476 matches
-
zbură din Dorel cu viteza luminii și o idee de certă valoare îl fulgeră. Asta era! A doua zi se prezentă la rector, domnul profesor Tararache, zis și Crocodilu’ , cu titlul tezei și direcțiile de cercetare:Undeva se auzi un muget și Dorel își închipui că vestitul Minotaur va apărea cu scopul clar de a-l sfârteca. Nefericitele lecturi din tinerețe își arătau acum fața ascunsă. De unde Minotaur!? Era chiar domnul rector, un fan declarat, nostalgic al vechilor tradiții, care-i
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
lumina ce se sparge în cioburi cenușii. Aerul vibrează și taie ca sfârcul de bici iar copacii , sfeșnice cu luminile stinse, se aplecă icnind peste sângele limpede al pământului încremenit în izvoare. Cerbii își pierd fără soroc podoabele amestecându-și mugetul disperat cu cel fără de margini al zăpezii. Corbii își frâng zborul, pete negre pe omătul mototolit de vânt și puii lor mor în ouăle plesnite de ger. Iarba încolțește invers Căutând, in van, alt cer. Au degerat până și cuvintele
IARNA CA UN GÂND, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346637_a_347966]
-
cumpărați loc de primenire, Doinele de jale și-un ciob de trecut, Ca din amintire sâmburi de-nceput Mândru să rodească întru nemurire! Nenfricarea-n sânge, temeri - să le-ngroape; Un descântec tainic care să reînvie Florile câmpiei înflorind pe iie, Mugetul de cerbi, șopotul de ape, Freamătul luminii-n boabele de rouă, Ce le strâng fecioare-n răsărit de lună, Fapta vitejească, pilda cea strabună Seminție veche pentr-o lume nouă! Cumpărați, cumpărați... de Gabriela Mimi Boroianu 21.07.2016 Referință
CUMPĂRAȚI, CUMPĂRAȚI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370630_a_371959]
-
și prin case sori se poticnesc a ne lumină calea de sub pult înmănunchiind visele ce se-mpletesc Afară e întunerec deplin și o pala rază de soare-n suflete își caută rostul printre noi să se adape-n rugi de mugete și în închinăciuni de boi Afară e întunerec și nici o lumină dar cui pasă de întunericul din noi ce credem fără să o vedem ... Citește mai mult Afară întunerec s-așternutpeste toate cele vise multeale celor ce prin cași se-ascundde gândurile
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
Pe bună dreptate, afirmația din Ecleziast a cutremurat toate generațiile prin adevărul care-l conține: „deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune și vânare de vânt!” Masă pe care scriu, ieri a fost un copac falnic. Mâine va fi cenușă... Din mugetul taurului care m-a speriat alaltăieri pe izlaz, azi am auzit doar sunetele zdrângului și pocnetele biciului făcute din pielea lui. Mâine și ele vor fi pulbere sau cenușă..., se spune într-o frumoasă lecție indiană de înțelepciune. Toți am
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
din deal unde și-ascunde iarna umerii costelivi și ridurile în petece alb-cenușii ca sub un fard prost (oare dacă-mi pun make-up are vreun rost) vraja magului e încă firavă ca un copil adus mai devreme pe lume ascult mugetul de sub scoarță în genunchi viața cu fruntea în pumni dedesupt invocă lumina de la fereastra-etanș a gândului tău măsurat timpul nepăsării ți-i cât un blestem dinspre mamă îngerii pământului peticesc albverde poala sfâșiată a iernii ce să mai coși zdrențele
CÂNTEC DE LA FEREASTRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354676_a_356005]
-
pentru nenorocirea în care mă vârâse. „Cine a pus-o să se ridice înainte să ajung?” Eram una peste alta, cu laptele care se prelingea încet printre picioarele noastre și mirate de rapiditatea scenei, nu îndrăzneam să ne ridicăm. Numai mugetul vacii ne-a trezit din starea de șoc pe mamaie iar pe mine, din cea de frică. Cu inima bătând să-mi spargă pieptul așteptam să vorbească ea întâi. -Te-ai lovit? m-a întrebat cu o voce grijulie. M-am
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în: Ediția nr. 489 din 03 mai 2012 Toate Articolele Autorului ÎMI E DOR Mi-e dor de grădina cu otavă, Cosită pe sub merii Ionathan, De troscotul din vechea ogradă, Prin care copil mă tăvălem. Mirosul proaspăt de lucernă, De mugetul boilor din șură, Care aveau o foame eternă, Primind mâncare pe măsură. Referință Bibliografică: Îmi e dor / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 489, Anul II, 03 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile
ÎMI E DOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358581_a_359910]
-
