375 matches
-
să vă dea!”, Izaura se înfuria și pleca bodogănind: Zgârcita dracului, dar-ar boala în tine să dea! Să te lovească în moalele capului...”. — Taci că te-aude, îi șoptea Prințesa. — Și ce dacă? Mi-a dat ceva ca să-i mulțămesc? Întâlnindu-se cu un domn pe stardă, Izaura îndrăznește: — Boiarule, fie-ți milă,dă-mi și mie cât te lasă inima, să-mi cumpăr o pâne că mi-e foame. Ajutăți Maica Domnului! Fie-ți milă! Domnul se scotocea prin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în stare să ne facem rost de-o casă. — Acum dacă o dați, Dumnezău iar vede și vă va da năcazuri. — Noi n-o alungăm, Doamne păză-ne! O dăm la mai bine. S-ajungă și ea ceva și-o să ne mulțămească atunci. — Ție nu-ți pare rău, Prințăso, că ne părăsești? s-au adunat copiii în jurul Prințesei care era buimăcită de această nouă schimbare. Prea o luaseră valurile vieții și-o izbiseră când de un mal când de altul. Prea fragedă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
buni” le-a picat la inimă țiganilor și și-au dat seama că Prințesa a ajuns la niște boieri cu suflet, ceea ce i-a bucurat foarte mult. — Cu greutățile sântem învățaț, boierule, Prințăsăi să-i meargă bine și vom fi mulțămiți. Păstrați-vă salba, oameni buni! Astă salbă este norocul Prințăsii, intervine Ismail. — Cum norocul Prințesei? — Când i s-a dăruit, așa a fost menită, să-i poarte noroc cât va trăi ca și copiilor, copiilor ei. Țâganii dacă menesc ceva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai poate întâmpla de aici înainte. Și tare doream să fiu cu voi! Dar... așa a vrut Dumnezeu - a sfârșit Toaibă vorba, înecat de un suspin adânc... Și tu, Limbosule... Și tu să te întorci la ai tăi sănătos... Îți mulțămesc pentru că m-ai ajutat - trecând printr-o mare primejdie - să ajung aici. Ai dovedit totuși că poți fi și om!... Limbosu nu a scos măcar o vorbă, ci - privind spășit în pământ - i-a întins mâna lui Toaibă... Trestie a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
urce în vagon... Mergi sănătos, sergentule, și să-ți dea Dumnezeu sănătate, zile bune și belșug în gospodărie!... Apoi Dumnezeu dă, dar în traistă nu-ți pune. Cât despre sănătate... Vezi și matale cu ce bucurie m-am procopsit. Îți mulțămesc și să ai parte de toate cele bune, că de rele îi fi sătul... Vagonul în care a urcat Toaibă era hârbuit de abia se ținea în încheieturi. S-a așezat și el într-un colț. Nu voia să intre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am pornit la târg, poate oi găsi doftorii ca s-o îndrepte... Spunând acestea, moș Petrea a luat-o din loc, aruncând peste umăr: Bine ai venit, Toadere, și să te ajute Dumnezeu să te faci sănătos cât mai repede. Mulțămesc, moș Petrea! Toaibă a rămas cu privirea pierdută pe urmele moșului. „Strașnic om! De când îl știu nu l-am văzut stând în loc cum nu stă apa pe gâscă. Mereu îi grăbit către cine știe ce treabă.”... Cât a stat de vorbă cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toadere! - a îngăimat ea întinzând în neștire mâinile spre el, mai mult să-l ajute. Lasă, Marandă, că până în casă pot să merg singur. Deschide doar ușa... A intrat în casă. Și-a ridicat privirile către icoane și a îngăimat: Mulțămesc Doamne că m-ai ajutat să ajung acasă! Apoi și-a rezemat ciomagul într-un ungher și s-a așezat pe laiță, în fața sobei. Maranda privea la el nevenindu-i să creadă și vorbindu-și în gând: „Tu ești, Toadere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cârjă bună și ajută te de ea. Dacă rana a mai curge, mai veniți pe la mine. Cât ne costă, domn’ doctor? - a întrebat Maranda. Eroii au totul gratis la mine. Și știi de ce? Fiindcă am trecut și eu pe lângă moarte... Mulțămim tare mult și să vă dea Dumnezeu sănătate - a răspuns tot Maranda... Drum bun și când te-i face bine m-aș bucura să mai treci pe la mine. Am să mai trec, domnule doctor... Calul călca liniștit de-a lungul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bastonul din mâna Dochiței, s-a întrebat: „Unde l-o fi găsit, că eu am și uitat de el?” Știu că nici nu mai ții minte dacă l-ai avut la tine. Ia-l, că ai nevoie de el! 151 Mulțămesc... Fără alte vorbe, a ieșit în viscolul nedomolit. Mergea aruncându-și din când în când privirea înapoi, de parcă se temea să nu fie urmărit de cineva. Bastonul nici nu-l mai folosea... Fără să-și dea seama, căuta să se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
