, paznicul atît de generos cu noi, dispus pentru 50 de euro să ne deschidă chiar și subsolurile Casei monteoru ? Guy Courtois extrase dintr-una din cutii o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
reîmprospăta memoria celorlalți și obținea de la ei ceea ce dorea și fără să insiste în mod deosebit, ca și când toată clasa era pasionată de materia lui... După care a început să vorbească el însuși, intrând în materia lecției următoare, în timp ce, cu un mormăit gros, de satisfacție nedefinită, omul cu picioare înalte de la catedră se ridica și o lua spre ieșire. Nici un semn de complicitate nu s-a schițat între noi după plecarea lui, micul profesor și-a continuat lecția și la sfârșit și-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răcorirăm, mai privirăm o dată în urmă spre pădurea neagră, ce părea fără sfârșit, și într-un tropot grăbit ne lăsarăm la vale, cu țâncul și cu boii după noi, porniți tot în goană. Și la o cotitură, deodată, mă izbi mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu acoperișuri vechi, cu ferestre întunecoase. După garduri de nuiele, pe lângă hambare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
brațe tot îi alunecă unul. Încercă să-l prindă din zbor, dar îi alunecară mai multe și căzură toate. Nici că se putea un zgomot mai mare! Feciorul privi speriat spre mormanul de perne și pilote, din care răzbi un mormăit chinuit. ― Ce faaaci? Ce tot faaaci? ― Căzu doar unul, boierule! Dormiți liniștit, că eu fac doar focu’ și termin îndată. ― Taaaci! Du-te! ― Păi, să fac nițel foc, că se răcește soba. ― Lasă! Du-te! Ce ți-a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Rezultatele sunt destul de elocvente, spuse Logan. Altcineva l-a omorât pe David Reid. Obiectul crimei e diferit, metoda de a scăpa de cadavru e diferită și victima e mai degrabă de sex feminin decât masculin... — Rahat. Fu mai degrabă un mormăit decât un cuvânt. Insch ajunsese la partea intitulată „POSIBILA CAUZĂ A DECESULUI“. — Și nu pot să excludă o cădere accidentală În stadiul ăsta, spuse Logan. Insch spuse rahat din nou și se Îndreptă cu pași apăsați pe coridor spre automatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Vocea Îi era puțin mai mult decât o șoaptă. — Știu, Martin. Știu. N-ar fi trebuit, dar au făcut-o. — I-au dat drumul din cauza lui. Insch clătină din cap. — Și de asta l-ai lovit pe domnul Moir-Farquharson? Un mormăit Înăbușit. — Martin, o să scriu o mică declarație, și după-aceea am să te rog să o semnezi, da? — I-au dat drumul. Delicat, Insch Îl purtă pe Martin Strichen prin evenimentele după-amiezei, savurând În mod deosebit momentul impactului, convingându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Peter Lumley În Seaton Park, Jamie McCrath a fost răpit din Duthie Park... Logan luă un marker albastru și se bătu cu el peste dinți. — Și... Vocea lui Insch nu suna prea răbdător. — David Reid nu se-ncadrează. Cu un mormăit ce sugera amenințarea, Insch Îl Întrebă pe Logan despre ce naiba vorbește. — Păi, Împunse Logan harta cu pixul, David Reid a fost luat din sălile de agrement de la plajă și aruncat În rău, la Bridge of Don. Nici un parc. — Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în 1997, se numește "Iepurele suedez". Să însemne acest titlu și această trimitere geografică vreo aluzie la "Premiul Nobel", cel care a devenit o obsesie a românilor? Cât de aproape ești tu de Premiul Nobel? (Întrebare fără răspuns, doar un mormăit care ar putea fi interpretat ca o meditație fără sfârșit la tema propusă.) Am fost și eu, cu ceva vreme în urmă, la Stockholm, chiar în clădirea Primăriei, locul în care se acordă premiile Nobel, prin tradiție. Primarul, gazda noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
memoria celorlalți și obținea apoi de la ei ceea ce dorea și fără să insiste în mod deosebit ca și când toată clasa era pasionată de materia lui... După care a început să vorbească el însuși, intrând în materia lecției următoare, în timp ce, cu un mormăit gros, de satisfacție nedefinită, omul cu picioare înalte de la catedră se ridica și o lua spre ieșire. Nici un semn de complicitate nu s-a schițat între noi după plecarea lui, micul nostru profesor și-a continuat lecția și la sfârșit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Nu mai era În stare să citească ori să se concentreze și era atât de copleșit de pre siunea aceea, Încât se simțea nevoit să se retragă În camera lui. Acolo, În pat, cu perna pe față, tot mai auzea mormăitul surd al lui Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica pe care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când Îl vedea pe Karl Îndreptându se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe oricine fără să fie el văzut și asta îi convenea de minune. Cînd să se pitească însă în frunzișul pe care și-l alesese drept ascunzătoare, simți că se împiedică de un trup și căzu peste el. Auzi un mormăit furios și cîteva cuvinte cu totul străine de posibilitatea noastră de a le reproduce. Ba încă mai primi și doi pumni zdraveni în spate. Nu te uiți pe unde calci, bă alifie?! Cuvintele fuseseră rostite de Vlad. Bineînțeles că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tîrguim atîta? Ia, ia tăceți un pic! strigă Ilinca făcînd ochii mari. Toți tăcură și se uitară la ea curioși. N-auziți nimic? întrebă ea în șoaptă. Ce? Ce? răsunară în același timp glasurile celorlalți. S-aude un fel de mormăit... ori vuiet... ce-o fi oare?... Parc-ar bate cineva în mii de tobe. Într-adevăr, abia atunci își dădură seama cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit, ori de pretutindeni, ajungea pînă la ei un vuiet înfiorător. