183 matches
-
ca să nu mă exprim, Fotograful Cârpaci. Ha, ha, ha - râseră cu toții, iar Bărbosu, vădit atins la mustață, Întrebă, concluziv: da? Rămâne cum am propus. Din clipa asta, noul șef al grupei, sunt eu! Mai Întreb o dată: da? Se auzi un mormăit confuz, Între da și ba, Însă, el, iute de gură, puse capac ordinii democratice În care avusese loc alegerea: În unanimitate!, voi trece, diseară, În procesulverbal, pe care-l voi prezenta, mâine, la filială. Da. Deci, noul șef de grupă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
părți, zăceau tot felul de cutii de carton pline cu ceea ce părea la prima vedere să fie niște manuscrise. Cineva muncea într adevăr în acel spațiu subteran ramificat în mai multe direcții, îi auzeam respirația și din cînd în cînd mormăiturile, ba chiar și cîte o înjurătură. să fi fost oare tot omul nostru, paznicul atît de generos cu noi, dispus pentru 50 de euro să ne deschidă chiar și subsolurile Casei monteoru ? Guy Courtois extrase dintr-una din cutii o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
iei. Lasă-mă pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire, Otilia îl luă pe moș Costache de braț și, plină de gingășii, îl duse în casă "să-i spună ceva". Întrevederea fu lungă și Felix însuși putu să audă mormăiturile bătrânului și implorările ascuțite ale Otiliei. Otilia ieși însă posomorâtă și nu dădu lui Felix nici o explicație. A doua zi dimineață, Felix o văzu ieșind în oraș îmbrăcată cu o rochie nouă de dantelă. Fata îl chemă și-i spuse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colecția Pathé-Frÿres și le copia în pastel sau în acuarelă. Olimpia nu știu să vorbească bătrânului decât de Aglae, Aurica și ceilalți care "țin foarte mult, unchiule, la dumneata", G. Călinescu ceea ce nu provocă din partea lui moș Costache decât niște mormăituri incredule. Aurica îi vorbi de tragedia fetelor fără noroc și-i povesti întîmplarea unei fete "nici frumoasă, nici deșteaptă", căreia un unchi bogat i-a făcut zestre, înlesnindu-i măritișul. Moș Costache tuși violent și supse țigara, dar nu-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu el și nu voia să-l trădeze. Stănică propuse totuși dezbrăcarea: - Trebuia să-i scoatem hainele, să răsufle, oricât, suntem datori să facem ce putem. Și se repezi singur la moș Costache să-i tragă haina. Acesta scoase un mormăit grozav, semănând a răcnet, care îi înspăimîntă pe toți, și strânse mâinile și mai solid peste abdomen. - Parcă l-ar durea pîntecele! observă Stănică, privind cuatenție. ("E ceva la mijloc!" își zise el.) - Să fiți cu ochii în patru, comandă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați altcumva decât de a devasta proviziile de băutură ale restaurantului "Hora", prin dreptul Parcului Sportiv "Dinamo", pe deasupra cofetăriei "Perla" și-a librăriei " Lumina", peste prispele reduse la doar două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a ajunge la cel de al treilea nivel al vilei din Ladenburgerstrasse 93 și reamintindu-mi brusc că după cel de al doilea nivel scara începea să scârțâie. Și, într-adevăr, de îndată ce am început să urc treptele spre apartamentul meu, mormăitul bine timbrat al treptelor de stejar m-a întîmpinat ca un semn de recunoaștere și de "bun venit" al casei. Deschid din nou ușa apartamentului de trei camere ― este o Dachwohnung, o "locuință sub acoperiș", ceea ce înseamnă că două dormitoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știe", îi transmit Regelui. "A!", mormăie din nou Regele și își apropie peticul de hârtie de ochi. "E din '32, pentru că, uite-mă, aici sânt eu și aveam 10 ani." "E din '32", transmit mândru asistenței, pentru că eram sigur că mormăitul Regelui nu-l auzisem decât eu. "Est-ce que nous l'avons, cette photo?", îl întreabă Regina pe Rege. "Ah, oui!", răspunde Regele. "De toute manière, c'est un don pour Vos Majestés", anunță ceremonios dl Holender. Din când în când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
