321 matches
-
înainte de a da un asalt final, respins de britanici. Inițial, în principiu, fiecare unitate din Gardă avea propriul său comandant, un Mareșal. Astfel, în 1804, sunt numiți comandanți: Davout pentru grenadierii pedeștri, Soult pentru vânătorii pedeștri, Bessières pentru cavalerie și Mortier pentru artilerie, geniu și marinari. În realitate, Napoleon comanda deseori direct Garda pe care o conducea tactic doar unul dintre comandanții amintiți, în funcție de disponibilitate. Iar din aceștia, au comandat efectiv fie Bessières, fie Mortier, ceilalți fiind folosiți în calitate de comandanți de
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
vânătorii pedeștri, Bessières pentru cavalerie și Mortier pentru artilerie, geniu și marinari. În realitate, Napoleon comanda deseori direct Garda pe care o conducea tactic doar unul dintre comandanții amintiți, în funcție de disponibilitate. Iar din aceștia, au comandat efectiv fie Bessières, fie Mortier, ceilalți fiind folosiți în calitate de comandanți de corp de armată. Garda a mai fost comandată și de Mareșalul Lefebvre sau chiar de generalul Drouot, atunci când niciun mareșal nu a fost disponibil.
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
guvernul argentinian. Dificultățile economice au oprit producția în 1983, dar fabricația a reînceput în 1994, până ce a îndeplinit comanda armatei de 200 de tancuri. Seria TAM include șapte variante diferite, cum ar fi obuziere autopropulsate de 155 mm și un mortier autopropulsat. În total, au fost construite peste 280 de astfel de vehicule, inclusiv transportoarele blindate de trupe, artilerie și piese de mortiere. TAM și VCTP au fost fabricate și pentru armata peruană, tancuri ce ar fi revenit Armatei Argentiniene atunci când
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
de tancuri. Seria TAM include șapte variante diferite, cum ar fi obuziere autopropulsate de 155 mm și un mortier autopropulsat. În total, au fost construite peste 280 de astfel de vehicule, inclusiv transportoarele blindate de trupe, artilerie și piese de mortiere. TAM și VCTP au fost fabricate și pentru armata peruană, tancuri ce ar fi revenit Armatei Argentiniene atunci când Peru ar fi reziliat contractul. Și TAM-urile au concurat pentru comenzile de export, dar în cele din urmă, acestea nu au
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
în timp ce trăgătorul are trei periscoape de observare. Variantele includ de asemenea "Vehículo de Combate de Artillería de 155 mm" (Vehicul-artilerie de luptă de 155 mm), sau VCA 155, și "Vehículo de Combate Transporte de Mortero" (vehicul de luptă transportator de mortiere), sau VCTM.VCA-155 are un șasiu TAM alungit echipat cu obuziere atopropulsate pe turelă "Oto Melara e Palmaria" de 155 mm (6.1 inch) .Acesta trage cu 28 proiectile, dintre care 23 sunt stocate în spațiul din turelă .VCTM poartă
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
VCTM.VCA-155 are un șasiu TAM alungit echipat cu obuziere atopropulsate pe turelă "Oto Melara e Palmaria" de 155 mm (6.1 inch) .Acesta trage cu 28 proiectile, dintre care 23 sunt stocate în spațiul din turelă .VCTM poartă un mortier intern AM-50 de 120 mm (4.72 inch) , care are o tragere maximă de 9500 de metri (31,167.98 ft) și o rată de foc de la 8 la 12 focuri pe minut.Bazat pe șasiu TAM, Vehículo de Combate
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
din patru plutoane, fiecare cu câte șapte vehicule. Trei plutoane erau echipate cu varianta standard (comandantul plutonului avea varianta dotată cu un tun antitanc de 3,7 sau 2,8 cm). Ultimul pluton avea 4 vehicule care se ocupau de mortiere (2 echipate cu mortiere și 2 care transportau muniția), 2 vehicule SdKfz 250/8 dotate cu tunul antitanc de 7,5 cm și un vehicul care transporta muniție pentru aceste 2 vehicule. Comandanții companiei aveau vehicule SdKfz 250/3 pentru
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
cu câte șapte vehicule. Trei plutoane erau echipate cu varianta standard (comandantul plutonului avea varianta dotată cu un tun antitanc de 3,7 sau 2,8 cm). Ultimul pluton avea 4 vehicule care se ocupau de mortiere (2 echipate cu mortiere și 2 care transportau muniția), 2 vehicule SdKfz 250/8 dotate cu tunul antitanc de 7,5 cm și un vehicul care transporta muniție pentru aceste 2 vehicule. Comandanții companiei aveau vehicule SdKfz 250/3 pentru comunicații radio. O companie
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
la 01:34, cu întârziere de trei minute față de plan. Forța impactlui a ridicat distugătorul 10 m pe porțile docului. Comandourile de pe "Campbeltown" au debarcat în ordine: două echipe de asalt, cinci echipe de demolare și un grup înarmat cu mortiere. Trei echipe de demolare trebuiau să distrugă instalațiile de pompare și alte instalații asociate. Căpitanul Donald Roy („Moșierul” costumat cu kilt) și cei 14 oameni ai lui din echipa de asalt aveau sarcina să distrugă cele două baterii de artilerie
