661 matches
-
dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soții, reușește să învinga răul. În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele "Diavoliada" și "Ouăle fatale". În revista “Rossia” apare primul său roman, "Garda Albă". În 1924 se desparte de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia. Din 1925 începe să colaboreze cu Teatrul Academic
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
Petersburg" este considerat de Vladimir Nabokov unul din cele patru mari romane ale secolului al XX-lea. Boris Bugaev s-a născut într-o familie profund intelectuală. Tatăl său, Nikolai Bugaev, a fost un matematician de vârf considerat fondatorul școlii moscovite de matematică. Mama sa nu era doar foarte inteligentă, ci era și cunoscută ca o frumoasă a societății mondene fiind ținta unui considerabil număr de bârfe. Tânărul Boris era un om de spirit universal interesat deopotrivă de matematică, muzică, filozofie
Andrei Belîi () [Corola-website/Science/309397_a_310726]
-
Coroanei din Uniunea statală polono-lituaniană (păstrate în cinci lăzi) constau în: De asemenea, un tezaur privat a Casei Vasa (păstrat la Castelul Regal din Varșovia) a constat în: În 1795 toate bijuteriile coroanei au fost furate de germani, exceptând "Coroana moscovită" după a treia împărțire a Uniunii polono-lituaniene și distruse din ordinul lui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei în martie 1809 (exceptând Szczerbiec).
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
de jos, ca și membri ai unor comunități etnice ne-ruse, precum calmîcii, care fugeau de opresiune. Una dintre primele jafuri importante ale lui Razin a fost distrugerea convoiului naval care transporta tezaurul patriarhului Moscovei și ale unor negustori bogați moscoviți. Razin a navigat mai apoi spre sud la comanda unei flote de 35 de galere, cucerind mai multe fortificații și devastând zona pe care a străbătut-o. La începutul anului 1668, cazacii de sub comanda lui au înfrânt forțele de sub comanda
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
luptători care au migrat între aceste organizații. În cadrul celui de-al doilea Congres General al Organizației Naționaliștilor Ucraineni de la Harkov din aprilie 1941 se declara: „Evreii din URSS [sunt] cei mai credincioși sprijinitori ai regimului bolșevic și avangarda a imperialismului moscovit în Ucraina”. La scurtă vreme după aceea, a fost lansat sloganul grupului Bandera: „Trăiască Ucraina fără evrei, polonezi și germani; polonezii dincolo de râul Sam, germanii la Berlin și evreii la spânzurătoare”. După numai un an, Organizația Naționaliștilor Ucraineni își schimbase
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
Bisericii Ortodoxe Poloneze de Biserica Ortodoxă Rusă, a fost convocat un sinod în Varșovia în anul 1922 care a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate că autocefalia a fost confirmată de către patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea în anul 1924, patriarhatul moscovit a privit aceasta ca pe un amestec în treburile interne și a refuzat să recunoască autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Viața Bisericii Ortodoxe Poloneze din perioada interbelică a fost impregnată de conflicte interbisericești și interortodoxe. În interiorul Bisericii era o antinomie evidentă
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
astfel parohii noi. Altă parte a ucrainenilor a fost strămutata samavolnic în partea ucrainiană a Uniunii Sovietice care includea la acea dată și fosta parte de răsărit a Poloniei iar parohiile de acolo au rămas în continuare sub jurisdicția patriarhatului moscovit. După preluare puterii de către comuniști în anul 1948 mitropolitul ortodox al Varșoviei a fost depus pentru atitudinea sa anticomunistă. În același an, la rugămintea sinodului de la Varșovia controlat de către comuniști, Patriarhia Moscovei declară autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze acordată de către Patriarhul
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
această instituție, doctorul Mihail Dostoievski se angajează să îi instruiască personal, dar o face cu multă severitate și cu puseuri de furie la cea mai mică greșeală a băieților. Dostoievski se va simți inconfortabil în mijlocul colegilor săi aristocrați de la școala moscovită, experiența sa fiind reflectată mai târziu în lucrări ca "Adolescentul". Lumea de la internat îl descrie ca pe un visător palid și introvertit, precum și un romantic supraexcitabil, iar asta în ciuda faptului că părinții îl considerau mai degrabă un temperament vulcanic, încăpățânat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în muzeu la 12 noiembrie 1971. Stația de metrou Dostoievskaia din Sankt Petersburg a fost inaugurată la 30 decembrie 1991, iar stația cu același nume din Moscova, la 19 iunie 2010, la cea de-a 75-a aniversare a Metroului Moscovit. Cea din urmă este cunoscută pentru desenele murale alcătuite de Ivan Nikolaev, desene care înfățișează scene din lurcrările lui Dostoievski, unele chiar controversate, de crimă și suicid. În Omsk există o stradă, o bibliotecă, un muzeu național de literatură și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
