489 matches
-
ÎNTÂI), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1800 din 05 decembrie 2015. NUIAUA FERMECATĂ Decembrie nouă sute douăzeci... În atelierul mecanic al morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți. Astăzi nu venise nici un mușteriu la moară. Era Ajunul Crăciunului și gospodarii aveau alte treburi cu prepararea porcului tăiat de Ignat. Domnul Ionescu, patronul, plecase cu sania împreună cu soția la târgul din Piatra, după cumpărături. La plecare, le spusese celor trei: -Băieți, (așa îi alinta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Citește mai mult NUIAUA FERMECATĂDecembrie nouă sute douăzeci...În atelierul mecanic al morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți.Astăzi nu venise nici un mușteriu la moară. Era Ajunul Crăciunului și gospodarii aveau alte treburi cu prepararea porcului tăiat de Ignat.Domnul Ionescu, patronul, plecase cu sania împreună cu soția la târgul din Piatra, după cumpărături. La plecare, le spusese celor trei:-Băieți , (așa îi alinta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nobiliar fantezist: pe fundal erau reprezentați șase cavaleri Înarmați greoi, schițați de un penel fără pretenții; În prim plan, În partea de jos, figura un cap sângerând de sarazin retezat dintr-o lovitură, ce părea să se zgâiască la fiece mușteriu cu niște ochi căscați. Imaginea era tăiată la jumătate printr-o cruce roșie. „Asta merită să li se păstreze câinii aceia de mauri“, se gândi Dante privind-o. Era singurul lucru din preajmă care se bucura de aprobarea sa. Taverna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aflat acolo un număr mare de persoane, În ciuda orei târzii. Parcă nimeni nu se temea de ora stingerii, În orașul acela, se gândi iritat poetul. Împinse ușa cu un gest hotărât și intră, deschizându-și drum printre servitori și printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcea obiectul unei estimări. Necunoscuții ședeau În jurul unei mese mari și păreau ocrotiți de o barieră nevăzută, care Împiedica pe oricine altcineva să se apropie. În ciuda aglomerației, Într-adevăr, locurile cele mai apropiate erau, În mod ciudat, neocupate, iar puținii mușterii care se așezaseră În preajma lor păreau mai tăcuți și mai dichisiți decât ceilalți. În afara veșmintelor pe care le purtau, de o croială excelentă, tacâmurile Însele depuneau mărturie pentru condiția lor superioară: le fusese Întinsă o față de masă largă, din pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tenul Închis și cu membrele impunătoare. — Se auzi un strigăt de durere, urmat de o explozie tunătoare de râsete. De cealaltă parte a sălii, un bărbat vânjos, fără un braț, cu singura sa mână Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cuvânt. Cu toții păreau să fie de acord și Îl priveau impasibili, ca niște motani bine hrăniți. Lui Dante Îi aminteau de acei samsari din Arta lânii pe care Îi zărise de atâtea ori pe străzile Florenței, braț la braț cu mușteriii, și pentru o clipă fu cuprins de Îndoială. Clopotul de stingere sunase de ceva vreme când Își luă rămas bun. Dar nimănui din jur nu Îi păsa de stingere, de parcă toată lumea din acea cârciumă s-ar fi bucurat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
venit hac tribulatio O quam pravo ducti consilio Exierunt Duces in praelio Damiata tu das exilio Maledicta fatorum series.» Încă de la primele cuvinte, o tăcere neașteptată se așternu În tavernă. Dante văzu nu puțini ochi umezindu-se. Cu toții, chiar și mușteriii cei mai umili, păreau să sufere Încă din pricina tragediei cruciadei. Damietta, floarea Nilului, cetate martir, unde trupele creștine suferiseră o Înfrângere cumplită, recucerită și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mantiei se deschiseră un pic, lăsând să se Întrezărească strălucirea trupului gol. Fața lui Dante se aprinse. Ceilalți trebuie că surprinseseră și ei acea splendoare, dacă era să te iei după agitația care șerpuia În rândul membrilor Studium-ului. Nici unul dintre mușterii nu părea să fi observat ceva; erau cu coții concentrați asupra vinului, ca și când prezența femeii nu ar fi mai constituit, pentru ei, un izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi cutezat să Își ridice privirile asupra grupului lor. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând băncuța. Apoi se Îndreptă către Ponte Vecchio, după ce Îi azvârlise o monedă cârciumarului, din ce În ce mai derutat. — Nu era messer Durante, omul acela? zise unul din ceilalți mușterii, care urmărise scena. Noul prior? Doamne, apără-ne și păzește-ne. 14 În aceeași zi, pe la amiază În raportul despre membrii celui de Al Treilea Cer era indicat și locul unde fiecare Își ținea, În mod provizoriu, lecțiile. Cecco d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pelerinii care fac popas În drum spre Roma. — Despre cine-i vorba? — S-au prezentat ca doi negustori din Padova și au tras la taverna lui Ceccherino, aceea care... Dante știa prea bine ce se spunea despre Ceccherino și despre mușteriii săi. De altfel, În Franța nu se numea oare viciul florentin, după cum aflase de Îndată ce ajunsese la Paris? — Doar nu te vei Îngrijora fiindcă Încă doi poponari și-au dat Întâlnire la Florența, zise el cu asprime. În această privință, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În picioare, Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să se Îndepărteze În grabă, răsturnând bănci și mese. Dante se răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se liniștească. Un bărbat bondoc, purtând o armură greoaie, răcnea comenzi În dreapta și În stânga și, Între timp, din ochi, părea să Îl caute chiar pe el. Poetul Îi ieși În Întâmpinare