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
mai era disponibilă nicio vedetă care să asigure evacuarea lor. Locotenent-colonelul Newman aflat la bordul vedetei nu trebuia să debarce, dar a fost totuși printre primii care a debarcat. Una dintre primele sale acțiuni a fost să deschidă focul de mortiere împotriva bateriilor de artilerie de pe acoperișul adăpostului submarinelor. Artileriștii germani produseseră deja pierderi grele comandourilor. De asemenea, el a direcționat focul mitralierelor împotriva traulerului înarmat german, care a fost forțat să se retragă în amonte. Newman a organizat lupta care
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
lansat un atac care i-a luat pe ruși prin surprindere. El a concentrat 10 divizii de infanterie și una de cavalerie (126.000 de oameni, 457 piese de artilerie ușoară și 159 de artilerie grea, cu încă 96 de mortiere) pe cei km de sector de front împotriva a cinci divizii rusești (60.000 de oameni cu 141 de piese de artilerie ușoară și patru de artilerie grea). Puterile Centrale au distrus apărarea rusească, și liniile rusești s-au prăbușit
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
cu cea a sud-coreenilor și americanilor, Coreea de Nord pregătește și păstrează gata de luptă efective importante ale trupelor de infiltrație. În caz de război, aceste forțe speciale ar primi printre alte misiuni și pe aceea de atacare a aeroporturilor aliate cu mortiere și mitraliere, cel mai probabil după trecerea peste linia frontului la bordul unor avioane capabile să zboare la joasă altitudine, greu detectabile de radare. Chiar și în zile noastre, în condițiile războiului asimetric, 15 talibani au reușit să distrugă sau
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
armata americană. În 1918 un grup de tineri români ardeleni împreună cu protopopul Ioan Podea din Youngstown, Ohio (centru industrial cu o importantă colonie românescă), au reușit să formeze o unitate militară de dimensiunea unei companii, devenită mai târziu Bateria 112 mortiere și formată numai din voluntari români pentru Armata Română. Refuzând propunerea de creare a unei unități cu specific național românesc, autoritățile americane au prezentat argumentul creării unei armate unitare, care să sporească eforturile de asimilare a imigranților într-o mare
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
ale JNA staționate în zonă, au început să alunge oficialii guvernamentali, să ridice baricade și să planteze câmpuri de mine. Armata Populară Iugoslavă a ocupat poziții pe celălalt mal al Dunării, în timp ce canoniere ale JNA patrulau fluviul. Atacuri sporadice de mortiere asupra Vukovarului au început în iulie, iar tirurile de artilerie s-au făcut simțite începând cu sfârșitul lunii august. La acea dată, în urma afluxului de refugiați, populația orașului se redusese deja la 15,000 de persoane. Cei rămași alcătuiau un
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
veniseră din Arcadia au debarcat în golf sub comanda prințului Dolgorukov. Datorită superiorității atacatorilor, comandantul garnizoanei otomane a acceptat să capituleze. Trupele ruse și grecești au ocupat Navarion pe 10 aprilie, capturând 7 drapele de luptă, 42 de tunuri, 3 mortiere, 800 de livre de praf de pușcă și diferite alte provizii. Golful Navarino a devenit baza temporară a flotei ruse, fiind foarte convenabilă pentru forța expediționară, ușor de apărat și protejată de furtuni. Comandanții ruși au ajuns rapid la concluzia
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
nu se poate asigura securitatea portului Navarino fără cucerirea fortăreței din apropiere - Methoni. Ca urmare, Orlov l-a trimis pe 18 aprilie pe prințul Dolgorukov în fruntea unui grup de 1.300 greci și albanezi cu patru tunuri și 2 mortiere. Turcii au fost avertizați din vreme de iscoade cu privire la atac, iar atacul-surpriză plănuit de ruși a eșuat. În sprijinul atacatorilor, Orlov a trimis un vas de linie și două fregate. De asemenea, au fost plasate două baterii de artilerie pe
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
cuprind o mulțime de invenții, multe din ele, inutile sau fanteziste, precum un instrument muzical (viola organista), un cavaler mecanic (robot) și un tun cu abur, dar și altele utile, precum pompe hidraulice, mecanisme cu clichet reversibile și proiectile de mortier. În 1502, Leonardo da Vinci a desenat un pod suspendat, parte a unui proiect mai amplu pentru sultanul Baiazid al II-lea, podul fiind destinat să traverseze intrarea în Bosfor, cunoscută drept Cornul de Aur. Baiazid nu a acceptat proiectul
