162 matches
-
idei ale canaliei nu puteau să-mi fie de vreun ajutor. La ce bun atâtea trăsnăi? Nu eram eu produsul unei suite de generații, a căror experiență ereditară supraviețuia în mine? Nu eram chiar incarnarea trecutului? Și totuși moscheea, cântecul muezinilor, abluțiunilor, gargarele și aceste temenele în fața unei ființe omnipotente și sublime, în fața unui stăpân absolut cu care trebuie să te întreții în arabă, nimic din toate astea nu avusese vreo influență cât de mică asupra mea. Cu mult timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te gândești la țipătul unei femei în chinurile facerii - poate târfa era gata să nască. Geamătul unui câine se amesteca în sunetele chemării la rugăciunea de dimineață. Dacă este adevărat ca fiecare are steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și ajungem. Uite, la gardul acela, spuse gâfâind Ianache. Se simțea acum briza dinspre mare ca o respirație binefăcătoare. În spatele ulucilor cineva îi așteptase, căci poarta se deschise cu un scârțâit trist în momentul când primul tânguit strident al unui muezin anunța ceasul rugăciunii pentru credincioșii musulmani. Încă unul și încă o sută, din toate minaretele se ridica îndemnul spre contemplație ca și cum liniștea dinainte s-ar fi spart în mod necesar în afirmarea unei nevoi tot de liniște. Urcară două trepte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Află, află și trimite vești la Târgoviște și la București. M-am săturat să tot aflu. Mai bine povestește-mi despre mânăstirea pe care o faci în munte. Soarele cobora spre apus. Dinspre oraș, liniștea fu spartă de tânguiala primului muezin. Unul după altul, din toate săgețile minaretelor se înălță strigătul prelung chemând la rugăciune. Marelui spătar i se păru deosebit de trist. În fața lui femeia încă frumoasă, imobilă, tăcea. Probabil că din pruncie s-a învățat să respecte ceasul rugăciunii altora
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în casă, primăvara întunericul vine deodată. — Aș vrea să plec până se întunecă. — Domnia ta te-ai supărat că ți-am spus gândurile mele. Iartă-mă, dar de multe ori mi se pare totul absurd. Mă întreb așa, seara când aud muezinii, câți creștini s-ar bucura dacă am reuși să facem să bată din nou clopotele la Sfânta Sofia? Câți? Toți visează că într-o zi o să vină ba împăratul de la Viena, ba țarul de la Moscova, dar fiecare din ei își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cetatea celor o mie de minarete, de Istanbul. Știa că nu are voie să aibă sentimente, dar acum, la auzul sunetelor acelora armonioase venind în valuri spre el, simțea nevoia să audă, în clipa ce precede rugăciunea lui, tânguitul muezinilor preluat din minaret în minaret, dus de briza mării și întors de ecourile marilor ziduri. Ce bei valah o fi fost acela care încheind pace cu sultanul a cerut în tratat să fie trecută clauza ca pe teritoriul Valahiei să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorba românului: obrazul subțire cu cheltuială se ține. A doua zi un emisar din partea lui Rami Efendi pătrunse cu calul galopând în bătătura saraiului Mitropoliei. Beiul valah, cu cinci dregători mari din suita lui, era invitat la marele vizir, după ce muezinii vor chema pentru a treia oară credincioșii lui Allah la rugăciune. Mai era un ceas și jumătate. Până la reședința vizirului cu rădvanul se făcea mai puțin de un sfert de ceas. Printre boierii munteni ordinele zburau cu viteza săgeților. Marele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
voievod ieșind din escorta diaconilor. În razele arămii ale apusului, cei doi aruncau umbre lungi pe câmpul gol al întâlnirii, acolo în afara zidurilor cetății de la Turtucaia, și asta le da în ochii privitorilor dimensiuni de basm. Era ceasul când încă muezinul nu chemase la rugăciune, când păsările zilei amuțesc și cele de noapte nu-și încep cântul. Mai erau câțiva pași. Mitropolitul se opri, înălță fruntea spre albastrul bolții și oftă, apoi binecuvântă cu amândouă mâinile bărbatul din fața lui. Vodă îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se pomeni că-i soptește tânărului: — Ce mare te făcuși, Constantine, și ce frumos..., apoi, des prinzându-se din îmbrățișare, spuse tare: — Și voi să trăiți întru mulți ani! Tobele răpăiră scurt și se opriră. Dinspre cetate venea tânguită chemarea muezinilor. Musulmanii se întoarseră cu fața spre răsărit, încredințând mișcării mute a buzelor tainele rugăciunilor lor. Creștinii, respectându