până la Prispă, să văd ce mai face. Să nu stai mult, Toadere, și mai ales să nu bei! Nu duce grijă, Marandă... A plecat fără mare tragere de inimă parcă... Ce mai faci bade Prispă? Cum îți merge crâșma? Bine! Mulțămesc de întrebare. Cât despre crâșmă, ce să-ți spun? Lumea nu mai vine ca altădată... I-o năpădit necazurile pe gospodari și nu mai au parale. Mai dau pe aici doar din când în când... Cu asta însă nu fac
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și nu le doresc nici dușmanilor mei. Hai să le dăm cioarelor pe aiestea, Toadere. Mai bine spune mi de ce ai venit așa târziu astăzi? Apoi am avut și eu treburi pe acasă... Cum îți merge la slujbă? Bine, bade! Mulțămesc lui Dumnezeu. Îi bine când îi bine. Îți pun un țoi cu rachiu? Dacă tot ai stricat vorba, fă și trebușoara asta, că ți-oi ține de urât până or veni mușteriii. A luat țoiul pregătit de crâșmar, dar nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
plăcută la gust... după ce îi termina-o, mai stăm de vorbă... Doar nu ai de gând să-mi torni pe gât cine știe câtă scursură din asta? Nici vorbă. Vreau să știu doar cum îți merge... Sunt sigură că ai să-mi mulțămești. Dacă tu nu, atunci Maranda negreșit! N-o amesteca pe Maranda în treburile iestea, că ea nici nu știe de toată tărășenia asta. Îi bine și așa. Bucuria ei va fi și mai mare când a vedea că tu ești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe ulițele satului... D-apoi când a fi să fie mare!? Într-una din sâmbete, a pornit prin sat. Pe marginea șanțului, Dochița grebla frunzele ruginii căzute cu nemiluita din nucul de la poartă. Doamne-ajută! - a strigat el de departe. 162 Mulțămesc, Toadere. Mulțămesc - i-a răspuns Dochița, punând mâna streașină la ochi, să-l poată vedea mai bine. Îl privea cu un zâmbet abia vizibil, ca și cum ar fi vrut să-i spună: „Ești mândru tare. Așa-i? Apoi să-i mulțămești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
satului... D-apoi când a fi să fie mare!? Într-una din sâmbete, a pornit prin sat. Pe marginea șanțului, Dochița grebla frunzele ruginii căzute cu nemiluita din nucul de la poartă. Doamne-ajută! - a strigat el de departe. 162 Mulțămesc, Toadere. Mulțămesc - i-a răspuns Dochița, punând mâna streașină la ochi, să-l poată vedea mai bine. Îl privea cu un zâmbet abia vizibil, ca și cum ar fi vrut să-i spună: „Ești mândru tare. Așa-i? Apoi să-i mulțămești Dochiței o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mulțămesc, Toadere. Mulțămesc - i-a răspuns Dochița, punând mâna streașină la ochi, să-l poată vedea mai bine. Îl privea cu un zâmbet abia vizibil, ca și cum ar fi vrut să-i spună: „Ești mândru tare. Așa-i? Apoi să-i mulțămești Dochiței o viață întreagă, că dacă nu te lăsai de băutură nu mai aveai tu prunc cât îi hăul și părăul!” Și cu glas plin: Ce mai face Maranda, Toadere? Îi bine? Îi sănătoasă și ca mâine poimâine, îi vine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit pe lume. Ha ha ha! Uite că a sosit și tata! Toadere! Ai un flăcău voinic și întreg în toate cele. Să vă trăiască! Slavă lui Dumnezeu! Îți mulțămesc Doamne pentru darul ista! Am trăit s-o văd și pe asta. Să trăiești Marandă și să fii sănătoasă! Maranda, plângând, strângea la piept puiul de om pe care Dochița i l-a așezat în brațe. Să ai grijă, Toadere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Marandă și să fii sănătoasă! Maranda, plângând, strângea la piept puiul de om pe care Dochița i l-a așezat în brațe. Să ai grijă, Toadere, că Dumnezeu ți-a dat un fecior după dorința și așteptarea ta. Să-i mulțămești zi și noapte - l-a îndemnat Dochița. Așa voi face, să nu ai nici o îndoială. Din acea zi, Toaibă pleca la lucru, dar gândul îi rămânea acasă. Vinerea abia aștepta să ia banii și pornea spre ai lui cu cea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