potrivește cu un "cadru organizat". Până și ocuparea locului care îi revine la masa de discuții se face prin detururi prealabile, prin pipăirea somnambulică a cărților și a revistelor aflate pe masă, însoțită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteligibile pentru ceilalți, din mijlocul cărora țâșnește din când în când frântură unei sintagme: "Lesbiene... Ia uitea! Lesbiene prin contract. Auzi, prin contract!" După care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii și al unui mârâit prelung. Freamătul pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dacă e un urs, o stâncă sau o iluzie optică. Mă mișc pentru a vedea dacă percepția mi se schimbă. Mă apropii. Îl Întreb pe tovarășul meu dacă vede același lucru. Impresia mi se confirmă dacă se aude și un mormăit, iar dacă Îi simt duhoarea și gheara Înfiptă În spate, nu mai Încape Îndoială: este un urs. Persistența percepției și confirmarea venită pe diferite căi senzoriale sunt demne de crezare; reprezintă un mecanism eficient pentru a ne adapta la realitate
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ceea se aplecă asupra lui. De abia atunci irumpse din adâncul inimii și răscoli până departe pădurea, sau cel puțin așa i se păruse lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un mormăit venind din adâncul unei peșteri. -Țipă, înseamnă că nu l-a tăiat plugul de zăpadă, slavă Domnului. Apoi vocea deveni pur și simplu tunătoare. -Hai sus, în picioare, dacă stai aici îngheți în mod sigur. A vrut să se ridice
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
deodată, își ridică spre cer ochii să-i spălăciți de parcă ar fi vrut să citească mai știu ce scris acolo, încruntând din ce în ce mai mult sprâncenele crescute haotic, mormăind un timp ceva neinteligibil, ceva poate numai de el știut și înțeles, apoi mormăitul se transformă în cuvinte ce puteau fi înțelese: „ ... ani atâția au trecut de când sunt aici, parcă ar fi viață de om, am trăit aici tocmai acești ani, care trec cel mai repede, adică anii când bătrânețea bate la ușă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tradiționala plecăciune japoneză, apoi zâmbesc larg și vă cer comanda. Comparați acest lucru cu multitudinea de situații din ziua de astăzi în care aveți noroc dacă funcționarul vă privește când îi vorbiți sau obțineți de la el și altceva decât un mormăit. +++ +++ TEMĂ Pe un carton de 3 × 5, treceți declarația misiunii „nimeni nu remarcă normalul”: „sensibil diferit” și, în același timp, „confortabil de familiar”. Începeți prin a vă provoca colegii să identifice și să implementeze lucruri pe care oamenii le vor
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
prieteni pe la mine. Și pe mine nu mă inviți? Nu-s prietenul tău? Pînă atunci dacă schimbaseră vreo două cuvinte de cînd erau colegii și alea fiind dă-te, grasule, din calea mea, nu ocupa tot spațiul și răspunsul un mormăit care însoțea mișcarea unui corp ce încerca să fi suplu pentru a face loc. Nu se gîndise niciodată c-ar fi semn de prietenie. Nu știam că-ți place. Uite că-mi place. Ia spune pe unde stai. 3 Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
să se teamă, obligația de a face față tuturor pericolelor care le pândesc și grija permanentă de a se hrăni. Nu o dată am fost nevoit să-l las pe Bamako singur. Două zile întregi în bucătărie, având drept companie doar mormăitul trist al frigiderului, soneria telefonului sau bâzâitul intermitent al vreunei muște. Pentru că știu cât de multă nevoie are de prezența cuiva, sunt întotdeauna necăjit să îl abandonez, deși îi las provizii de apă și semințe, declarații de dragoste și promisiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
îndeajuns de prost ca să-i fi spus tot ce știe și nici îndeajuns de deștept ca să afle tot ce s-ar putea ști despre noi“ și iar își făcu pios semnul crucii. — Trecem pe lângă vreo mânăstrire, neică Mihai? se auzi mormăitul domnitorului. — Aș, de unde. Îmi fac și eu cruce așa că am ajuns acasă. De mulțumită lui Dumnezeu. — Să-ți dea Sfântul sănătate. Ești al zecelea. Dar cei nouă unde or fi? — Ei, măria ta, n-o lua așa, cred că toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de treburile domniei. Fără să-și controleze ținuta, aruncându-și pe el repede doar un caftan, coborî cele câteva trepte care duceau în sala mare a casei doamnei Stanca în care locuia iarna de când îi murise soția. Salută cu un mormăit pe cei doi ostași și ridică întrebător din sprâncene. — Căpitanul Totoescu spune să veniți la spătărie, a venit un trimis de la Stambul, mai-mai să omoare în galop calul de sub el... Zice că are o scrisoare pentru măria sa. Căpitanul nu vrea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
