153 matches
-
ne obișnuise Arghezi în Psalmi: Spre tine, Doamne, gândul îmi înalț... / Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalț. / Nici gheare. Tu mi-ai dat în loc de ele / Doar conștiința mișeliei mele..."70 Ca și la autorul Florilor de mucigai, Frumosul își are sorgintea în cele mai imunde locuri: "Hrăniți cu putrezime, de asemeni, / Se-ngrașe nuferii suavi și gemeni."71 Paralelismul poate continua și la nivel stilistic, Camil Petrescu uzitând, ca și Arghezi, de numeroase dizlocări sintactice: "Când ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceasta poartă fustă roșie, un batic, o cămașă albă, stă rezemată de un zid, la colțul unei case de țară și ține o floare roșie în gură, așa cum apare țiganca Rada în versurile lui Tudor Arghezi, din ciclul Flori de mucigai (1931): "Cu o floare în dinți / Rada-i un măceș cu ghimpi fierbinți...." 531. De altfel, succesul pozei se poate vedea și printre emuli precum domnișoara Cecilia Gerson, a cărei expoziție este comentată în Rampa 532, unde este reprodus unul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Barbu și Corneliu Vadim Tudor -, revista legitimează în câmpul imaginarului politic teme și expresii provenite din idiolectul pegrei urbane. Prin romanul Groapa, Eugen Barbu mai făcuse o încercare de dezvoltare a programului estetic enunțat cândva de Arghezi în Flori de mucigai, de recuperare a zonelor ocultate ale obscenității verbale necenzurate, ale înjurăturii groase și ale celei mai vulgare satire. Asumând acest program stilistic, căruia îi conferă acum un sens politic precis, România Mare se afirmă din primul moment drept expresia obscenității
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
desfășoară, cu pasiune, o amplă și eterogenă informație, în scopul de a-și cimenta demonstrația, Arghezi invocă prodomo însuși textul pe care-l semnase în urmă cu trei decenii ca argument-evidență, suficient sieși. Spre deosebire de metodicul său predecesor, poetul Florilor de mucigai nu recurge la ficțiune, pentru a cosmetiza când și când argumentul, ci face din acesta o trambulină pentru plonjarea în imaginar. La Eminescu, prin convocarea unor surse eterogene textul se dilată concret, în planul ideilor, iar una din virtuțile polemistului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mentalitate, care se vor corecta practic de la sine pe temeiul ridicolului făcut astfel vizibil. 3.11. Modul grotesc postcaragialian Deși se afirmă îndeobște că Arghezi inaugurează estetica urâtului în literatura română prin grotescul din poeziile sale din ciclurile Florile de mucigai, Blesteme, etc. sau din romanele cu tentă satirică Poarta neagră, Icoane de lemn (1930), Cimitirul Buna-Vestire, (1936), Lina (1943) și în special din Tabletele din Țara de Kuty (1933), raportându-se ineditul limbajului și al imaginarului său la scriitori francezi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
W. Goethe Luceafărul - M. Eminescu Frații Jderi - M. Sadoveanu 4. Urâtul: - dezechilibru; - lipsă de armonie; - diformitate; - lipsă de unitate în varietate; - respingător; - determină un sentiment de neplăcere; Exemplu: Notre Dame de Paris - V. Hugo Florile răului - Ch. Baudelaire Flori de mucigai - T. Arghezi Desculț - Z. Stancu 5. Tragicul: - conflict puternic între o personalitate și forțe care o covârșesc; - înfrângerea sau moartea personajului; - personajul luptă pentru o valoare superioară; - prăbușirea unei ordini și înlocuirea ei prin alta; - provoacă admirație, compasiune și groază
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
era atât de ridicol cum te făcea să crezi dacă îl judecai după titlu. Era chiar bun, dar strivit de influența lui Arghezi, de care în mod surprinzător pentru mine nici măcar nu era conștient, cu toate că recunoștea în autorul Florilor de mucigai și al "blestemelor" un geniu. În rest, spunea că Arghezi era retoric... Avea deci spirit critic, dar nu și pentru volumul său de versuri și mai ales deloc pentru sine, căci indignările lui ascundeau o discretă hipertrofie a eului, silit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiți". Sfiala țăranilor e mai mult un soi de „frică", la contactul cu mediul „civilizat", proprietate a boierilor. „Nu v-ajute Dumnezeu sfântul!" mai apucă să îngăime Nicolae îmbrâncit cu feciorul de pe scara trenului. Precedând pe Arghezi din Flori de mucigai, dar fără implicațiile poetice de acolo, în Golanii și Culcușul, Rebreanu explorează în manieră „zolistă” lumea interlopă de la periferia Bucureștiului. Este o lume a instinctelor: „Șmecherul" Gonea Bobocel, "tăticul", coabitează cu Margareta. „Gagica" îl părăsește după un timp pentru altul