le reculegerea, lăsau gândurilor toată emoția regăsirii. „De ce fel de grijă și spaime a avut parte taica, Doamne ferește, de se aștepta să mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au spus călărașii care au adus scrisorile că ar fi zis. S-o fi gândit la Duculeț, cine știe? O fi adevărat ce a spus maica? Și bei zadeaua nu avu curajul nici să mai gândească la spusele doamnei. Văicăreala muezinului anunță sfârșitul rugăciunii și al zilei, Ștefan și după el marele spătar Mihai Cantacuzino sărutară mâna sfinției sale și se îndreptară spre cei care-i așteptau. Seraschierul, generalul de la Turtucaia, vorbind turcește îi comunica agăi Kuciuk Selin cum se va face
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
convoiul care-l ducea pe Constantin Brâncoveanu și pe toți ai lui. Speranța îl făcea să creadă că va fi închis ca și domnii români dinaintea lui, Vasile Lupu și Mihai Racoviță, în apartamentele pentru ostatici. Dar... Penultima chemare a muezinilor se pierduse în depărtări și orașul toropit de zăpușeala umedă părea mort. Ramadanul, postul cel sfânt, era deosebit de obositor când se întâmpla să fie în luna iunie. În palatul de proporții reduse dar foarte luxos al marelui muftiu de Istanbul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deosebit de obositor când se întâmpla să fie în luna iunie. În palatul de proporții reduse dar foarte luxos al marelui muftiu de Istanbul, după apusul soarelui erau așteptați oaspeți importanți pentru o consfătuire secretă. De fapt după ultima chemare a muezinului, când postul de peste zi înceta și credincioșii lui Allah puteau să mănânce, în special să bea băuturi dulci, viața orașului se anima, oamenii se adunau în localuri, în casele mai spațioase sau în grădini, așa că adunarea de la muftiu nu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Islamului și muftiu al oamenilor, savant printre ulemalele învățate, eminent printre cei eminenți și pioși, mawlana Ebu Ishak Ismail”, coborâtor din urmașii Profetului, însoțit de discipolul și secretarul său, Musa Abd Allah. Abia după apusul soarelui și ultima chemare a muezinului au sosit și ceilalți: marele agă al ienicerilor (la vremea aceea ienicerii erau cam 70.000 și organizați ca ordin militar cu reguli proprii și privilegii deosebite), comandantul închisorii din fortăreața Ediculé, marele vizir Silahdar Damad Sahid Ali Pașa cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-oi trece în pomelnic la mânăstire la Surpatele. Ieromonahul Gherasim, mai spuse ea o dată, fără să-și dea seama că vorbește singură. Se uită după soare, pentru că pierduse noțiunea timpului și-i era teamă să nu-l prindă tânguitul muezinilor pe drum. Trecuse de amiază și până seara mai era mult. Cerul albicios de aburul mării, făcea zăpușeala chinuitoare. Oare ce gânduri se fugăriseră în mintea voievodului, fără ca să se contureze exact? Ce anume nu vroia să-și mărturisească? Ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum gândurile. Ultimul fu împărtășit măria sa Io Constantin Basarab, voievod peste toată Țara Românească. Călugării îi binecuvântară. Mai-marele gărzii ienicerești se plecă ceremonios în fața lor și-i rugă să se grăbească. Totul trebuie să se întâmple între prima chemare a muezinilor, cea dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră. Pe amândouă marginile căii, chiar pe lângă garduri și ziduri mergeau temniceri cu torțe aprinse. Apoi cu iataganele goale ca la paradă, cu pălăriile albe, elegante, abia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ienicerii din gardă se strânseră într-un cerc, înghesuind condamnații între ei. Se luminase, torțele fură stinse și paznicii închisorii își luară locurile lor în jurul cortului din mijloc decorat cu însemnele sultanului și ale cumnatului său, marele vizir. Tânguit, primul muezin începu să-i îndemne pe credincioșii lui Allah să-și recunoască dumnezeul. După el, din toate minaretele orașului venea aceeași chemare, crescând pe măsură ce creștea lumina zilei. Între prima chemare a muezinilor și cea de a doua va trebui „să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sultanului și ale cumnatului său, marele vizir. Tânguit, primul muezin începu să-i îndemne pe credincioșii lui Allah să-și recunoască dumnezeul. După el, din toate minaretele orașului venea aceeași chemare, crescând pe măsură ce creștea lumina zilei. Între prima chemare a muezinilor și cea de a doua va trebui „să se întâmple totul“, își