158 matches
-
restricțiilor, se ducea la biserică, mai ales la Înviere și la Crăciun. Începusem astfel să înțeleg că schimbările din Uniunea Sovietică nu erau doar o formalitate. Pe timpul celor opt ani de muncă în Moscova, auzisem de mai multe ori că "mujicul rus este mulțumit cât timp are "samagonka" și se poate bucura de porția de votcă". Mă întrebam: oare chiar s-a declanșat începutul sfârșitului? Trecuseră zece ani de la acea teribilă "gafă", când, la Moscova fiind, de Sfântul Ion, aveam mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în Dumnezeu și nu înțeleg învățătura creștină, ei, totuși, respectă tradiția și îndeplinesc anumite obiceiuri ale Bisericii, dar fiecare din alte motive. Mai există, totuși, rătăciți prin paginile operei lui Cehov, și oameni care cred. Este cazul Olgăi din povestirea Mujicii: „ea credea în Dumnezeu, în Maica Domnului, în sfinți; știa că nu e voie să superi pe nimeni, nici pe oamenii de rând, nici pe nemți, nici pe țigani, nici pe evrei, că rău va fi chiar de aceia care
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
asemenea ostași bătrâni totdeauna gata de panică, În fața armatelor lui Mackensen. și am plecat cu toții În acest război după o prealabilă tocmeală diplomatică cu Rusia țaristă, guvernată - scrie M. Paléo logue, ambasadorul pe atunci al Franței la Petersburg - de un „mujic obscur“, de un „erotoman mistic, fiul diavolului“, de un „bandit“, popa Rasputin. Am intrat, așadar, În război, fără să vreau, pe poarta cea mai dosnică, fiindcă așa hotărâse (câte pricini neînsemnate, ar spune La Rochefoucauld, zac adesea la temelia evenimentelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
secol, Spania Reconquistei. În felul acesta, eu am devenit rege al Aragónului, Crin - rege al Castiliei, Vally - rege al Navarrei, iar Florino - rege al Estre madurei și al Leónului. Poate și pentru că intuiam, așa cum avea să scrie mai târziu Manuel Mujica Láinez în al său Bomarzo, că „Principii nu se conduc după obișnuite precepte etice, care sunt opreliști create doar pentru netrebnicii obtuzi...“ Oricum, astăzi toți regalii mei frați sunt morți... Requiescat in pace. Singurul care a supraviețuit sunt eu: Yo
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ani de închisoare militară în Siberia. Patru ani a purtat cu el zi de zi și noapte de noapte fiare de patru kilograme. Mărturisește că nu acest fapt l-a deranjat cel mai tare, ci contactul cu ceilalți deținuți, cu mujicii ce nu încetau să-și bată joc de el, ca niște bestii. Faptul că era diferit deci, în ciuda eforturilor făcute de scriitor pentru a intra în contact cu ei. Urmează apoi suferința cauzată de lipsa lecturii. Nu pot să uit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
părinte», marele Stalin: În opera de construcție a noii societăți, comuniste, ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem legăturile cu țărănimea mijlocașă și ducem o luptă îndârjită împotriva chiaburimii, neîmpăcat dușman de clasă». Numai că țăranii cunoșteau din contactele directe cu mujicii ruși, încă din timpul războiului, cât de «bine» o duseseră aceștia pe vremea organizării agriculturii sovietice în acele kolhozuri de concepție leninistă, ce viață nefericită duceau acești sovietici care în inconștiența lor pretindeau că construiesc de zor societatea cea mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sau chiar de aici de sus. Sunt la capătul puterilor. Curaj, nu-i așa? O otravă lentă și insinuantă, asta mi-ar trebui. Nu mă aștept să am succes cu procesul. De la ora două, radioul zbiară ca la țară pentru mujici, și de plătit, eu am să-l plătesc. [...] Individul se numește Leși, sau cam așa ceva, iar numele mic e Constanțiu. Un adevărat zbir, lat în fălci. [...] Marți, 4 aprilie [1950] Dulcea mea, altă amânare, ultima, dar să socotim de pe acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
