4,996 matches
-
N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care acum îl sorbea parcă pentru prima oară -, adierea aceea excitantă de trupuri tinere, care răpândeau o mireasmă dulce de eleatrop, de muguri de salcie și de ceva fără nume care-l pătrunse până în stomac. Camera o cunoștea, dar și aceasta avea ceva schimbat în dezordinea și răvășeala lucrurilor împrăștiate de-a valma. Ceva din tinerețea și drăgălășenia fetelor plutea peste tot. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ținută la rang înalt în lumea nevăzută. știm, de asemenea, vedem, simțim, auzim, pipăim zilnic și în fiecare clipă a vieții noastre frumusețile pe care Dumnezeu ni le-a oferit la tot pasul: frumusețea culorilor, armonia sunetelor, finețea ierbii, gingășia mugurilor, frăgezimea frunzelor, parfumul florilor, perfecțiunea corpului, frumusețea tinereții. Toate contribuie la buna noastră dispoziție, la refacerea echilibrului nostru zilnic, la înfrumusețarea vieții noastre. Dacă Dumnezeu iubește frumusețea, prospețimea, culoarea și farmecul, de ce tinerele (frumoase prin însăși tinerețea lor) care studiază
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
finit-infinit, real-idee, generatoare de tensiune lirică. Credința că întreg firmamentul poate încăpea într-un telescop, că luna și soarele pot fi sorbite de privirile unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici un tratament... expresionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
planurile a unei sensibilități formate, în aproximativ în egală măsură, în zbuciumul existenței materiale și în aventura autofăuririi intelectuale prin lectură, studiu și meditație. Între Poezii -le din 1960 și chiar cele din următoarele două volume, distanța calitativă e ca mugurii primăverii, și fructele timpurii, și roadele coapte pe deplin ale toamnei. Tipul de spunere e însă același. Poezia este, pentru Maria Octavian Pavnotescu, jurnal interior. Confesie. Confesie aproape directă, aproape nudă, în versurile de tinerețe; confesie stilizată, rafinată prin cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sau chiar purtând pecetea eroicului.” P.H.L. își contemplă personajul care își duce fetița de mână și meditează la toate acestea, pe cărarea dintre șoseaua națională și liziera pădurii. Profesorul îi simte degețelele în podul palmei, calde și fremătând, ca niște muguri gata să străpungă scoarța inertă și scorojită a pământului. Da, cam acesta-i adevărul: el însuși ca un pământ vechi, spălat de ploi, macerat de înghețuri și dezghețuri succesive. Iar ființa Clarei, fragilă, dar energică, urcă din acest pământ spre
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ea un moment de neputință, de parcă se hrănea cu energia ei lăsând-o fără vlagă, fără să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o singurătate absolută, erau discreți, dar creațiile lor reușeau să atragă atenția, să fie admirate, apreciate. Erau fericiți? Această recunoaștere a meritelor hrănea orgoliul sau spiritul? Ea era o frunză, din covorul verde care scotea în evidență frumusețea florii. Din mugurii pe care îi rupea încă din încercarea lor timidă de a răsări ar fi putut răsări o floare asemeni celei pe care o privea cu admirație, dacă nu s-ar mai fi încăpățânat să distrugă tot ce se năștea în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Luvru găsi un mic restaurant chinezesc, care erau cu sutele în Paris. Mâncă o supă cu ou, "pachete de primăvară", crevete cu alune în sos de ananas, bău o bere chinezească și se delectă, la desert, cu un compot de muguri de bambus! După așa o masă, Luvrul putea fi vizitat sub cele mai bune auspicii. Mai fusese pe aici, mai vizitase prin călătoriile lui de afaceri prin lume și alte muzee Prado, Ermitaj, Galeriile Vaticanului... Devenise oarecum expert și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din ultimii zece ani sunt incredibil de vulgare și fără valoare, fără nici o excepție. — Nu e numai cazul lui Utrillo, nu-i așa? Toți ceilalți maeștri sunt în aceeași situație. — Da, toți și-au pierdut vioiciunea stilului. Până și noii muguri sunt lipsiți de viață... au pălit înainte de a înmuguri. Ger. E ca și cum un ger timpuriu a pălit întreaga lume. Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam. Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fără nici o frunză, subțiri, ascuțite, străpungând cerul nopții. — Sunt frumoase ramurile, nu? șoptii eu, ca pentru mine. — Vrei să spui, armonia dintre flori și ramurile negricioase? întrebă el, tulburat. — Nu mă refer la florile copacilor... sau la frunze... sau la muguri... Îmi plac ramurile. Chiar și golașe sunt pline de viață. Nu seamănă cu ramurile moarte. — Adică numai natura nu se lasă înfrântă? A strănutat de câteva ori. — Ai răcit? — Nu. Am un obicei caraghios. Ori de câte ori beau până la saturație, strănut astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de exploatare și transport. ... D. De la 500 lei la 1.000 lei: a) culegerea sau recoltarea, fără aprobare legală, din păduri sau alte terenuri din fondul forestier, de frunze, ramuri, iarbă, lucerna, ghinda, jir și alte semințe forestiere, rășina, cetina, muguri, plante medicinale și alte produse accesorii ale pădurii; ... b) parcarea de autovehicule în păduri, grădini dendrologice, parcuri forestiere, pepiniere silvice sau alte terenuri din fondul forestier, în alte locuri decît cele marcate, precum și circulația vehiculelor sau trecerea cu animale în afara
LEGE nr. 2 din 30 octombrie 1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională economică şi menţinerea echilibrului ecologic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106708_a_108037]
-
mai sunt frunze în copac ? Vrei să îți spun povestea mea ? Da, sigur. Primăvara, când bunul soare începe să încălzească, toată natura se trezește la viață. Copacii mângâiați de razele soarelui și de ploile calde încep să înmugurească. Din acei muguri plăpânzi apărem noi, frunzele și surorile noastre florile. Primăvara și vara creștem și ne facem mari și frumoase. Colorăm în verde peisajul, iar păsările vin și își fac cuib între noi. În schimbul găzduirii și căldurii noastre ne oferă cântecele lor
