160 matches
-
În gândacul kafkian, ci și În zgârie-nori și În gena infinitezimală din lentila microscopului, În mașina de zburat și Înotat, În guma de mestecat, În semnul de circulație și, inevitabil, În semnul de Întrebare. Saul Steinberg jonglează, cu o vivacitate mozartiană, cum el Însuși a spus, cu toate emblemele rutinei contemporane, ascunzându-se sub clișeu și dezvăluindu-se prin mască, pentru a regenera, cu seriozitatea și ușurința nepăsătoare a harului de copil ingenuu și genial, gravele dileme nerezolvabile ale comediei umane
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ori sunt firave, pot fi compensate cu inteligență, informație, studiu și luciditate. La Vlad Iftinca, toate acestea nu ar însemna prea mult dacă nu ar exista spiritualitatea viziunii asupra fiecărei partituri alese. Nici tehnica pianistică strălucitoare din allegro-urile sonatelor mozartiene ori din scenele dinamice ale suitei "Romeo și Julieta" de Prokofiev nu sunt de ajuns pentru a copleși ascultătorul. Starea de moment și amintirea ce nu se pierde în timp poartă însemnele dramaturgiei care implică povestire, peisaj, portret totul poetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
partid ecologist puternic (dacă se poate, fără aberațiile anti-globaliste ale "verzilor" occidentali!) e încă departe de România. Aici, la porțile Orientului, încă avem a ne lupta cu flegmele generos diseminate de contemporani, ca-ntr-o pictură de Jackson Pollack, cu mozartienele colonii de păduchi, cu mozaicul tip Ravenna al covoarelor din coji de semințe și cu arhitectonica somptuoasă, multistratificată a gunoaielor în care poți citi alternanța duioasă a anotimpurilor. Până la atingerea formulei "Oameni curați într-o țară curată" e cale de-
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
Municipal 1981, Strasbourg Opéra du Rhin 1981), Luisa în Luisa Miller (Amsterdam Concertgebouw 1984), Leonora în Îl Trovatore (Hamburg Staatsoper 1981), Desdemona în Otello (Toronto 1980, Pretoria 1981, Hamburg Staatsoper 1983), Amelia în Simon Boccanegra (Tokio 1990). Principalele sale roluri mozartiene sunt Donna Elvira în Don Giovanni, cu Sawallisch la München (1986-1996) și cu Muți la Scală (1987, 1988, 1993), Cinna în Lucio Silla în regia lui Chéreau tot la Scală (1984), Vitellia în La Clemenza di Tito cu Maag la
Mariana Nicolesco () [Corola-website/Science/298550_a_299879]
-
combina elemente muzicale locale cu un limbaj sintetic bazat pe tobe și xilofoane ale nativilor". Structura romanului "Napoleon Symphony" (1974) a fost modelată după Eroica a lui Beethoven, în timp ce "Mozart and the Wolf Gang" (1991) reflectă sunetele și ritmurile compoziției mozartiene. Cu toate că Burgess și-a exprimat cu claritate părerea negativă față de muzica pop apărută către mijlocul anilor '60, el a fost numit "nașul punk-ului" ca rezultat al imaginii nihiliste despre viitor prezente în "Portocala Mecanică". La programul radio al British Broadcasting
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
neconvențională a Cvintetului "Trout". În timp ce a fost influențat în mod cert de forma de sonată clasică a lui Beethoven și Mozart (în lucrările sale de început, printre care cea mai notabilă fiind Simfonia a V-a care este în special mozartiană) structurile sale de formă și evoluția sa tinde să dea impresia unei dezvoltări mai mult melodice decât armonice. Această combinație a formei clasice cu melodia romantică conduc uneori la un discurs dizolvat: Simfonia Do major a fost descrisă de Robert
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
Petrescu se afla pe Calea Victoriei, la numărul 190, într-o clădire cu trei etaje. Mama l-a învățat de mic limba franceză și l-a inițiat în lumea muzicii, mai întâi interpretând la pianul din casă „"piese scurte, melodioase (...), ritmuri mozartiene"” și apoi, în primii ani de școală, dându-i lecții de pian. În casă exista un gramofon la care tatăl asculta uneori muzică ușoară. În 1931, elev la Liceul „Gheorghe Șincai” cântă într-un ansamblu școlar, la chitară și vocal