țar, Alexandru al II-lea (1855-1881). În 1876, de exemplu, printr-o circulară emisă la Lemberg de autoritățile habsburgice, evreii ortodocși din Galiția erau avertizați că nu pot călători În Rusia, pentru că acolo nu aveau voie să poarte barbă decât mujicii ruși. „Ușor se poate Întâmpla - comenta Mihai Eminescu această interdicție - ca evreul austriecesc să se pomenească În mijlocul uliței că i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului.” „Fericită Rusie !”, exclamă Eminescu, dar nu cu ironie, ci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pahonți”. După cum ne explică și Dicționarul limbii române, pahonțul era un soldat cărăuș din armata rusă căruia isteții noștri țărani Îi atârnaseră de coadă și epitetele depreciative de: grosolan, necioplit sau murdar. În fine, și atunci, dar și mai târziu, mujicul rus Înrolat pentru război avea apucături de suine atât de evidente Încât (prostul) renume i-a rămas până În prezent (vezi nenorocirile făcute de aceștia În Afganistan). La temă, pe 9 noiembrie 1877, prefectul Înainta șefului Poliției o copie a unei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la niște colegi de grupă și citeam (unul din noi citea) cu voce tare o poezie de Esenin, în tălmăcirea lui Lucian Blaga. Ne plăcuse foarte mult poezia aceea în care, întorcându-se istovită de la iazul unde stăpânul ei, un mujic fioros, tocmai îi înecase cățeii, cățelei-mame i se pare că luna care răsărea este botul unuia din puii uciși. Amintindu-mi acum de acea, poate unică în viața mea, lectură de grup - simții un spasm în stomac: „Te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cântecul cățelei, poezie care beneficiază în limba română de mai multe versiuni, datorate lui George Lesnea, Lucian Blaga (leatul lui Esenin!), Ioanichie Olteanu... Subiectul, care învecinează banalitatea (asprei vieți țărănești) cu tragedia (maternității) demarează cât se poate de simplu: un mujic deloc idealizat de ultimul poet cu satu-n glas își face, amenințător, apariția, pe înserat, în pătulul unde, dimineața, cățeaua fătase șapte cățeluși roșcați, îi vâră pe toți într-un sac și se duce să-i înece, undeva, într-un ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nou, de la capăt, luptând neînfricat împotriva morții și a distrugerii triumfă în tabloul ultim, apogeul întregului film. În chip semnificativ, acesta începe și se sfârșește, simetric, printr-un act temerar; dacă primul (încercarea de a zbura cu balonul a unui mujic năzdrăvan) se termină printr-un eșec tragic, al doilea (turnarea clopotului) reprezintă o mare izbândă. Un flăcău famelic dintr-un sat pustiit de ciumă este angajat de oamenii cneazului să toarne un clopot al cărui secret pretinde că îl mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-l punea în contact frecvent cu țarul) primise de la suveran asigurările cele mai ferme de stimă și încredere, în timp ce scrisoarea imperială, semnată de Nicolae, prin care era dat afară din post, îl aștepta deja, la întoarcere, pe birou. Astrul sinistrului mujic Rasputin se ridica la orizont. Colegul meu, Nehliudov, la Sofia, îmi împărtășise temerile sale și stupoarea în fața spectacolului pe care l-a văzut cu ochii săi la Țarskoe Selo, în decursul unei audiențe la o ceașcă de ceai oferită de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nu numai "un potop clocotitor de literatură care denunța corupția și celelalte racile sociale, dar și dezmățul criticii literare, care îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii". De unde vedem cum tendenționismele extraliterare, indiferent de conținutul lor tezist, sfîrșesc prin a se întîlni. Să ne întoarcem însă la Merejkovski. Metoda sa critică este cea de-a studia opera în asociere cu aparatul biografic (extrase din corespondență, jurnale, mărturii
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
Al țărânii al cărei gust miniștrii cabinetului său ar trebui să-l simtă chiar acum. Altminteri, finețea, calmul, competența și bunele intenții ale d-lui Isărescu nu vor fi decât preșul luat cu brutalitate în picioare de o șleahtă de mujici siniștri pentru care idealul suprem de patriotism îl reprezintă chefurile cu votkă și cu târfe - ambele de import. Nu spun de unde!