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu cele mai mari și mai rumene pere, auzi lîngă el glasul lui Virgil: Bun noroc, fraților! salută el ca și cum atunci ar fi ieșit din mină și s-ar fi întîlnit cu ortacii lui. Bărzăunul nu răspunse decît printr-un mormăit care, dacă ar fi fost tradus în vorbe, ar fi însemnat cel puțin o înjurătură, iar Ilinca începu să țăcăne: Ce cauți, mă, aici? Nu puteai să mă aștepți la cămin? Nu ne-a fost vorba așa? Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
moment dat în mare secret că Nuțu e mai nesuferit ca o coropișniță. Tu nu vezi cum se ține tot timpul de Ilinca? încheie el cu ciudă, strîngînd pumnii. Bărzăunul nu reacționă însă în nici un fel. Scoase un fel de mormăit încet și inofensiv, care nu reprezenta nimic, nici pentru el, dar nici pentru alții. Probabil că voise să spună ceva, dar se răzgîndise. Se uită deodată foarte atent și destul de lung la Nuțu și se asigură în sinea lui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca să nu mă exprim, Fotograful Cârpaci. Ha, ha, ha - râseră cu toții, iar Bărbosu, vădit atins la mustață, Întrebă, concluziv: da? Rămâne cum am propus. Din clipa asta, noul șef al grupei, sunt eu! Mai Întreb o dată: da? Se auzi un mormăit confuz, Între da și ba, Însă, el, iute de gură, puse capac ordinii democratice În care avusese loc alegerea: În unanimitate!, voi trece, diseară, În procesulverbal, pe care-l voi prezenta, mâine, la filială. Da. Deci, noul șef de grupă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și să aflăm vești despre lume; era în zodia bătrânilor îndrăgostiți și i-am văzut plutind pe deasupra noastră pe cei doi bătrâni uriași care, spre toamnă, acoperă cerul; cât au trecut ei, pădurea s-a umplut de gemete și de mormăituri, ai fi putut jura că tună; apoi s-au dus : noi doi le-am mulțumit pentru cele aflate și am ieșit, umăr la umăr, pe câmp. Peste un timp, ne-am dat seama că splendida toamnă care acoperise lumea se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
astfel, câteva minute bune, aproape ațipisem, când Dragoș a sărit de pe masă și a început să țopăie în jurul lui. „Astâmpără-te“, am încercat eu să-l potolesc. „O să sperii copilul...“ Dar cuvintele abia îmi ieșeau din gură, un fel de mormăit. Cu toate astea, Dragoș le-a înțeles și s-a oprit o clipă. „Nu se speiie“, mi-a spus, „e piietenul meu, a venit să ne jucăm...“. „Prietenul tău, pe dracu’“, am izbutit eu să mormăi pe când el își reluă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știa ce să creadă, își punea diferite întrebări, când deodată se auzi o bătaie în ușă. Secretara intră zâmbind și-l invită în biroul directorului. Radu intră timid în cabinetul directorului salutându-l printr-o plecăciune a capului și un mormăit abia înțeles. Directorul privindu-l cu destulă seriozitate îl rugă să ia loc. Radu se așeză într- un fotoliu, destul de stângaci, doar pe marginea lui și privi în jos. -Radu, de astăzi vei fi inginer-șef în unitățile noastre. Știi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-o și măsurând-o din priviri. Ursoaica, fiind încântată de atenția acordată, îi întinse piciorul din față să-l provoace la joacă. Peste câteva minute formau deja un ghem uriaș care se rostogolea pe pământ în voie, auzindu-se doar mormăitul lor fericit. Alegerea perechii se făcuse, iar după bucuria femelei se vedea că și ea acceptă partenerul. Așa că, de data asta, porniseră împreună pe drumul pe care venise ursul cel puternic. Ca prima stație, Marele Martin își conduse perechea pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
grijă, dar și cu o mândrie fără margini. Ochii îi străluceau de bucurie sau aveau stropi de lacrimi? Cu piciorul liber a strâns-o și pe ursoaica, că doar ea a învins durerile nașterii. Peștera era plină acum de un mormăit satisfăcut, fiecare se bucura în felul lui de familie. În zilele ce urmaseră, Martin plecă după hrană, iar ursoaica își îngrijea puii, stând în apropierea lor și încălzindu-i cu căldura corpului. Bârlogul se încălzea și el de la temperatura lor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni buni, i-au crescut dracului ochii în cap cât cepele cele bulgărești! CODÂRLIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ați făcut, jâlțurile nu erau aduse, de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul meu? De ce nu vine să mă veselească? POSACUL (aparte): Vai de capul lui... PRICINĂ: Acu' ce mai ai de mormăit? POSACUL: De, Măria Ta, mă miram și eu de măscărici... PRICINĂ: Așa, așa, de ce nu-i aici? Să vină, poate te-oi vedea și pe tine râzând odată, că tot îți ninge și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la locul ei această boabă de fasole. HABACUC (mormăit): Iaca o duc! (mută) Da' nici sfânt așa cărpănos la joc pot să jur că n-am mai întâlnit! SISOE (care, în tot acest timp, părea absent, izbucnește patetic): Mă voi ruga iarăși Celui Prea Milostiv să-mi dea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]