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
actualitatea pariziană. Productivitatea artistului a fost ieșită din comun în acea perioadă; Offenbach a asigurat pe atunci mare parte din repertoriul teatrului său. Venerația „religioasă” pentru Mozart -a determinat în 1856 să prelucreze pentru scena de varietăți chiar o operă mozartiană, "Impresarul" ("Der Schauspieldirektor"). Rossini însuși a compus o operă bufă pentru "Les Bouffes-Parisiens" și l-a etichetat ușor mailițos pe Offenbach drept un „Mozart de pe Champs Elysées”. Hortense Schneider a fost înlocuită în 1858, după cereri exagerate de onorariu, cu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
și de miile de turiști, un adevărat sanctuar al sunetelor. Fiecare dintre noi încercăm să găsim ceva din farmecul inefabil al creatorului de frumuseți nemuritoare. În apropiere, Residens, asemenea Odeonului elen, ne introduce în atmosfera elevată a sălii de concerte mozartiene. Domul cu zidurile înnegrite de trecerea vremurilor (secolul al XVII-lea) este lăcașul spiritualității divine, când localitatea era un renumit centru episcopal. Hohenselzburg, austerul castelul arhiepiscopal, ridicat pe un bloc de stâncă la 120 metri altitudine, puternic fortificat, domină înălțimile
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
în toate marile opere din Germania, la Covent Garden din Londra și la Teatro Colon din Buenos Aires. A cântat de asemenea la Metropolitan Opera din New York, Staatsoper din Viena și la Festivalul de la Salzburg. și-a construit reputația de soprană mozartiană, cântând rolurile Fiordiligi, Donna Elvira, Donna Anna, Contesa Almaviva, Vitellia, Elektra, Cecilio, majoritatea înregistrându-le sub bagheta lui Karl Böhm. Curând după aceeia a devenit cunoscută și ca interpretă a rolurilor din repertoriul italian, în rolurile Santuzza din Cavalleria rusticana
Julia Varady () [Corola-website/Science/312595_a_313924]
-
suflat dar și un stil componistic bogat în expresii. Această preocupare pentru culoare apare de asemenea în secțiunile de dezvoltare. Întrebuințarea modulației de cele m ai multe ori fără alterații tematice semnificative, a făcut ca anumiți critici să considere dezvoltările mozartiene mai puțin substanțiale și „serioase” decât cele ale lui Haydn. Două caracteristici finale ale stilului simfonic matur mozartian sunt demne de remarcat. În primul rând, unele aspecte ale controlului său ritmic, deși sunt mult mai puțin vizibile decât conducerile motivice
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
de dezvoltare. Întrebuințarea modulației de cele m ai multe ori fără alterații tematice semnificative, a făcut ca anumiți critici să considere dezvoltările mozartiene mai puțin substanțiale și „serioase” decât cele ale lui Haydn. Două caracteristici finale ale stilului simfonic matur mozartian sunt demne de remarcat. În primul rând, unele aspecte ale controlului său ritmic, deși sunt mult mai puțin vizibile decât conducerile motivice ale lui Haydn, care contribuie în mod semnificativ pentru fundamentarea mișcării. Iar un al doilea punct în general
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
lui Wolfgang Amadeus Mozart. Deși doar aproximativ două treimi din lucrare au fost scrise de el și în pofida faptului că nu este singurul recviem compus de Mozart, Recviemul în re minor, cu numărul KV 626 în catalogul Köchel al lucrărilor mozartiene, este una dintre operele sale cele mai cunoscute și apreciate. Mozart a murit în timpul compunerii. Însă pentru că era o operă comisionată, Recviemul a fost terminat doi elevi ai lui Mozart, Joseph Eybler și Franz Xaver Süßmayr, însărcinați în acest scop