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
rupi? de ce urlă de bezmetic sudul cel atins de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea-s vise oțetite, gânduri ce se-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi îți amintești cât de ușor încolțeau vorbele noastre atunci când trăiam în labirint? chiar dacă nu ne vedeam, auzeam foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ține laolaltă, ca liniștea aceasta în care abia te închegi. vaier de frig mă subțiasem și picam, ca țurțurul ce-și termină substanța. albastrul rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care arzând pe jar împrăștie un aer de nesuportat și un fum iute. Bocetele echipei speciale satirizează mai ales faptele celor rămași în viață.Înhumarea măștii este și o subtilă invocație către puterile mărginite ale naturii, gata să irumpă în mugurul de pom și colțuri de iarbă.Sărbătoarea se încheia cu un bal. OBICEIURI DE CRACIUN Obiceiuri de advent Pentru comunitățile de maghiari și germani din Banat, sărbătorile religioase de iarnă încep cu Adventul sau „Venirea (Domnului)”, perioadă caracterizată printr-o
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
desprinsese de copilărie, înfruntând blamul de a nu fi ca toată lumea, conștientă că poartă în ea un copil etern cu toate jocurile și suferințele lui, un copil care trebuia povestit, un copil despre care Brâncuși, desenându-l ca pe un mugur ceresc, spusese adresându-se tuturor: " Când nu mai suntem copii, suntem deja morți."
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
doar le anesteziază: "formele mici ale muzicii// toate sunt neieșite din fire și bune/ ceasuri intacte ca fructe în coș/ lângă jilț/ rufe la soare pe frânghia dintre salcâmi/ stratul de troscot arată în verde/ trecerea șarpelui/ sub nucul cu muguri lungi -/ filigran de otravă// e vremea memoriei/ deschis va rămâne un clește/ în tufele de trandafiri/ intrăm prin fereastră/ surprinși regăsindu-ne în cuprinsul ei/ ideal/ oftări din aceeași durere-părere// umbre subțiri țurțuri de vară/ a căror topire începe// sînt
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
pentru atare demers care se lasă doar cu niscai gâfâituri și o renunțare cinstită. Ciuvică se face că muncește. Mugur! Se răsucește Emil marțial la 90 de grade și nevralgia intercostală îl sâcâie din nou. Pipăie nervul rebel și repetă: Mugur, tu ai memorie, când am jucat noi cu Irlanda, în ’97 sau ’98? Divagațiile astea îl deranjează vizibil pe tânăr. Se moaie a înduplecare, ziceați ceva de o strategie... Io am fost președinte, măi, băiatule! Io am strategia foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
simțind din plin săgețile de gheață ale iernii. Iarna trecea greu, anevoie, dar trecea. Veneau Babele. Or fi ele aceste zile nesuferite, când Babele își leapădă cojoacele pline de zloată, de frig și zăpezi neașteptate, dar în ele se întrevăd mugurii unor speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare firav și timid, îndrăzneții lui prinți, ghioceii, îi sporesc pașii, îl fac curajos, spre bucuria nestăvilită a tuturor ființelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
voi fi călătorul pribeag, Într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt fără umbră și iubiri răsfățându-se... În albul așternut al vremii. ... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri... 17 februarie 2014 ... În loc de „vidul” unor expresii... Interviu cu Dumnezeu (de Octavian Paler) „ Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu. Dacă ai timp... i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit. Timpul meu este eternitatea... Ce Întrebări ai vrea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În urmă tăcerea atâtor zboruri care n-au cunoscut aerul tare al munților. Dincolo de orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală...” “... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri...” ( Ca o seară de jertfă) Laudatio Iată sărbătoarea! Se Împlinesc ( déjà) cinci ani de la apariția primului număr al revistei “Tecuciul literar-artistic”, ce apare la editura “Eleonora”, sub egida Societății Culturale ”Ștefan Petică”, cu sprijinul Primăriei Tecuci. Timpul s-a rostogolit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe acest pământ e doar o trecere - și fără gesturi de regret, de zbucium - lasă mărturie un “poem testament” pentru clipa când va trece În eternitate”... Când voi fi rămas a morții pradă / Pentru nopți de vifor sau de foc / Muguri somnoroși or să prevadă / Pat de humă-n strai de busuioc /...” La „personalități tecucene” apare un articol impresionant care aduce În actualitate cazul „Alexandru Mironescu și „teroarea istoriei”...” „La 14 iulie 1958 este arestat Împreună cu fiul său, poetul Sandu Tudor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea, doamne, doamne ... du-te acasă, limpezesc eu hainele". Clipe nebune, natură molipsitoare, muguri tainici se deschid înăuntrul ei. Cineva îi pune mâna pe umeri. "Vă plac copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără veste, dimineața îi găsește cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
același timp, un fior asemenea unui curent electric, care îi magnetiză, lipindu-i, fără putința de a se descleșta. Se priviră preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile lor apăru o lumină dulce, ca un semn coborât din înalturi, prevestind mugurii unei împăcări și ai liniștii ce își căuta de multă vreme un culcuș în care să se aciueze. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze. Se vedea însă că această întâmplare era lucrarea sângelui, acea chemare ce este înstăpânită în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]