253 matches
-
șervețele de hârtie în buzunar. De pe frontul din Est profesorul se întorsese plin de amintiri. Era pe câmp, când a zărit un avion doborât. A vrut să-l vadă mai de aproape dar, în carlingă, i-a atras atenția o moviliță bâzâită de muște. Pentru ascultătorii săi, povestitorul trăgea ritos concluzia că aici fusese un român. Cam încurcând noțiunile predate, în orele lui școlarii preferau să bată șeptica, să facă schimb de bilețele ori să citească romane polițiste. Surprinzând astfel de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cu soția sa, Îngrijește 1.000 de găini Leghorn, cea mai răspândită rasă, de la care obținea În 1935 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 41 circa 220-250 ouă. După ce am vizitat crescătoria, În biroul său, În fața unei movilițe de gogoși calde și Îmbietoare, completăm formularele. Ne interesează În special alimentația și bolile. Ouăle se vând la kilogram. Standardizarea, care se aplică riguros tuturor produselor agricole a influențat calitatea lor. Următoarea fermă e specializată În producția laptelui. E situată
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în aceeași secundă m-am ghemuit de durere, ținându-mi cu ambele mâini degetul care se jupuise și din care țâșnea sânge... Ratat! Peste mine s-au rostogolit din viteză trupurile înfierbântate și transpirate ale colegilor de miuță, formând o moviliță cu respirație unică și agitată. La momentul pe care vi-l relatez acum, tata era deja arestat de trei ani de zile, fiind "oaspetele" unei celule de maximă siguranță, tratat cu cel mai draconic regim inventat de bestiile comuniste: exterminarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
l-a târât cu zvâcnituri și opinteli bătrânești, spre una din multele gropi de scos lut. Dar, după câțiva pașii, s-a oprit. Era vlăguită, nu mai putea. A dat drumul cozii din mână și s-a așezat pe o moviliță de pământ amestecat cu prundiș din albia pârâiașului secat. Baticul îi căzuse pe spate și după ce și-a șters mâinile de pestelca plină de sânge închegat și uscat și-a trecut de vreo două ori palmele peste părul în neorânduială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acum. Tu n-auzi că asta se face la sfârșit? — Cine-i mireasa aici? Tu sau eu? Dacă aștept pănă la sfârșit n-o să mai fie deloc amuzant! Acuma, fii atentă, stai aici. Îmi arată imperativ cu mâna spre o moviliță de iarbă acoperită cu zăpadă. Și lasă-ți florile jos. N-ai cum să-l prinzi dacă ai mâinile ocupate! Tarkie? Strigă tare: — Acum o să-mi arunc buchetul, da? — OK! îi răspunde Tarquin, vesel. O idee foarte bună. — Hai, Bex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îi răspunde Tarquin, vesel. O idee foarte bună. — Hai, Bex! — Haide, Suze, termină! Nici măcar nu vreau să-l prind! zic, ușor iritată. Dar, asta e, sunt singura domnișoară de onoare - așa că îmi las florile pe iarbă și mă duc la movilița indicată de Suze. — Vreau o poză cu chestia asta, îi spune Suze fotografului. Și Luke unde e? Partea ciudată e că nu mi se mai alătură nimeni. Toți au dispărut care încotro. La un moment dat, îl zăresc pe Tarquin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mic; exista alături și varianta mare, pe care erau planificate să aibă loc întâlnirile cu SHRI MATAJI. Programat la ora 12, s-a repetat fenomenul de dimineață, adică a rămas foarte multă lume pe dinafară. Nu m-am necăjit. Micile movilițe de pământ din fața intrării au fost locuri perfecte de stat pentru havan, iar mie mi s-a mai împlinit, nesperat, o dorință mai veche: voiam să fiu înconjurat de indieni, să le simt respirația, să devin una cu ei, să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fosta ta profesoară de la N[otre] D[ame] [de Sion]. Dar a doua zi dimineața, marți, între 9 și 3, orele tragice s-au succedat nemilos. Cozile de topor aruncau cărțile de pe rafturi, așa încât sub arcadă s-a format o moviliță care semăna cu pământul proaspăt săpat de lângă o groapă: a doua înmormântare a tatălui tău. Săreau de pe un fotoliu pe altul ca să ia cărțile de pe rafturi și, când mai cădea una peste maldăr, se auzea o bufnitură precum cea a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adjectiv la gradul pozitiv este totdeauna mai puternic” (G. Oprescu, Amintiri, evocări, EPL, 