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Pregătirea pentru scris a copiilor de 6-7 ani, RÎP, 15, nr. 3-4, 1992, 72-75. [85] MITREA, CONSTANTIN, „Datorită” sau „din cauza”, în “Limba și literatura română”, București, an XXI, nr. 1, 1992, p. 8-9. [86] MIU, CONSTANTIN. Tudor Arghezi: Flori de mucigai. în: LLR, 22, nr. 1, 1992, p. 35-37. [87] MÎNDRESCU, ENACHE. Basmul cult în versuri. Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu. în: LRAL, 1992, p. 125-127. [88] MOLDOVAN, VICTORIA, Liana Pop, Le roumain avec ou sans professeur. Romanian with
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
să nu se arate niciodată în adevăratul ei sens omului care este separat de lumea exterioară prin trup. În opoziție cu toate cele trei tipuri de dragoste, Arghezi demitizează complet conceptul în poeziile Tinca și Rada din volumul Flori de mucigai. Avangardist, ironizează clișeele romantice și convertește, șocant, iubirea în sexualitate. Arghezi stinge cu totul imaginea țigăncii cuminți. Tinca este infidelă, dar și provocatoare, iubirea pentru ea fiind cauza crimei lui Năstase. Este supusa unui interogatoriu dur, folosind limbaj trivial: „Cine
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
rulează pe un ecran îngrozitor de alb ecranul timpului pierdut scenarii ultrarăsuflate, regii semnate de experți în creșterea șerpilor de casă nouă, și muzica...să cânte muzica! e opera postumă a unui afon ireproșabil! Frânturi de coșmar nasc din putride călduțe, mucigaiuri un acut sentiment al infinitului, drept pentru care spectatorii așteaptă zile mai bune, sentimentali fermecători. "FELIX QUI POTUIT..." Mă fascinează, mă înspăimântă, mă obsedează, mă istovește, mă încântă, mă descântă, mă face să uit că m-am născut, mă face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu se lasă nicio cale de evadare-n spiritual. Războiul aruncă oamenii în anonimat, la fel și moartea ("la căpătâi pe câte-un lemn scria: "un oarecare""). Finalul marchează resemantizarea textului, completarea lui. Nu e nimic din arghezianismul Florilor de mucigai, pentru că lipsește de aici legătura cu sacrul. Și rolul imperfectului în text se modifică, dacă la început starea se prelungea în trecut, era constatare, spre final, pierderea speranței duce la transformarea textului într-unul aforistic, care acoperă și prezentul lecturii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Afirmația pare un joc de-a uitarea. în numele ei poți escamota anumite lucruri, poți fi vag în altele. De altminteri, fapt curios, își aduce aminte că uită, tocmai atunci cînd i se cere să devină memorialist! Spre deosebire de autorul Florilor de mucigai, Bacovia nu posedă o asemenea „facultate”: se străduiește să uite, dar nu reușeste pe deplin. Cel ce uită e mai liber, mai dezinvolt, mai decis. El însă e prizonierul propriului trecut, al unui labirint din care nimeni și nimic nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o ușă”, „Inscripție pe o casă de țară”, „Flautul descântat”, unii psalmi, „Letopiseți”, dar mai ales, ciclul „1907 - Peizaje” În timpul vieții sale, Tudor Arghezi a scris poezie și proză. Poeziile sale au apărut În volumele: „Cuvinte potrivite” (1927), „Flori de mucigai” (1931), „Versuri de seara” (1935), „Hore” (1939), „Una sută una poeme” (1947), „1907-Peizaje” (1955), „Cântare omului” (1956), „Stihuri pestrițe” (1957), „Frunze” (1961), „Poeme noi” (1963), „Cadențe” (1964), „Silabe” (1965), „Ritmuri” (1966), „Noaptea” (1967). În aceste poezii scriitorul abordează o tematică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Iona taie o formă de fereastră, sugestie a libertății efemere, opusă destinului („-Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate”). Ipostaza omului conștient de propria în-ființare dezvoltă metafora răzvrătirii în simbolul unghiilor ascuțite, apropiate imaginii artistice din poezia argheziană Flori de mucigai: Refuzul semnului divin implică anularea legităților obiective, prin instituirea altor dimensiuni afective și spirituale care să certifice Libertatea FIINȚEI. Răzvrătirea echivalează cu o renaștere sau o metamorfozare, o întoarcere permanentă la arhetip: , având conștiința în-ființări. în structura Universului, armonizarea nu
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
forțați să reproducă personal în public scenele de desfrâu, pe care le descriu sau le pictează. Aș pune în piața publică pe Tudor Arghezi să reproducă cu țiganca lui. precupeață de mărgăritărel, scena pe care o cântă în Florile de mucigai. în afară însă de acțiunea profilactică, prin care o societate normală e datoare să se apere împotriva imundei invazii pornografice, problema moralității în artă se reduce la izvorul ei adevărat, la sufletul autorului. Opera este expresia personalității lui. Ea e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