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
Filianoti, Ferruccio Furlanetto, Franz Grundheber, Ildiko Raimondi, Michael Schade, Stephania Toczyska. Timbrul vocal lirico-spinto îi permite sopranei Roxana Briban abordarea unei pălețe variate de roluri, de la Leila (Pescuitorii de perle), Micaela (Carmen), Nedda (Paiațe) la Marguerite, Elenă (Mefistofele) sau roluri mozartiene precum Contesă (Nunta lui Figaro), Donna Elvira, Donna Anna (Don Giovanni), cât și roluri verdiene că Violetta Valery (Traviata), Alice Ford (Falstaff), Amelia Grimaldi (Simon Boccanegra), Aida din opera cu același nume, Leonora (Trubadurul), Elisabetta de Valois (Don Carlo), din
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
cărei suprem rafinament și stil este acela de a învinge prin fericita privire orice prezumție stilistică.O pictură plină de viață, ca însăși privirea: vie, inteligentă, cuprinzătoare. Cred în această pictură, în geniul ei luminos, așa cum cred în marile pagini mozartiene, sau schubertiene. În fața acestor fericite priveliști sufletul meu spune: din această grădină n-aș mai pleca... Doina Mândru În senina detașare a privirii și înțelegerii lui se insinuează teribila singurătate a omului, închis în propiul înveliș vremelnic și în propria
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
Philarmonia’’, Cronică română 10.05.2003) „Cristina Radu pare a fi o Donna Elvira ideală. Calitățile sale vocale o ajută din plin, iar inteligență o îndruma spre versatilitate în orice partitura pe care o interpretează. Succesul sau că soprana dramatică mozartiana nu face decît să confirme un început strălucitor de carieră.” (Valentina Sandu-Dediu - „Tineri în profil. Compozitori și soprane”, România literară nr.25/ 25 iunie - 1 iulie 2003) „O interpretare vocală și scenica demnă de nota bene! Am cunoscut o Norină
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
Popa - „Desenând cu brațele”, Melos - martie 2005) „Pentru vocea sopranei Cristina Radu a sosit timpul unor zboruri mai ample. Apreciată solista a Operei din Brașov are, ca prestanta și naturalețe a cîntului, disponibilitatea de a se confruntă cu importante roluri mozartiene, Fiordiligi, Donna Elvira spre care își îndreaptă atenția. Înconjurată de afecțiunea publicului, ascensiunea carierei sale își relevă valențele spre un succes neîndoielnic pentru care, cu voință și inteligența, se îndreaptă.” (Grigore Constantinescu - „Adevărul”, 2 iulie 2005) „Die Rolle seiner Gemahlin
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
1985 spunea: ”vocea lui Cristian Caraman este un instrument plin de elasticitate și claritate timbrală" (Serata muzicală TV, 1984). Un alt critic muzical român de marcă, și anume Dumitru Avakian, îl numea pe Cristian Caraman în anul 1984 drept “tenorul mozartian plin de virilitate, care parcurge cu ușurință partitura muzicală, fără a se folosii de binecunoscuta detimbrare a tenorilor de gen” (Gala Tinerilor Concertiști de la Timișoara 1984). Începutul carierei muzicale a lui Cristian Caraman este marcată de studiile de vioară sub
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Carlo Cotillon (1932) Concurrence (1932) Balustrade (1941) Danses Concertantes (1944 and 1972) La Sonnambula (1946) Pentru “Less Ballets” 1933 The Seven Deadly Sins (1933) Errante (1933) Leș Songes (1933) Fastes (1933) Pentru baletul american Alma Mater (1934) Leș Songes (Dreams) (1934) Mozartiana (1934) Serenade (1935) Errante (1935) Reminiscence (1935) Jeu de cartes ( Card Game or The Card Party) (1937) Le Baiser de la Fée (titlu original The Fairy's Kiss) (1937) Pentru Broadway Ziegfeld Follies of 1936 On Your Toes (1936) Babeș în
George Balanchine () [Corola-website/Science/326486_a_327815]
-
