144 matches
-
în preajmă vreun vizitator. Când era prea cald, chiuleam. Așa se face că s-a enervat un nene pe noi, un colonel sau ce-o fi fost. Ne-a chemat pe toate în careu și, roșu de indignare, ne-a muștruluit, adăugând, în culmea furiei, că, în fond, n-avem decât să rămânem soldați, că armata nu-i pentru oricine și nici nu e obligatorie... Aha! Carevasăzică nu era obligatorie! Îi ieșise lu’ nenea porumbelul pe gură. Ne-am dus glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
s-o duc la păscut? Ei! Om vedea noi ce-om face... Mergi și mănâncă, până una-alta! La bucătărie l-a luat maică-sa la întrebări. Era mai supărată ca bunicul. L-a tras ușor de urechi, l-a muștruluit și i-a explicat cât de urât este să nu respecte programul și, mai ales, promisiunea. Tudorel s-a rușinat. Iartă-mă, mamă! Nu se va mai întâmpla... Știi? Mi-a plăcut așa mult că Bătrâna a fost cuminte! Și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
moarte sau alungați în surghiun. În final, acest senior veninos întotdeauna izgonește pe cineva. — Tăcere! Nu-ți permit să vorbești cu atâta lipsă de respect despre Seniorul Nobunaga! Ieși afară! Imediat! În momentul când Mitsuharu, înfuriindu-se în sfârșit, îl muștrului pe Dengo, din grădină se auzi un sunet slab. Era greu de spus dacă or fi fost pașii unui om apropiindu-se sau doar căderea frunzelor de toamnă. Zi și noapte, se veghea cu mare grijă pentru a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
camera lui Hideyoshi, de pe culoar și din odăile pajilor se auziră forfotind glasuri fericite, iar Hideyoshi îi întrebă pe cei din jur: — S-a întors Sakichi? De ce întârzie atât de mult să vină aici? Și trimise un om să-l muștruluiască. Ishida Sakichi se născuse la Nagahama și cunoștea geografia zonei mai bine ca oricine. Prin urmare, se gândise că acum era momentul de a-și folosi cunoștințele. Ieșise în oraș încă de la amiază, căutând locul unde s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Reflectau sentimentul din adâncul pieptului lui Katsuie. La întoarcere, cele două leghe puteau fi străbătute cât ai clipi din ochi, cu un cal rapid, iar Yaso se întoarse numaidecât. — I-am spus că e ultimul dumneavoastră cuvânt și l-am muștruluit strașnic, dar Seniorul Genba n-a consimțit să se retragă. Al șaselea raport fu la fel. Katsuie nu mai avea energie să se înfurie și, dacă nu s-ar fi aflat pe câmpul de luptă, ar fi izbucnit în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
BĂNULESCU Azvârli oglinzii încă o ocheadă. Zâmbi amuzat și mulțumit, de parcă ar fi trecut proba înfiripării unui aranjament floral. Oftă și, cu valiza căscată sub braț, se apucă să pună ordine în munca de documentare împrăștiată peste ogor. Se apleca, muștruluia de nisip colțurile micilor decupături din organul central de presă al Partidului Comunist Român, blestema înfiorător - deși nevăduvit de un oarecare accent umoristic -, din nou se apleca, blestema, se apleca, dând drumul uluitoarelor dreptunghiuri de hârtie, dirijîndu-le traiectorile și făcîndu-le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai îndura de noi, luptîndu-se să ne publice, prin reviste, câteva versuri, distinsa și excepționala poetă Constanța Buzea. La sfârșitul ședințelor literare de la UNIVERSITAS, profanii coborau scările imense, colhoznice, înmuiate în beznă, până în dreptul unei portărese răscoapte și cochete, care, muștruluindu-i că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
concentreze pe un singur program mai mult de câteva secunde. Haide, Jake! Ești gata? Băiatul nu s-a clintit. Cred c-a murit, dar mă tem să-l întreb, a adăugat Fiona ridicând din sprâncene către David. —Jake! l-a muștruluit bărbatul. Fiona e gata. Haide! De ce trebuie întotdeauna să-ți cerem să faci ceva de trei-patru ori înainte să te miști? —Întreabă-l dacă vrea douăzeci de lire de cheltuială. Cu chestia asta ar trebui să intervină o modificare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a muștruluit-o, a dat în ea; Lina se lăsa greu: nu, că ea nu se mărită și că-și face seama. Tot cu grija în sân ședea meșterul, că mai fugiseră altele de la părinți. Noaptea punea lanțul pe poartă și pândea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar niciodată nu am regretat vreodată mai mult că am cumpărat o pereche de ochelari de schi de 650 euro. 18tc "18" Valea Păpușilor, partea a douatc "Valea Păpușilor, partea a doua" — Dumnezeule, Sylvie, când ai mâncat ultima dată? mă muștrului Tinsley, țipând la mine. Arăți ca un prizonier de război. Se părea că pentru ea nu conta câtuși de puțin că zbiera În timpul unei vizionări cinematografice private la Soho House, dar, la urma urmei, toată lumea face asta În New York. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am zis Sophiei că mi-a plăcut la nebunie colierul pe care-l purta aseară, așa că am Întrebat-o de unde Îl are. Ea zise doar: „El mi l-a dăruit.“ Parcă așa zise, cred... da... sau... — Da’ spune odată! o muștrului Lauren. Nu mă mai stresa atâta. Încerc să redau exact, replică Marci neliniștită. Am tras adânc aer În piept și mi-am ținut respirația, Înspăimântată la culme. —Așa, i-am spus Sophiei că „El i-a dăruit și soției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii avea proprietăți curative pentru bărbații care, mă rog, erau muștruluiți inutil de neveste. Zvonul acesta făcea ca mulți bărbați cu părul gri spre alb să-și umple recipiente pîntecoase. Că o fi fost așa sau nu, nimeni nu știe precis. Într-o zi, cînd soarele se plictisise de peisajele europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vieții sale un material numai bun de trimis la gunoi. De fapt, nici nu se mai gândea la o eventuală publicare - de ce să publici un roman din care țâșnesc personaje pentru a sta cu tine de vorbă, pentru a te muștrului sau pentru a-ți cere sfaturi? Un roman trebuie să stea pe raft sau pe noptieră, acolo este locul său, trebuie să se umple și de praf după ce l-ai citit, să zacă într-o suferință mută, un roman nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Peste câteva zile primarul Pravilă căută într-ascuns pe Grigore Iuga și-i mărturisi că nu se pot găsi hoții, pentru că nici n-a fost furt. A mai cercetat cu de-amănuntul hambarul cu pricina în tovărășia plutonierului, au mai muștruluit pe câțiva oameni care li s-au părut mai deocheați, dar degeaba. În sfârșit, s-a dus la Cosma Buruiană și dânsul i-a spus că într-adevăr s-a pripit cu jalba, căci și lui i se pare că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
continuând urletele mai cu foc, parcă s-ar fi fălit cu ce-a pățit și ar fi vrut să dea de știre la tot satul. O femeie, venind în urma copilului, se crezu obligată să răspundă ea lui Vasile: ― L-au muștruluit nițel boierii, că nu s-a ferit din uliță când a venit mașina! Zidaru clătină din cap: ― Da dumnealor ce-și mai pun mintea cu copiii? Vreo doi țărani, alături, făcură de asemenea: ― Așa-i, de ce să bată copilul?... Că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Da știu c-ai stat și tu, Petrică! Ori nu te-a mai lăsat cucoana să ieși când a dat de bine? ― Ia taci, măi Toderiță, nu te mai porcăi! se încruntă flăcăul. Că doar ești om, nu cîine!... Am muștruluit-o eu de ajuns, n-ai grijă tu... Uite-acu pleacă și ne lasă, și moșie, și tot! ― Bună treabă! făcură vreo doi lespezeni. Toader Strîmbu însă se roși deodată: ― Da ce, măi Petrică, așa ne-a fost vorba?... Apoi d-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pe marele artist G. Calboreanu, inegalabilul Ștefan cel Mare al scenei naționale; m-a primit în vizită, în locuința-i modest mobilată de pe Calea Victoriei, de cîteva ori. Era impresionant prin voce și profunzime a privirii. Mergea încet și-l muștruluia, des, pe fiul său, Gicu, dus dintre noi... înaintea tatălui său. A fost primul de la care am învățat că băutul e o artă și cere răbdare & rezistență. Sper că am prins ceva... Mai ales că, pe la 22 de ani, am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de planuri, încerci să tălmăcești glasul vântului, rumorile câmpiei, zbieratul celorlalte animale. Eu vorbeam cu copacii, cu ierburile, cu norii; mă afundam în cele mai stranii închipuiri. Acasă mama vitregă, ce se numea tot Catarinella ca mama mea bună, mă muștruluia dacă mâncam o bucată de pâine mai mult, iar eu mă uitam fix în ochii ei, fără să scot un cuvânt. Acum mai încurc oleacă lucrurile din anii aceia, dar îmi amintesc că pe-atunci noaptea mă trezeam adesea plângând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (d) "Dintre toți copiii, fata cea mai mare era mai tăcută și mai cu judecată. Ea rămânea cu surorile și frații cei mai mici când se duceau părinții la muncă, vedea de dânșii, îi muștruluia și îi povățuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască până într-atât părinții. Dară, bate toba la urechea surdului. Adecă, de! Ce să zici? Ar fi fost și ei, poate, mai îngăduitori, și mai cu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]