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
în primă clipă-i fiul lui Frankestein, într-a doua-i doar o gorilă drăguță, ușor aplecata înainte, cu mîinile bălăngănindu-i-se pe la genunchi, din cînd în cînd se-ndreaptă și-și da părul de pe frunte și e un mujic arătos, cei de-afară stau cu nasurile pe geam, rînjesc, sînt din Ensor, drăguții de ei, caracuda, galeria, hăhăitii secolului, beliții, mă ridic și-i întind mîna, să-l astîmpăr, aș! lasă, n-o fă pe gen-tle-menul cu mine, tu
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
de problema desființării iobăgiei. Dar dacă democrații-revoluționari în frunte cu Cernîșevski, Dobroliubov și Nekrasov, vedeau eliberarea țărănimii pe calea revoluției țărănești, iar liberalii, aparținând clasei nobililor, pe calea reformelor de sus în jos, Tolstoi vedea rezolvarea problemei în "„împăcarea dintre mujic și moșier”". După părerea lui Tolstoi, așa cum reiese din operele scrise în această perioadă și în special din povestirea "„Dimineața unui moșier”", mujicul trebuie să dea ascultare mai departe boierului, iar acesta din urmă, credincios „principiului autodesăvârșirii”, trebuie să dea
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
aparținând clasei nobililor, pe calea reformelor de sus în jos, Tolstoi vedea rezolvarea problemei în "„împăcarea dintre mujic și moșier”". După părerea lui Tolstoi, așa cum reiese din operele scrise în această perioadă și în special din povestirea "„Dimineața unui moșier”", mujicul trebuie să dea ascultare mai departe boierului, iar acesta din urmă, credincios „principiului autodesăvârșirii”, trebuie să dea dovadă de generozitate față de fratele-mujic și să facă tot ce-i stă în putință pentru a-i îmbunătăți viața. Pentru Tolstoi feudalismul nu
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
justiția, corupția aparatului de stat țarist. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai felurite categorii sociale. El a zugrăvit și vârfurile nobilimii, și preoțimea, și funcționărimea, și ofițerimea, și negustorimea, și lumea meseriașilor și pe cea a mujicilor, încercând chiar să creeze tipuri de revoluționari, prezentându-i cu simpatie îndeosebi pe narodnici, în timp ce față de social-democrați are rezerve și își manifestă chiar dezacordul și lipsa de înțelegere. Cu o influență în toată lumea, romanul "„Învierea”" a reușit, în cele din
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
moșie. Astfel de idei despre importanța vieții simple de subzistență au devenit mai târziu principiile de bază ale mișcării cunoscute sub numele de tolstoism. Spre sfârșitul vieții, Tolstoi caută din ce în ce mai atent înțelepciunea supremă și mântuitoare. O caută în sine, în mujici, în gândurile oamenilor înțelepți. Frecventa vechea filozofie chineză, indiană, ebraică, creștină. Caută răspunsuri în operele unor gânditori și profeți precum Buddha, Lao Zi, Isaia, Iisus. Dintre cei moderni, îi prefera pe Pascal, Kant, Gandhi. Îi displăceau, în schimb, autorii "„la
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
o serie de vise cu bogată încărcătură simbolică și profetică. « Poate cea mai cutremurătoare pagină din literatura milei », așa cum o numește Valeriu Cristea, descrie coșmarul șocant al lui Raskolnikov, care își imaginează un cal bătrân omorât în bătaie de niște mujici. Tocmai prin această dualitate a personajului, capabil să ucidă, dar și să arate empatie pentru ceilalți, putem explica probabil natura lui schismatică ("raskol" înseamnă "schismă"). Raskolnikov este înduioșat și de regresul lui Marmeladov, un bețiv care își târăște familia în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Deci era un mediu în totalitate masculin. Asta nu însemnă că nu se intersectau cu femeile, doar că ele nu făceau parte din corpul social și politic al grupului în mod direct. Casta a doua în ordine ierarhică se numește „mujicii”, deci cum ar venii „bărbații”. Numele spune deja tot. Însă aceasta casta aveau voie să se căsătorească și să aibă familii. Deci aici avem prezenta feminină, însă nu neapărat în calitate de bandit, ci de soție de bandit. Oricum, e în preajma, începe
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
și de stat din Rusia țaristă. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai felurite categorii sociale. El a zugrăvit și vârfurile nobilimii, și preoțimea, și funcționărimea, și ofițerimea, și negustorimea, și lumea meseriașilor și pe cea a mujicilor, încercând chiar să creeze tipuri de revoluționari, prezentându-i cu simpatie îndeosebi pe narodnici, în timp ce față de social-democrați are rezerve și își manifestă chiar dezacordul și lipsa de înțelegere. Pentru a reda cât mai plastic tabloul vieții Rusiei de la sfârșitul secolului
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
mai justa în comportare în condițiile dezvoltării capitalismului. Levin suferă la vederea ruinării nobilimii și speră într-o redresare. El se ridică împotriva tendințelor de dezvoltare capitalistă în domeniul agriculturii și luptă pentru găsirea unei limbi comune de înțelegere între mujici și moșieri, în interesul amândurora. Mersul firesc al istoriei contrazice însă teoriile lui Levin și el cade într-un profund pesimism, care-l aduce la un pas de sinucidere. Ca și în „Război și pace”, eroul își capătă liniștea sufletească
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
Mersul firesc al istoriei contrazice însă teoriile lui Levin și el cade într-un profund pesimism, care-l aduce la un pas de sinucidere. Ca și în „Război și pace”, eroul își capătă liniștea sufletească în urma aflării - tot prin intermediul unui mujic - a „sensului și adevărului” vieții, care pentru el se concretizează în principiul „autodesăvârșirii” morale. Conținutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică desăvârșită. Tolstoi nu se autopastișează, ci prezintă, în caracterizarea epocii și mai ales în caracterizarea eroilor, noi și
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]