cu repeziciune, deschizându-și drum prin gloata confuză de mușterii. Poate că providența mi te trimite aici, Bargello, zise el. Oamenii aceia se puteau dovedi necesari, dacă voia să o oprească pe dansatoare și să se asigure că nici unul dintre ceilalți nu-și va lua zborul. Se pregătea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că zilnic discuțiile se învârt numai în jurul acestui subiect, își dăduse seama că oamenii chiar știau despre ce vorbesc. Pasiunea lui pentru metalul galben i se aprinsese din nou în suflet. Mai întâi intrase și el în vorbă cu ceilalți mușterii, oferindu-le câte un rând de băutură. Oamenii, care la început îl priviseră cu oarecare rezervă, îl primiseră alături de ei, invitându-l chiar la masa lor. Îi trăsese de limbă cât mai discret posibil, încercând să nu se arate prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
transpărea o luminozitate unduitoare, ca și când Înăuntru ar fi fost aprinse mai multe focuri. Dante Împinse canatul ușii și intră. Se așeză pe un loc liber de la masa cea lungă. Cu un gest, atrase atenția unui băiat care se Învârtea printre mușterii cu un ulcior de vin pe umăr și Îi făcu semn să Îi umple o cană de lut ce se găsea În fața lui. Îi zvârli o monedă și luă cana. Sorbind Încet din vinul acrișor, observa scena. Sala era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lungi atât cât să acopere legătura nădragilor și nu scurte, ca ale celorlalți, care Își exhibau zona inghinală, abia ascunse de țesătură. Fețele lor nu prezentau nici unul din semnele perversiunii mai mult sau mai puțin vizibile care marcau chipurile celorlalți mușterii. Însă ceva din gesturile lor, mai mult decât din cuvinte, care nu ajungeau până la urechile poetului, Îi sugera acestuia că erau străini. Poate tocmai străinii despre care vorbise Menico. Dintr-o dată, auzi ridicându-se un zgomot de voci Însuflețite, intercalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la el, Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul și se prăvăli la pământ. Dante avu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adevăr, erau parcă menite să intre pe ușa aceea. Franceschino, În schimb, după imaginea pe care și-o făcuse despre el, nu părea un astfel de om. Nu, cu siguranță se găsește acolo dintr-un alt motiv, legat de prezența mușteriilor misterioși. Se mai aținu un timp În deschizătura porții, neputându-se hotărî ce era de făcut. Să riște și să se Întoarcă ar fi fost o sminteală. Să aștepte ca necunoscuții să iasă și apoi să Îi abordeze ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i fața ei Și pe ea, luceferei, Cafenii sânt negii trei, Trei sori morți din altă lume, Cu păr, raze de cărbune, Hăt în fund la soare-apune. Și-nainte, nu mai știu... Pezevenghe, chip hazliu Am să-ți vin tot mușteriu. Pezevenghe, psihi-mù, Lasă-mă să dorm de-acu. Huu... miul biul giù Miul biurè doldù - Hananîma mù! RĂSTURNICA "Tweep for Adonis - He is dead1 Shelley Plătit am fost să zic de mort E mâna stângă grea de-un ort, Deci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de miazăzi. În acest loc Eu am ajuns într-o dimineață, parte din vrere parte din întâmplare. La ora la care am ajuns era înghesuiala mare între cei ce vindeau, dar lucru ciudat nu era niciun cumpărător pe aproape, vreun mușteriu cu bani de cheltuiala. Soarele îmi bătea în ceafa, așa că am avut timp din belșug să constat cum meticuloși își arajau marfă să arate frumos și ochi să atragă, ochi ce lipseau cu desăvârșire ... buzunare goale. Am stat să-i
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
a căpătat-o de-a lungul anilor și a traiului bun: «mâncărică, băuturică și nevastă tinerică...» stă la tijgea răsucindu-și mustățile, dar e cu ochii ațintiți pe Mărița crâșmărița «mititică și frumușică de pică», să nu care cumva... vreun mușteriu obraznic să atenteze la «comoara lui», că «musiu» e-n stare să facă omor la drumul mare. Fiind toamnă lungă, iar soarele se pregătea să apună după Dealu Filaretului, «LA-NCURCĂ LUME», cum o botezase un chefliu, cârciumiora cochetă și
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
ea o așa căldură? Și-a așezat obrazul pe ea, a prins-o în mână, o mângâia... A pupat-o îndelung... C: - Si-a pus obrazul pe ea și pupat-o?!... M: - Nu ți-am spus? Pe onoarea mea de mușteriu la matilda-n Grădinari! C: - Banditule, și ți-a plăcut figura? M: - Pai... de ce nu? C: - Mă rog, cum ai învățat-o, așa o ai. „... Al dracu’ de pungaș, i-o servește caldă!... S-a dus în baie, perversu' dracu!... altfel
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
Quick” Deși cele două sectoare comerciale erau separate, iar cele două tejghele (cu rafturi în spate) se aflau pe același aliniament, în fața lor, în încăperea comună, de-a lungul vitrinei dinspre stradă, erau amplasate mesele cu picior axial, la care mușterii localului își sorbeau cafeaua. La început, cafeaua se făcea la ibric, iar zațul rămânea gros pe fundul ceștii. Ceva mai târziu, au apărut și două „mașini” la care se făcea cafea ness și cafea filtru. Zahărul oferit era cubic, ulterior
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
cotloanele de repaus, mândri ca adevărați Cavaleri ai Sfântului Graal! Deși de felul ei puțin retrasă, din modestie, din însingurare și din suferința cicatricei ce-i brăzda obrazul în urma accidentului, în ziua aceea s-a autodepășit. Spre ora prânzului, când mușterii artistului se epuizaseră efemer, s-a apropiat de locul acestuia. A așteptat puțin pe un colț ferit de bancă până când pictorul și-a terminat frugalul dejun: un colț de pâine și un cocoloș de brânză. Și pe când acesta își ștergea
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]