1968, p. 52). *Nefiind citat în raport, mi-am amintit de următoarea frază ironic-amară dintr-un text de Perpessicius: „Cine are timp să se uite la niște movilițe de soboli, cînd nici munții nu ne mai ajung!” Și-a împins încet, aparent preocupat, cu indicatorul mîinii drepte, ochelarii spre rădăcina nasului, apoi și-a trecut de cîteva ori mîna prin barbă. M-a privit cu superioritate, ca pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atunci zări Eduard tălpile mici și goale ale fetei, nefiresc de albe și de mici, pășind hotărâte pe nisip. Eduard se ridică în capul oaselor, urmărind tălpile care se îndepărtau fără să lase vreo urmă, nici măcar atunci când călcau peste mici movilițe de nisip. își ridică mirat privirea, neînțelegând, și atunci o văzu pe Carla pă șind tot mai sus, în aer, ca pe niște trepte nevăzute, trăgând șalul după ea și dispărând într-un nor de un albastru închis, ascuns în mijlocul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate de vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia azi a ieșit soarele, azi când au plecat cu toții, de parcă soarele ar fi vrut să le joace o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
una-două cu talpa, apăsând foarte ușor pe ele, își spune el, fluturându-și pletele negre lungi și mișcându-și involuntar tălpile în aer. Se năruie fără nici un scâncet, ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful moviliței, așa cum i-a alunecat și lui piciorul drept de pe stâncă. Piciorul pe care a căzut, cu toată greu tatea corpului. Ca și cum propriul corp, sub greutatea căruia își strivise piciorul, ar fi devenit pentru câteva clipe o talpă uriașă de plumb
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în mare. Se așeză pe o piatră de dig, cufundându-și tălpile goale în apă, în timp ce inima îi bubuia, în mod inexplicabil. Plaja era pustie și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau în van să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de credit. - Nu‑l văd ducându‑se la bancă să scoată bani, a observat Ravelstein. - Probabil că‑și trimite secretara să Încaseze câte un cec. Oricum, plătea cu bancnote noi, curate, neșifonate. Nici măcar nu le număra, lăsa pe masă o moviliță de hârtii verzi și făcea un gest de „păstrează restul”. Pe urmă se repezea În colțul celălalt al mesei ca să aprindă țigara soției lui. O avalanșă de galanterii, de hommages, permanente comenzi de trandafiri la florărie, sărutatul mâinilor, plecăciunile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
silă și plecau mai departe înainte de a se stinge ecoul scrâșnetelor prelungi, metalice, ale frânării. Cantonul pipernicit, străjuit de plopul secular, crescut asimetric spre acoperișul roșu de țiglă,, părea printre picăturile ploii parcă și mai mic și neînsemnat, ca o moviliță cenușie plantată aici aiurea și neconvingător, de mâna cine știe cărui vântură lume, la locul popasului de o clipă a marilor trenuri. Doi oameni, momâi negre înghesuite de ploaia înaltă, purtau un fel de targă prelungă cu contururi neregulate. Călcau încet și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
totuși o groapă cu mâinile și, dând la o parte pietrele cu spadele și cu sulițele, am rupt vreo două. Dar, în cele din urmă, Gumbert a avut parte de o groapă de doi coți, și deasupra am ridicat o moviliță de pietre ca să nu fie tras afară de animale. Aproape că nu mai eram în stare să ne mișcăm degetele, și, din cauza unghiilor rupte și însângerate, seara n-am mai putut să prindem nicio orătanie, cât de mică. Ne-am temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era decât una dintre numeroasele familii provinciale puternice, dar avea destul prestigiu pentru ca nici un alt clan să nu-i amenințe pământurile. De cum se dăduse porunca, Întregul clan apăru. Adunați În spațioasa grădină, oamenii Își priveau conducătorul. Acesta stătea pe o moviliță artificială, tăcut ca o statuie de piatră, sub cerul la apus pe care strălucea luna. Avea o armură de piele neagră și o sabie lungă atîrnată la șold. Deși echipamentul său părea ușor, demnitatea conducătorului unui clan de războinici era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hanbei, propuse el, Începând s-o conducă pe Oyu de-a lungul cărării de munte din spatele taberei, spre