înapoi în sat! Și nu oricum, ci ca doftor! Bine v-am găsit, oameni buni, și îți mulțumesc pentru urare, moș Carpen. Să vă trăiască feciorul, Toadere și Marandă, și să fie la fel ca voi - a încheiat vorba moșul... Mulțămim frumos pentru vorbele aiestea și grijă să nu duceți, fiindcă știm ce am crescut! - a răspuns Toaibă bombându-și pieptul ca în tinerețe... Gruia s-a întors cu fața spre ai lui, și punându-le mâinile pe umeri, le-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Uite aici câtiva vorbi di la Zâna, conașule, că tare îți mai duci doru’! ― Cât eu oi citi scrisoarea Zânei, așează-te la masă, să mănânci și să bei vinul cela, ca să-ți prinzi sufletul. Doar ai bătut atâta cale... ― Mulțămesc frumos, conașule, pentru bunătate, cî la matali, când intru, mă sâmt ca șî în chilia noastrî di la mănăstire... Am despăturit hârtia scoasă de Sevastița din năframă și m-am tras mai către fereastră. Literele îmi fugeau prin fața ochilor precum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
revenit puterile, îi porni la drum. Sevastița, ascultătoare, a trecut în cerdac și, privind la mine cu oarecare jenă, s-a așezat pe canapea. ― Până când te-i trezi, eu ți-oi pregăti ceva de mâncare pentru drum. Somn ușor, Sevastițo! ― Mulțămesc frumos, conașule. Da’ nu sî cadi... ― Ba se cade, Sevasatițo! Ai plecat cu noaptea-n cap și, ca să ajungi la mine la ora asta, ai mers soldățește... Ca orice ființă deprinsă să asculte poruncile “stăpânilor” - cum sigur mă socoate și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aștept să-l văd și să stăm la taifas pe îndelete. Sevastița și-a pus în traistă cele pregătite de mine, a așezat basmaua pe cap cu oarecare cochetărie, și-a luat bățul și a pus mâna pe clanța ușii. ― Mulțămesc și bogdaprosti pentru tăti celi șî rămâi sănătos, conașule, cî eu m-oi duci... ― Mergi sănătoasă, Sevastițo, că mâine-poimâine oi veni și eu. Cu pasul ei grăbit, a ieșit pe poartă, pierzându-se îndată în lungul uliței... După amiază, mi-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
voastră Devotat M. Eminescu 26 [TITU MAIORESCU] [2r] Ipotești, în 6 august 1871 Stimatul meu Domn, Comitetul serbarei de la Putna a primit cuvântarea împreună cu opiniunea d-voastre și m-a însărcinat pe mine (unul din secretarii săi), de-a vă mulțămi în numele-i, atât d-voastre cât și d-lor Alecsandri și Pogor, pentru bunăvoința ce ați dezvoltat-o în această privință. 40 {EminescuOpXVI 41} Rămâne acuma ca să vă mai dau o singură esplicare, într-o circonstanță care se poate ca
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
voi trebui ca mâni să împrumut de la cineva, deși și împrumutarea e grea, căci cunoscuții mei, studenți ca și mine, n-au nici ei de unde. Rugîndu-vă încă o dată să-mi trimiteți imediat bani, îmbrățișez pe Șerban, pe Harieta (căreia-i mulțămesc pentru scrisoare), pe Matei, vă sărut mînile și rămân cu iubire și respect al d-voastre supus fiu Mihai [plic: ] Domniei sale Domnului Gheorghe Eminovici via Lemberg Czernowitz post-restante (... ) 30 [GHEORGHE EMINOVICI] Viena, 8 april 1872 Iubite Tată, Fiindcă se încep
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ca să-mi scrie. Vă sărut mînile, îl sărut pe Iorgu și pe toți de acasă și, în așteptarea unui grabnic răspuns, rămân al d-voastre Supus fiu Mihai {EminescuOpXVI 47} {EminescuOpXVI 48} Charlottenburg, 5 februarie 1874 Prea stimate Domn, Vă mulțămesc din inimă pentru perspectiva unei eventuale numiri a umilei mele persoane în mult-grăitoarea calitate de profesor de filozofie. Cred însă că o atare propunere, pentru mine de altfel îndeajuns de măgulitoare și în acord cu întreaga mea aplecare firească, pare
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
tipărit nu există, așa încît, // chinuit de neliniște sufletească și durere fizică, trebuie să și lucrez la o scriere care cere toată liniștea și o concentrare a cugetărei de care mai nu sunt capabil în împrejurările de față. Vă rog mulțămiți din partea mea domnului ministru pentru bunăvoința nemărginită ce a arătat-o și cu această ocazie. Mă tem că nu voi fi niciodată în stare să-i pot fi atât de recunoscător pe cât mă simt îndătorat la aceasta. Chiar acuma voi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]