organizației de la Harkov, din aprilie 1944. OUN-B a condamnat în timpul acestui congres crimele antievreiești. În timpul congresului s-a afirmat la un moment dat că evreii din URSS au fost sprijinitorii de nădejde ai regimului bolșevic, acționând ca avangardă a imperialismului „moscovit” în Ucraina. În continuare, se recunoștea că guvernul bolșevic a exploatat sentimentele antievreiești ale maselor de ucraineni pentru ca să le distragă atenția de la problemele reale și să le îndrepte frustrările spre declanșarea de pogromuri. OUN trăgea concluzia că pe de-o
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
râului, o zonă slab populată în acele timpuri. În perioada 1559 - 1571, Țaratul Rusiei a construit o serie de fortificații, care au fost ocupate mai apoi de cazacii independenți. În 1577, după ce cazacii de pe Volga au fost înfrânți de armatele moscovite, aceștia s-au împrăștiat. O parte a lor și-au întemeiat noi așezări în bazinul râului Terek. Voievodul Novosilțev a construit o nouă fortificație în regiune, punând bazele astfel Armatei cazacilor de pe Terek. În 1584, și această fortificație a fost
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
un nou avanpost. Doar doi ani mai târziu, avanpostul a rezistat cu eroism la atacurile kumîkilor și daghestanezilor. Deși rezistența lor a câștigat admirația țarului, cazacii au fost sfătuiți să-și dărâme avanpostul. Cazacii de pe Terek au luptat alături de trupele moscovite pentru înfrângerea în 1671 a răsculaților lui Stenka Razin. În 1680, după ce schisma din Biserica Ortodoxă Rusă a atins și stanițele cazacilor de pe Don, un număr de credincioși de rit vechi și-au părăsit satele și s-au așezat pentru
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
uniunii polono-lituaniene, uniune personală care a existat încă din 1386. Acest stat era unul dintre cele mai mari și mai bine populate din Europa medievală, și pentru mai bine de două secole a dus războaie victorioase împotriva cavalerilor teutoni, rușilor moscoviți, otomanilor și suedezilor. Sistemul politic al țării, denumit deseori democrație nobiliară sau Libertatea de Aur, era caracterizat prin reducerea prin lege a puterii monarhului în favoarea Seimului controlat de șleahtici (nobilime). Acest sistem a fost un precursor al democrației și monarhiei
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
lituanieni temându-se să piardă o mare parte din privilegiile lor, din moment ce Uniunea avea să egalizeze statutul lor juridic cu cel al numeroasei nobilimi poloneze inferioare. Cu toate acestea Lituania se afla pe o poziție defavorabilă în războiul cu rușii moscoviți, iar la sfârșitul secolului al XVI-lea era pe cale să piardă războiul livonian și să fie încorporată în Rusia. Nobilimea poloneză („șleahta”), pe de altă parte, nu dorea să ofere ajutor Lituaniei fără să primească ceva în schimb. Sigismund al
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
cazacilor din 1648, sau după semnarea Tratatul de la Hadiach, și să se înființeze "Republica celor trei națiuni" sau Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană, planul nu a fost niciodată realizat din cauza mai multor factori: pretențiile șlehtei, luptele dintre facțiunile căzăcești și invaziile rușilor moscoviți. Din motive asemănătoare, planurile pentru înființarea unei Uniuni statale polono-lituaniano-rusă nu au fost niciodată realizate, deși în timpul războaielor Dimitriade (1605-1618), prințul polonez (mai apoi regele Poloniei) Władysław al IV-lea Vasa a fost ales pentru scurtă vreme țar al Moscovei
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
doar la dimensiunea materială. La finalul anului 2006, în lunile noiembrie și decembrie, a existat o explozie de cereri de obținere a cetățeniei române, din partea cetățenilor Republicii Moldova, consulatul României nemaifăcând față la numărul de cereri. În urma declarării independenței Kosovare, ziarul moscovit Pravda a publicat un articol care exprimă îngrijorarea Rusiei pentru posibila unificare a Republicii Moldova cu România, în contextul precedentului Kosovo. Mai mult, ziarul estimează poziția Moscovei astfel: „astăzi pentru Moscova este mai importanta o altă problemă: să nu admită anexarea
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
drept de vot la secțiile de votare și majoritatea absolută din ei, 98.2%, au votat pentru Mircea Snegur. Aceasta a fost un rezultat de un success enorm. În mare parte acest succes îi aparține și lui Mihai Coșcodan. Ziarul moscovit „Izvestia” scria în ediția din 10 decembrie 1991 că alegerile pot fi considerate o victorie zdrobitoare, că nu numai băștinașii, dar și minoritățile naționale au votat pentru Mircea Snegur, care-l vedeau anume pe el ca un garant al stabilității