aminti Ștefan vorbele căpitanului gărzii. Ridicând ochii, întâlni nemărginirea mării și nu-și mai putu deslipi privirea. În genunchi, cu fața spre Mecca, ienicerii se rugau. Privea marea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Ediculé, averile lor au fost strigate la mezat în bazarurile orașului și teroarea supliciului interogatoriilor s-a abătut neiertătoare și asupra lor. După mai puțin de trei luni de detenție, în zorii zilei de 7 iunie 1716, între chemările muezinilor, cei doi, voievodul și tatăl său, au fost decapitați în grădina palatului sultanilor. Damad Ali Pașa, marele vizir, era la Adrianopol și vestea executării stolnicului și a lui Ștefan Vodă l a făcut să grăbească sentința de pedepsire a celorlalți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
distrusă. Pran este acum făcut fărâme, strivit de viață. Un morman de Pran sub formă de moloz, așteaptă ocazia să se reinventeze, într-o ordine nouă. Se aude zgomotul făcut de zăvorul tras; îi este la fel de familiar ca și chemarea muezinului de la moscheea învecinată, la fel de familiar ca și crăpătura din zid, ca oala de noapte sau ca șirul de furnici care de așa mult timp folosește peretele stâng al încăperii sale ca pasaj între o metropolă de furnici și alta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
inamicilor islamului și-i va risipi în cele patru zări de n-o să mai rămână nici praful din ei. Discută despre locurile sfinte din Orientul Mijlociu, despre ascensiunea lui Amir Amanullah în Afganistan. Seara, în timp ce jazzul gramofonului se suprapune peste chemarea muezinului, tensiunea se simte și mai acut, iar hijra își fac treaba cu capetele lăsate, temându-se pentru viitor. Atunci, Flowers transmite mesajul că Privett-Clampe vrea să-l vadă din nou pe Pran. Spre dezamăgirea celor care pun la cale complotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se urcau de fiecare dată noi călători, iar alții coborau. Aproape Întotdeauna, mătușa Banu era cea care punea masa, fiind prima care se trezea, gata pentru rugăciunea din zori. Se dădea jos din pat murmurând „Într-adevăr, așa e“ În timp ce muezinul de la moscheea cea mai apropiată trâmbița pentru a doua oară: „Rugăciunea e mai bună decât somnul“. Apoi mătușa Banu se ducea la baie să se pregătească pentru rugăciune, spălându-se pe față, pe mâini până la cot și pe picioare până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tremure ca să se trezească, Își spunea. Sufletul trebuie să tremure. De asemenea n-o deranja nici faptul că restul familiei dormea dusă. Se ruga de două ori mai fierbinte ca și ei să fie iertați. Așa că, În dimineața asta, când muezinul a strigat cu glas răsunător: „Allah e cel mai mare, Allah e cel mai mare“ mătușa Banu deschisese deja ochii În pat, bâjbâind după halat și după văl. Însă, spre deosebire de alte zile, Își simțea trupul greu, foarte greu. Muezinul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
când muezinul a strigat cu glas răsunător: „Allah e cel mai mare, Allah e cel mai mare“ mătușa Banu deschisese deja ochii În pat, bâjbâind după halat și după văl. Însă, spre deosebire de alte zile, Își simțea trupul greu, foarte greu. Muezinul a strigat: „Mărturisesc că nu există alt dumnezeu În afară de Allah“. Însă mătușa Banu nu a reușit să se ridice. Nici chiar când a auzit chemarea „Veniți la rugăciune“ și apoi „Veniți la bine“, nu a fost În stare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Era deja trecut de trei și jumătate. Un cocoș cânta În depărtare, un câine Încăpățânat nu Înceta să latre În Întuneric, iar orbul de pe străduța pustie Încă mai ciocănea cu bastonul său. O clipă i se păru că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și Începu să compună În minte sfârșitul scrisorii, care lipsea. Adormi imediat. Avusese o zi lungă. 19 La mânăstire În vis Îi apăru Uri, stând În viscol, chemându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prin ceață doar ca o nălucire a iernii. Din locul În care se afla Alexandru, nu se distingeau decât fragmente de clădiri și umbrele oamenilor, grăbind spre moschei sau spre bazar. Se obișnuise să se trezească odată cu prima cântare a muezinului și să iasă pe străzile pestrițe ale capitalei. Nu se Îndepărta niciodată de traseul stabilit de Gabriel, dar găsea mereu câte un colț pe care nu-l remarcase. Istanbulul era aglomerat, pitoresc și puternic militarizat. Nu trebuia să fii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]