culmea unei mici coline. Un vânt rece de toamnă târzie se tânguia printre ramurile unui brad singuratic. Sub acesta, se vedea o moviliță de pământ proaspăt, pe care fusese pusă o singură piatră, ca Însemn funerar. Pe vremuri, În ceasurile libere ale prelungitului asediu, la rădăcina acelui brad fusese Întinsă o rogojină de papură, iar Kanbei, Hanbei și Hideyoshi se așezaseră Împreună, discutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rogojină de papură, iar Kanbei, Hanbei și Hideyoshi se așezaseră Împreună, discutând despre trecut și prezent, În timp ce priveau luna. Oyu dădu la o parte ramurile tufișurilor, căutând câteva flori pe care să le pună pe mormânt. Apoi, se Întoarse spre moviliță, făcând o plecăciune lângă Hideyoshi. Nu-i mai curgeau lacrimile. Acolo, În vârful dealului, ierburile și copacii toamnei târzii arătau că moartea e un principiu firesc al universului. După toamnă vine iarna, după iarnă, primăvara - iar În natură nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lacuri conturate capricios. Mlaștina a făcut loc verzilor peluze, aleilor drepte, potecilor șerpuite, parterelor grațioase, unde inteligența arhitectului a desfășurat toate resursele liniei drepte și ale neprevăzutului. Plantele rare, arbuștii odoriferanți își dispută spațiile libere dintre masivii de verdeață. O moviliță centrală, construită în formă de labirint, peșteri în stil rocaille, elegante foișoare, scaune comode, bolți cu pupitru pentru muzicile militare ce alternează cu modestele orchestre ale lăutarilor (muzicieni țigani): aceasta este grădina Cișmigiu. Întreținerea sa îi este încredințată unui grădinar
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sărăcăcioase, unde țăranii se adăpostesc cel mai adesea sub bordeie, locuințe subterane ce amintesc de sălașul troglodiților. Văzute de departe, acoperișurile bordeielor, formate din coceni de porumb acoperite cu pământ, iau proporții gigantice grație iluziei optice; când ajunge lângă aceste movilițe, călătorul e foarte mirat că le-a luat drept munți. Ce mizerie îngrozitoare domnește în aceste colibe izolate! Febra decimează aici populația; bolnavii mor fără ajutor, cu o resemnare emoționantă, întinși pe o simplă rogojină sau pe pământul gol. Trusa
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
poemul. Se simte că această poezie este a unui popor de agricultori și păstori îndrăgostiți de flori: "Foicică izmă creață [...], Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de trifoi, Trece anul, trecu-mi doi [...]. Foicică ș-o lalea, Ursitoarea se-mplinea." "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Sunt adevărate ornamente florale. Majoritatea poemelor au o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ale cărei ghețuri, purtate cu toată viteza, se vor izbi de cele ale Doftanei. Apele urcă și se revarsă din patul lor de piatră, ca un șuvoi puternic. Cu un zgomot de tunet, ele se învolbură la fiecare cotitură, smulgând movilițe de pământ, pietre, brazi și fagi care se lasă duși nu se știe unde. De pe toate înălțimile se reped cascade, iar spuma lor îngheață în cădere". Priviți acest șarpe care doarme pe munte: "Un șarpe mucalit, mai subțire și mai
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
voia de la viață, să fie o parte, nu a tăcerii, ci a sunetului. Dacă ar fi existat într-adevăr un monstru al pădurii, acesta ar fi aplaudat-o. După ce și-a picurat inima în cîntec, s-a culcat pe o moviliță de pămînt, deși știa bine că va fi dojenită pentru că și-a murdărit hainele, și a adormit; s-a trezit cu o tresărire, văzînd că se întunecase, și a luat-o la fugă, dar cînd a ajuns acasă a constatat
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
3. JUDECĂTORIA URZICENI cu sediul în orașul Urziceni ORAȘE 1. Urziceni COMUNE 1. Adîncata 12. Fierbinți-Tîrg 2. Alexeni 13. Gîrbovi 3. Armășești 14. Grindu 4. Axintele 15. Ion Roată 5. Balaciu 16. Jilavele 6. Bărcănești 17. Manasia 7. Brazii 18. Movilița 8. Ciocîrlia 19. Sălcioara 9. Coșereni 20. Sfîntu Gheorghe 10. Drăgoești 21. Sinești 11. Dridu 22. Valea Măcrișului JUDEȚUL IAȘI 1. JUDECĂTORIA HÎRLĂU cu sediul în orașul Hîrlău ORAȘE 1. Hîrlău COMUNE 1. Belcești 7. Erbiceni 2. Ceplenița 8. Focuri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/109526_a_110855]