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
timp, suedezii au profitat de acest lucru și au ocupat malurile râului Narva. Novgorodienii au restaurat fortăreța în 1297. Koporie a fost cel mai puternic bastion din regiune și a supraviețuit numeroaselor atacuri, în timpul războaielor suedezo-novgorodiene. După încorporarea în statul moscovit, cetatea a fost întărită și reconstruită pentru a rezista loviturilor de tun. Structurile păstrate până azi aparțin acelei perioade. Forțele ruse au pierdut Koporie în timpului Războiului Livonian, dar l-au recuperat prin Tratatul de la Tiavzino. În timpurile tulburi, Koporie
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
Mai târziu Maiakovski a fost elogiat de Stalin care declara că este “cel mai bun si talentat poet al epocii noastre sovietice” În 1935 a fost ridicată statuia lui Maiakovski în Piața Triumfalnaya Ploshad -aceasta devenind loc semnificativ pentru cultura moscovită. Lirica sa este impetuoasă și transpune în plan universal revolta sa individuală antiburgheză. Se remarcă structura formală dinamică, abruptă, construcția surprinzătoare a ritmului, apelul la oralitate și la asociații metaforice sugestive. Dacă la început a fost influențat de futurism, ulterior
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu a pus capăt dominației mongole asupra principatelor ruse, este privită de istoricii ruși ca un punct de cotitură în perioada în care puterea mongolă a intrat în declin iar puterea moscovită a intrat în ascensiune - un proces care va duce la proclamarea independenței Cnezatului Moscovei și ulterior la formarea statului rus modern. Conform istoricului rus Lev Gumiliov, „"Rușii au mers la Kulikovo ca cetățeni ai diferitelor principate și s-au întors
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Deși fiecare campion l-a ucis pe celălalt în prima fază a competiției, Peresvet nu a căzut din șa în vreme ce Temir-murza a căzut (conform unor surse rusești). În timpul bătăliei Dmitri a schimbat armura sa cu cea a unui tânăr boier moscovit, Mihail Brenok, pentru a părea un simplu cavaler. Brenok a fost instruit să îl imite pe prinț, purtând drapelul său și armura sa. Trucul a funcționat: tătarii l-au atacat și ucis pe Brenok, crezând că este prințul. Dmitri a
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
campanie împotriva Marelui Ducat al Moscovei. A capturat și incendiat orașul Moscova, forțându-l pe Dmitri să îl accepte ca suveran. Totuși, victoria de la Kulikovo a fost un prim semn al decăderii puterii mongole. În secolul ce a urmat puterea moscovită a crescut, asigurându-și dominarea asupra celorlalte principate ruse. Vasalitatea rusă față de Hoarda de Aur s-a încheiat oficial în 1480 când armatele Hoardei au fost învinse pe râul Ugra. Evaluarea istorică a semnificației bătăliei s-a schimbat de-a
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
moderne, să sufere pierderi grele în fața armatelor mai bine dotate ale Rusiei și ale altor puteri. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, Moscova deveise un stat prea puternic pentru ca tătarii să-și mai permită să-l jefuiască. După întărirea statului moscovit, tătarii au fost lipsiți de unele dintre cele mai importante surse de venit: prada din jafuri și sclavii. Sprijinul de care se bucura hanul din partea clanurilor nobile a scăzut în continuare ca urmare a eșecurilor externe dar și luptei interne
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
au invitat pe prințul Mihail Olelkovici să devină cneazul lor. Guvernul Novgorodului a semnat o alianță cu Marele Duce Lituanian Casimir al IV-lea. Perspectiva schimbării puterii suzerane a produs mari frământări în rândurile oamenilor de rând ai republicii. Autoritățile moscovite s-au folosit de aceste frământări și au atacat Republica Novgorodului. Armata Moscovei a ieșit învingătoare în bătălia de la Șelon din 1471, victorie care a grăbit eliminarea oricărei urme de independență a Novgorodului. În 1478, țarul Ivan cel Mare a
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
Chișinău, utilizată după 1940 ca depozit, a fost cumpărată de aceștia de la Oficiul local de turism, care devenise proprietarul ei, apoi renovată, tot cu mijloacele comunității, iar la 19 iunie 1993 i s-a făcut noua tîrnosire de către Șeful Eparhiei Moscovite și Nakhicevanului, în prezența înaltelor oficialități moldovene și a altor invitați, urmînd să fie slujită de un preot repartizat în acest scop de la Patriarhia Armeană din Ecimiațin. În această biserică este înmormîntat, adus cu mare pompă de la moșia sa din
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]