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
forță de elită a fost botezată Forța Gideon, dupe numele legendarului judecător biblic Gideon. Această forță a fost formată din batalioanele de frontieră din Forța de apărare sudaneză și din Batalionul al 2-lea etiopian. Forța Gideon era dotată cu mortiere de 3 inch, (nu dispunea de piese de artilerie) și 15.000 de cămile pentru transport. Windgate a preluat oficial comanda Forței Gideon pe 6 februarie 1941, dar fost alături de militarii săi încă din ianuarie în provincia Gojjam. Forța Gideon
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
kilometru, funcție de direcțiile așteptate de atac. Geniștii sovietici au construit de asemenea mii de kilometri de tranșee, au întins mii de kilometri de garduri de sârmă ghimpată, au construit mii de obstacole antitanc și mii de poziții de tragere pentru mortiere și tunuri. De asemenea, au fost construite numeroase ținte false pentru atragerea tirului artileriei germane. Camuflajul amplasamentelor reale de luptă era excelent. Văzut dintr-o perpectivă mai largă, bătălia de la Kursk este importantă pentru că a demonstrat că STAVKA ajunsese să
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
special echipate cu aruncătoare de flăcări, care au curătăt toate avanposturile și buncărele. La 22:30, sovieticii au declanșat bombardamente de artilerie puternice în flancurile de nord și de sud. Acest baraj, executat cu peste 3.000 de tunuri și mortiere, a folosit cam o jumate din rezervele de proiectile aprovizionate pentru întreaga operație. Obiectivul atacului de artilerie era dezorganizarea și întârzierea atacului german. În flnacul de nord, artileria sovietică a bombardat amplasamentele artileriei germane, reușind să distrugă 50 dintre cele
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
de statul român la șantierele navale din Trieste și ansamblate la Șantierul Naval Galați, în perioada 1907-1908. Nava avea un deplasament de 680 tone, fiind înzestrată cu trei tunuri de 120 mm Skoda, patru tunuri de 47 mm Skoda, două mortiere de 120 mm Skoda, și două mitralier Maxim de 6,5 mm. La declararea mobilizării din 1916, monitoru Brătianu era comandat de căpitan-comandorul, "Dumitru Lupașcu", având ca secund pe căpitanul "Gheorghe Lazu". În perioada participării României la Primul Război Mondial
Ion C. Brătianu (monitor) () [Corola-website/Science/337382_a_338711]
-
Bronirovannîi gusenicinîi tiagaci Komsomoleț" (în : tractor blindat cu senile ). Komsomoleț Ț-20 a fost proiectat în 1936 la fabrica nr. 37 Ordjonikidze din Moscova, Uniunea Sovietică, pentru a tracta piese de artilerie mici, precum tunul antitanc de 45 mm sau mortierul de calibru 120 mm. Tractorul era capabil să remorcheze piesă de artilerie, o cantitate mică de muniție (transportată de obicei într-un cheson) și șase soldați. Uneori, două chesoane erau tractate pentru a transporta mai multă muniție. Compartimentul din față
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
asupra clădirii. Mai târziu, un contraatac viguros al germanilor a dus la cucerirea unor avanposturi ale infanteriei americane și a îndepărtat pentru o vreme presiunea aliată asupra hotelului Quellenhof. În cele din urmă, germanii au fost obligați de tirurile de mortiere americane să se retragă . Pentru limitarea pierderilor infanteriștilor din prima linie, americanii au luat hotărârea să distrugă ultimele puncte de rezistență germane cu ajutorul tunurilor autopropulsate de 155 mm. Mai apoi, pentru sprijinirea acțiunilor Diviziei I de infanterie, pe 18 octombrie
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
al 2-lea de pușcași, apraținând Diviziei I blindate, ocupa poziți cu numele de cod Snipe, la sud-est de înălțimile Kidney. Luptele îndârjite de la punctul Snipe au devenit un episod legendar al bătăliei de la El Alamein. Tirurile de tunuri și mortiere au durat întreaga zi. În jurul orei 16:00, tancurile britanice au deschis focul în mod accidental împotriva propriilor poziții, provocând pierderi importante. La ora 17:00, Rommel a lansat principalul lui atac. Tancurile germane și italiene au înaintat. Pușcașii britanici
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
un sistem extins de tuneluri care legau pozițiile pregătite, astfel încât cazematele pierdute ar putea fi rapid reocupate de soldați japonezi. Rețeaua de buncăre și cazemate a fost foarte favorabilă apărătorilor. Insula a fost împresurată cu poziții camuflate de artilerie și mortiere, împreună cu mine terestre. Printre armele japonezilor se numărau mortierele-robinet, o rachetă masivă trasă dintr-un tub gol. Erau prezente și posturi de lunetiști. Kuribayashi pregătise defensiva special pentru ca fiecare parte a insulei să fie în bătaia focului japonezilor. Kuribayashi a
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]