reîmprospăta memoria celorlalți și obținea de la ei ceea ce dorea și fără să insiste în mod deosebit, ca și când toată clasa era pasionată de materia lui... După care a început să vorbească el însuși, intrând în materia lecției următoare, în timp ce, cu un mormăit gros, de satisfacție nedefinită, omul cu picioare înalte de la catedră se ridica și o lua spre ieșire. Nici un semn de complicitate nu s-a schițat între noi după plecarea lui, micul profesor și-a continuat lecția și la sfârșit și-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
știa ce să creadă, își punea diferite întrebări, când deodată se auzi o bătaie în ușă. Secretara intră zâmbind și-l invită în biroul directorului. Radu intră timid în cabinetul directorului salutându-l printr-o plecăciune a capului și un mormăit abia înțeles. Directorul privindu-l cu destulă seriozitate îl rugă să ia loc. Radu se așeză într- un fotoliu, destul de stângaci, doar pe marginea lui și privi în jos. -Radu, de astăzi vei fi inginer-șef în unitățile noastre. Știi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mai îngăduit, stăpâna Regatului Luminii și, pe loc, se făcu nevăzută. Starostele își făcu cruce și se îndreptă spre miazănoapte, uitându-se, cu grijă, la mușchiul verde al bătrânilor copaci. Nu făcu nici douăzeci de pași și, deodată, auzi un mormăit amețitor: Ce cauți, stârpitură, pe pământurile regatului meu? Îndurare, slăvite Uriaș! rosti, încetișor, omul speriat. Și avea de ce să fie așa, pentru că, în fața lui, se proptise o namilă de om, cu trupul ca de urs, care agita un topor de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai abat pe la casele lui, omul închise porțile cele mari, trase obloanele fierăriei, pierzându-se, apoi, în mrejele somnului. Pe la ceasurile șase ale dimineții, o sanie trasă de doi cai se unduia vioaie spre Dealul Sângeapului. Nu se auzea decât mormăitul lui Fetea, care îndemna ciudos caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o cameră de la subsolul vilei. Acolo, pe un pat, doi amanți se încolăceau, se pătrundeau, se mușcau. îi vedeam limpede în imaginație, ascultând 40 gemetele ample ale femeii, mereu reluate, la un din ce în ce mai înalt prag al plăcerii si exasperării, și mormăitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminți și comenzi se întretăiau cu lovituri înfundate. Aproape că vedeam scena: se întîmpla într-o lumină roșiatică, într-un pat cu cearșaful boțit tot și împins, în semicerc, spre tăblie. Femeia, al
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Rezultatele sunt destul de elocvente, spuse Logan. Altcineva l-a omorât pe David Reid. Obiectul crimei e diferit, metoda de a scăpa de cadavru e diferită și victima e mai degrabă de sex feminin decât masculin... — Rahat. Fu mai degrabă un mormăit decât un cuvânt. Insch ajunsese la partea intitulată „POSIBILA CAUZĂ A DECESULUI“. — Și nu pot să excludă o cădere accidentală În stadiul ăsta, spuse Logan. Insch spuse rahat din nou și se Îndreptă cu pași apăsați pe coridor spre automatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Vocea Îi era puțin mai mult decât o șoaptă. — Știu, Martin. Știu. N-ar fi trebuit, dar au făcut-o. — I-au dat drumul din cauza lui. Insch clătină din cap. — Și de asta l-ai lovit pe domnul Moir-Farquharson? Un mormăit Înăbușit. — Martin, o să scriu o mică declarație, și după-aceea am să te rog să o semnezi, da? — I-au dat drumul. Delicat, Insch Îl purtă pe Martin Strichen prin evenimentele după-amiezei, savurând În mod deosebit momentul impactului, convingându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Peter Lumley În Seaton Park, Jamie McCrath a fost răpit din Duthie Park... Logan luă un marker albastru și se bătu cu el peste dinți. — Și... Vocea lui Insch nu suna prea răbdător. — David Reid nu se-ncadrează. Cu un mormăit ce sugera amenințarea, Insch Îl Întrebă pe Logan despre ce naiba vorbește. — Păi, Împunse Logan harta cu pixul, David Reid a fost luat din sălile de agrement de la plajă și aruncat În rău, la Bridge of Don. Nici un parc. — Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]