pian și orchestră de W. A. Mozart, eveniment în premieră în viața noastră muzicală, materializatîn concerte cu public, înregistrări speciale pentru fonoteca Radio și un album de 8 CD-uri editate de „Casa Radio”. În același areal al aprofundării universului mozartian s-a înscris și Integrala Sonatelor pentru vioară și pian de W. A. Mozart, concertizată într-o serie de recitalurile cu violonistul Alexandru Tomescu. Născută la Cluj, artista a început studiul pianului cu profesorul Petru Florian la Liceul de muzică
Dirijorul american Philip Mann și pianista Dana Borșan, pe scena Sălii Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105735_a_107027]
-
părea extem de complicată, de o puritate și de o simplitate la care nu îndrăznea nici măcar să viseze. Acum le caută mereu și încearcă să le obțină prin mijloace artistice care îi sunt proprii, afirmând totodată: „Nu sunt un tenor mozartian ca Francisco Araiza care rămâne un model pentru mine”. Mozart a devenit esențial pentru evoluția lui, pentru că nicio operă nu seamănă cu celelalte. La început a interpretat Bastie und Bastienne. A cântat, de asemenea, Lucio Silla și s-a întrebat
Tenorul liric Rolando Villazon continuă să cucerească scenele lumii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105741_a_107033]
-
scenei americane și la locul pe care îl ocupă Elisabeth Rethberg (1894-1976). Aceasta „solista între soliste”, Aida de legendă, verdiană fără rival mult timp, pucciniană de excepție, n-a fost și ea în afara rolurilor memorabile din operele lui Wagner, o mozartiana eclectica? Nunta lui Figaro, Cosi fan tutte, Don Giovanni: tot atâtea prestații cărora urmașa Price le-a reînviat amintirea. Mai ales cu, în afară unei imprudente Fiordiligi, o înregistrare de studio a languroasei Donna Elvira, care a precedat spectaculoasele interpretări
Leontyne Price, Primadonă pentru Verdi, la 90 de ani by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105786_a_107078]
-
părți (Allegro moderato, Andante, Allegro) muzica fiind strălucitoare, elegantă în arcuirea frazelor și aducând în prim-plan personalitatea solistică. Simfonia nr. 95 în do minor, Hob.I:95, scrisă de Joseph Haydn, duce de multe ori cu gândul la stilul mozartian prin forța Menuetului și vigoarea contrapunctică a finalului, aspecte care i-au făcut pe mulți să o considere drept un omagiu adus lui Mozart. Citește și: Corala Symbol a Patriarhiei Române în concerte la Bruxelles și Anvers În perioada studiilor
Concert Orchestra de Cameră Radio, la Sala Radio. Dirijor, Constantin Adrian Grigore by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105943_a_107235]
-
are chiar propria orchestră de cameră. Ambii s-au detașat prin rigoare în abordarea partiturilor și control în colaborarea cu orchestra. Programul a conținut și piese „de acompaniament“ și soliștii au fost străluciți. Clarinetistul Alexandru Avramovici a oferit în pagina mozartiană momente pline de rafinament, realizate printr-un sunet foarte bun și o frazare și construcție impecabile. Violoncelistul Mihai Grigore a impresionat, de asemenea, în solo-ul din Bachianas Brasileiras. Maestrul și-a educat nu doar elevii ci și audiența, care
Discipolii Maestrului Jin Wang by Cleopatra DAVID [Corola-website/Journalistic/83459_a_84784]
-
solo-ul din Bachianas Brasileiras. Maestrul și-a educat nu doar elevii ci și audiența, care a fost alcătuită în special din tineri. Programul a fost deopotrivă variat și accesibil. După meditația din debutul serii urmată de ghirlandele de bucurie mozartiene, pulsul parcă începuse să bată în ritmuri sud- americane. Studenții-dirijori, după ce au trecut de filtrul propriei exigențe, al profesorului și al orchestrei, au înfruntat și ultima provocare: cel mai important examen îl dai în fața publicului.
Discipolii Maestrului Jin Wang by Cleopatra DAVID [Corola-website/Journalistic/83459_a_84784]