eleganța lexicului arghezian pentru subiectul Eminescu! -, și catadixește să poruncească tot altora: Ne trebue un Eminescu corect! (I.E. Torouțiu)". Avem parte de o execuție fără drept de apel a unui nu mai puțin redutabil polemist, T. Arghezi. Poetul Florilor de mucigai are un Cuvînt înainte la ediția de Poezii ale lui Eminescu, apărut în 1960, colecția Biblioteca pentru toți, unde putem constata că a luat tacit seama la observațiile polemice ale lui I.E. Torouțiu. Studiul său, Schiller și Eminescu. Reeditarea unei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bolnavii se trezesc gemând, după ce au avut o noapte rea, și dau alarma. Zadarnic, nu vine nimeni să le aducă măcar o ploscă pentru a-și goli vezica. Tot personalul s-a strâns aproape de chicineta paznicilor, pe treptele alunecoase de mucigai, cu câte o lumânare aprinsă în mână. Oficiantul, pe care ea îl luase drept arhitect, a venit să le propovăduiască filosofia umanistă și umanitaristă a doctorului Sinus. Își debitează pe treapta de sus, în picioare, lângă cei doi paznici care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sale potire Au intrat în clocotire, Sufletul îmi umblă beat Pe subt veac și peste leat. Și de sfântă băutură Mă ia cu frig și căldură. Carnea n-ar fi mai bolnavă Dac-aș fi băut otravă. Cu Flori de mucigai Arghezi începe o poezie de savoare, presu-punînd un cititor pregătit. Punctul de plecare îl formează observarea limbajului, cu un puternic miros argotic, al pușcăriașilor. Impresia de veselie, dealtfel savant dozată cu cel mai autentic lirism, nu e falsă. Amestecul seriozității
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la interesartistic limbajul satelor și județelor din imediata vecinătate a capitalei. Romanele sale sunt curgătoare, de un haz încordat, nedepășind nivelul unei jurnalistici inteligente. În versuri de nuanță umoristică se notează specificitatea circumurbană, în paralelă cu aceea a Florilor de mucigai. În acest stil, nu lipsit de o anume vigoare, e transpus crezul: Cred! Umple casa - Cred în cărămida cuvântului taichii A făcut trei războaie Care unde-a scuipat nu mai linge - Și-o bătătură de acareturi. Cruce de voinic, Aceeași
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-i strâns din vechi memorii cumul / De valuri năvălind pe alte guri” (Pe malul Styxului, IX). Sau începutul încântătorului poem Vedeniile regelui Pepin, scris, de altfel, „În memoria lui Ion Barbu”: „Învinețea, la nuntă cu alai, / Pe frunzele de viță, mucigai, / Iar bobul vin împurpura prin vine / De strugure. Cădeau rubine. / Stricată, bocănea la vânt palancă / Sub merii povârniți în umbră francă. / Era o toamnă cu pomelnic surd / Pe vremea regelui Pepin cel scurt.” E evidentă, astfel, curioasa complementaritate a celor
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
succesiuni de imagini, însuflețesc ritmul poemului și îi sporesc, abundent, materia. Astfel, la poetul „cuvintelor potrivite”, în Ucigă-l toaca, versurile coagulează o „poveste”, au un sens epic centripet (unul destul de macabru, ca în multe din compozițiile volumului Flori de mucigai). Tensiunea crește pe parcursul poemului, până la un ingenios contrapunct final. În schimb, la D., „mecanismul” arghezian (sincoparea versurilor, oralitatea intervențiilor, ingenioasele împletiri dintre descriere și dialog, alternarea propozițiilor scurte cu cele lungi, ruperile de ritm, utilizarea ingambamentului etc.) va angrena o
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de la Geo Bogza încoace. La fel ca Bogza, I. este acuzat de pornografie, dar el nu face altceva decât să repete în secolul al XXI-lea gesturile lui Eugen Ionescu (din Nu) sau ale lui Tudor Arghezi (din Flori de mucigai). Modelele sale sunt multiple, de la Villon, Charles Bukowski, Henry Miller, Bob Dylan, generația beat (Jack Kerouac, Allen Ginsberg) până la cele autohtone - Dimitrie Stelaru, G. Bacovia, Nichita Stănescu. Sunt amestecate în stilul său și elemente șocante din cotidian: Paraziții și BUG
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
forță criticii și publicului mai larg, încă din perioada interbelică. El s-a înscris într-o durată lungă a creației și aproape fiecare volum publicat constituie un nou și diferit episod din aventura imaginarului poetic. Cuvinte potrivite și Flori de mucigai, Cărticică de seară și Hore sunt tot atâtea lumi artistice, bine potrivite în lumina proprie de către un poet fecund și complex. Al doilea motiv pentru care vorbim despre Arghezi ca despre un fenomen se leagă de formidabila lui complexitate lirică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
umbră», pentru care Patria este «o frază» etc. În scrisoarea însoțitoare a poemului-manifest, "Epigonii", către Iacob Negruzzi (de la revista «Convorbiri literare»), Eminescu ne încredințează: Tudor Arghezi este autorul a numeroase arte poetice: "Testament, Rugă de seară, Incertitudine, Epigraf, Flori de mucigai, Cuvânt, Poetului necunoscut, Horă de poeți" etc. În „fruntea“ volumului de debut, "Cuvinte potrivite", din anul 1927, Tudor Arghezi și-a pus cea mai interesantă dintre artele sale poetice, "Testament", un poem esențial pentru întregul său "program estetico-literar realist". În
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]