ușor la vale. Bocancii colbuiți mi se înfrânează în pietrișul cărării. Durerea din umăr mă săgeată adânc. O dâră de fum alb de pe cerul înălțimilor face să-mi lăcrimeze privirea. Seara se lasă în cabana strâmtă mirosind a oaie. Afară mugetul unei lame produce ecouri și munții încep a hurui. Ei vorbesc încă în sălbăticie. Liniștea apoi se lasă pe-un stâlp din acoperișul lumii. Țara de Foc numără stelele sudului, dar nu pot număra închisorile care au închis suflete cândva
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
pe dedesupt,/ curge torent de veninuri amare,/ ținut în pământ sub zăvoare./ Sângele temniței, prizonier,/ gâlgâie`n cruntă durere/ pe sub piatră și pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin subterane artere./ Lipesc urechea jos și-l aud:/ uneori fierbe cu muget fierbinte,/ plânge, plânge în fund de morminte.../ Alteori țipă, sălbatec și crud./ ca o aprigă poftă de viață,/ sau șuieră-a ispită răzleață./ cu brânciul ei ațâțător/ la jaf, la omor.../ Sub marii amari bolovani,/ cineva urlă de o mie
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
care la viața lui a făcut parte din „structuri”, iar acum are carnet de membru al unui partid de guvernământ, așa că este, de departe, cel mai indicat să mă lămurească. Bat la ușa de sub scară, ușa biroului său, aud un muget și intru. Spre norocul meu sunt cu plata la zi, prin urmare, peste ochelarii lipiți cu leucoplast, nu țâșnesc fulgere ci doar o privire vag disprețuitoare. Vocea domnului administrator, cam afectată de drojdie și „lulele patriotice” mă avertizează: - Șterge-te
RIPOSTA PROPORŢIONALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360008_a_361337]
-
Reginei lor în Curtea impozantă, Aripile, adeseori mi-am înclinat... Se deschideau copacii câteodată Ca un Portal, spre-o lume de visare Să le dezleg din taina nesperată, Mă atrăgeau în miezul lor c-o floare... De multe ori, în mugetul furtunii, Din zilele de vară nesfârșite Când fulger despica în două, prunii, De străbunic plantați, în vremi greșite, Săpam la rădăcini comori uitate, Ascunse-n timpuri vechi, de ochi străini. Da-n loc de aur mult si nestemate, Găseam doar
TE RETRĂIESC CONSTANT, COPILĂRIE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340464_a_341793]
-
i-a schimbat definitiv traiectoria profesională. Într-un început de vară vaca lui Fane Crucitu zis Mățău a intrat într-o pasă lirică apoi, din neatenție, și în mlaștină reușind să se înnămolească. Plină de bun simț, a scos câteva mugete dar, în afară de Bibănel, nimeni nu a băgat-o în seamă. Iar Bibănel, că tot era pe la prânz, din cauza stresului, a adormit pe prispă. Chiar visa că este invitat la o nuntă și băga în el sarmale la disperare iar o
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
Ghelasie: - Deschisu-s-au porțile iadului iară cele păcate cuprins-au precum mâlul bahnelor ființele cele nevinovate... Mățău, un cartezian convins, tocmai se pregătea să-i sfarme capul cu parul când vaca, dovedind și ea ceva calități paranormale scoase un muget prelung... Mățău se îngălbeni și schimbă strategia. Îi promise lui Bibănel că-l omoară numai dacă nu-l ajută să găsească vaca și să o recupereze. În asemenea condiții, ce să mai faci!? Bibănel se alătură fiarei și cu chiu
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
dădea replicile. Nu era nici o conversație la telefon. Vocea a coborât câteva tonalități, timbrul vocii ei a căpătat asprimea unui șmirghel și dacă aș fi Adolfo Bioy Casares aș zice că mica mea vecină, impecabilă și corectă, scotea acum un muget sfâșietor de vită înjunghiată. De câteva ori m-am dus până la ușă gândindu-mă să apăs butonul soneriei și să opresc cumva orice s-ar fi petrecut acolo. Sau să sun la poliție și să le spun că. Să le
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
văd și să citesc ce mă-sa au văzut și au citit cei care au fost veniți pe lume, s-au îmbrăcat, au mers până unde...și au fost muriți. Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă nu pot să pricep mugetul de foame al unei vaci, schelălăitul unui câine sub ciomag, cântarea unei păsări prin poghiazuri, tăcerea unei gâze sub talpă și moartea unui om. Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă mă simt îndepărtat de fete, mă simt luat în șfichi
Cele mai bune turte din sudul Moldovei de nord () [Corola-blog/BlogPost/340044_a_341373]
-
alb, doar pe alocuri apar petice negre, de teren dezvelit. Zăpada, spulberată de vântul turbat, se depune aiurea, sub formă de troiene înalte. Marea... valuri uriașe se înalță în întâmpinarea miilor de aripi ale crivățului, pentru ca, furioase, să revină cu mugete sălbatice la sânul mamei, unde se sparg împrăștiind în jur dantela albă, înspumată a stropilor. Cum privesc de sus, în partea dreaptă este o așezare, formată din care amenajate și drept locuință. La început nu-mi dau seama ce poate
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
patimi ce arde și mă seacă, cu stupii amintirii prădați de furii răi, m-aș strecura ca șerpii în găuri de-ntuneric să-mi fie de poveste sfârșitul meu apus; gândul morții suie diafan printre lumi ce se-afundă-n uitare prin mugetul tenebrelor albe din rugul aprins ce se stinge-n mine ca un foc în cenușă; mă leagănă tristețea ca o boare, amurgul voluptății încă mai doarme-n mine, am strâns nemărginirea, strângându-te la piept, eternă, tu femeie, ce-ai
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
port nu-i pot înțelege asprimea ce mi-a rănit tălpile goale. Mă aplec în tăcerea-mi absurdă și-mi lipesc urechea să-i ascult adâncul. S-a întâmplat ca bătăile inimii mele să corespundă clocotului lui, ce semăna cu mugetul. Nu mi-a fost greu să-i recunosc necunoscutul, fiindcă rănile iremediabile mersului meu erau dârele roșii ale amurgului solidificat de același azur - comun timpului meu și-al lui. Aș fi vrut să-i fac pământului o primă somație cu
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
stropi de sare, prova se ridică amenințător și, ca să nu aterizez pe podea, îmi proptesc și mai bine tălpile de dulap. Clipele par minute, corpul navei rămâne suspendat în aer, iar când se prăbușește, despică muntele de apă cu un muget înfiorător [...] Tata-Mare stătea la cârmă legat cu o centură de siguranță, picioarele-i butucănoase crescuseră parcă din podea, era încercănat, avea o barbă cenușie și mi-a făcut semn să dispar. Probabil la fel procedase și cu timonierii și ofițerii
CORĂBIILE IMAGINAŢIEI de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344075_a_345404]
-
Lumină se-ndulceste printre ramuri , Cănd vară toată se preschimba-n toamnă , Si susura în râuri fericite , Împodobind a dealurilor coama . Foi galbene se risipesc alene Satule de preaverdele livezii Și- adorm pe veci , tăcute, în uitare , Lăsând în urmă mugetul cirezii . Zâmbesc lelițe cu frumoase rochii Și pește gard se cațără zorele , Cătând spre ceru-albastru , fără umbre , Din zori până la răsărit de stele . Își sorb în taină , picături de roua , Grădinile de apă însetate Și , leneșe , zăvoaiele de salcii Pe
LA RASCRUCE DE-ANOTIMPURI de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343235_a_344564]
-
orice iluzie, O simplă intruzie, uiți de Mia, Pia, alte Af-rody-te, Hussite( v. Barbu), cel cu șarmu-lî, Poți mânca sushi, mango, rac, , Dansezi mambo - rock for ever, Nu fi sever septimiu, septicemie, băieți Isteți, uniți-vă în cuget și în muget, Să smulgem cu dinții rodiile Din Pomul Vieții, chit dai castraveții? Plopi cu pere, măi, vere, prindem inimi cu lasso-ul, Lasă, tovarășe, oul, ochește Boul Apis, zis și pișcot, Cel ce se pișcotează ca orice brează, Copilărie, dans suspendat în
IKEIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343663_a_344992]
-
și ceții ce acoperea totul, asemeni unei perdele. Se auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale inimii sale uriașe hrănite de energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Bătăile inimii sale se făceau auzite până la mari depărtări, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme mugitoare alergând dezlănțuite la culme, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Mugetul acela al muntelui era temut de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Bătăile inimii sale se făceau auzite până la mari depărtări, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme mugitoare alergând dezlănțuite la culme, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Mugetul acela al muntelui era temut de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte animale în afară de uriașe salamandre. Pe colții înzăpeziți ai stâncilor, departe de furia clocotitoare a celor două culmi ce se băteau în
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
și, cum un vânt rece bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiaseră pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]