545 matches
-
În cazul tusei sau al senzației de sufocare provocate de angina difterică, bunicile noastre știau să apese punctele reflexe din partea posterioară a limbii timp de câteva minute, până la dispariția simptomelor. Reflexologia ajută mulți oratori să-și recapete voceatc "Reflexologia ajut\ mul]i oratori s\‑[i recapete vocea" Reflexologia a ajutat în multe cazuri la recăpătarea vocii. Se întâmplă destul de frecvent ca unii preoți, avocați sau alți vorbitori profesioniști care și-au pierdut vocea în urma unui discurs, unei pledoarii sau a altei
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Actium, grăiește molcom, am fost ne voit să integrez în armata republicii unele din legiunile lui Marcus Antonius, cu întregul lor efectiv, de aceea avem numere du ble și triple. Oftează amândoi în același timp, deși din motive diferite. Pri mul se gândește la eforturile aproape supraomenești făcute pentru a reduce cele 60 de legiuni rămase în urma confruntărilor la o forță militară pe care să o poată controla. A trebuit mai întâi să scape de acele trupe ale lui Antonius și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din banii săi. Care în Africa și Asia, care în Grecia, Sicilia, Mace donia, Syria, Galia Narbonensis sau Pisidia. Mustăcește, schițând un mic zâmbet șiret. Tot atâtea așezăminte populate cu militari de origine latină. Un mare pas înainte pe dru mul lung și anevoios al anulării deosebirii dintre Italia și provincii... De cealaltă parte a mesei, Ianuarius se gândește încruntat că întreținerea unei atare forțe armate este de departe sarcina cea mai grea pentru buget... — Așa am pus capăt războiului civil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sângerează. Ah, Iulia! Copila mea! De mi-ar fi dat să te mai văd măcar o dată... Trio adaugă repede: — Și că Agrippa cel Tânăr, nepotul Măriei Tale, va fi ucis. Din nou nu se citește nimic pe fața împăratului. Se mul țumește doar să ofteze: — Poate că își vor fi meritat amândoi soarta. Privirea îi este încețoșată, totuși reușește să se stăpânească. Un conducător nu are dreptul să-și afișeze sentimentele. Atât du rerea, cât și bucuria lui pot deveni slăbiciuni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și tremură de spaimă. Acum e momentul să fie lângă biata fată. Acum are nevoie de încurajările ei. Nu apucă însă să încropească un plan, când Piso și Plancina își fac apariția lângă ei. Vorbitorul e obosit, dar radiază de mul țumire. Își ascunde decepția. Nu mai e nimic de făcut. Pentru moment rămâne țintuită locului. Îl sărută pe Piso de mai multe ori și îndelung. Merită nu numai pentru prestația de astăzi, ci și pentru amiciția lor, care durează de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
papirus. „Bunăvoința ta față de mine, precum și prețuirea arătată de Augustus tatălui meu...“ Se oprește din citit. Rămâne însă cu privirea plecată. Seius Strabo, tatăl lui Seianus, nu s-a ridicat niciodată mai sus de demnitatea de cavaler, dar a îndeplinit mul te alte dregătorii urbane și militare. Rudele și prietenii lui sunt copleșiți cu onoruri de către principe. După cum unul este sau nu intimul lui Seius Strabo, în aceeași măsură se socotește și prietenia lui față de Augustus. Reia lectura. „M-am obișnuit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție din spatele său. Tipic pentru Augustus! Forma circulară tradițională este doar de spoială. Să se spună că s-a inspirat de la etrusci, italici ca și ei, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oameni. Unele reprezentări străine locului sunt privite cu destulă neîncredere, ca și cum s-ar situa în afara oricărei justificări posibile. Așa cum știm, mesajul creștin, vorbind despre un Dumnezeu care se întru pează, moare și învie, avea să apară de-a dreptul nebunesc mul tor oameni dintre granițele Imperiului. Tertulian, în Despre tru pul lui Hristos (IV, 5 - V, 4), aduce în discuție această „nebunie“ și felul în care ar trebui înțeleasă. Nu întâmplător un asemenea mesaj pare să fie pentru unii tot ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
comunități de oameni. Unele reprezentări străine locului sunt privite cu destulă neîncredere, ca și cum sar situa în afara oricărei justificări posibile. Așa cum știm, mesajul creștin, vorbind despre un Dumnezeu care se întru pează, moare și învie, avea să apară dea dreptul nebunesc mul tor oameni dintre granițele Imperiului. Tertulian, în Despre tru pul lui Hristos (IV, 5 - V, 4), aduce în discuție această „nebunie“ și felul în care ar trebui înțeleasă. Nu întâmplător un asemenea mesaj pare să fie pentru unii tot ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
le cântam și noi în copilărie, la Botoșani. Ne lua bunicul de mână și înconjuram masa unde era pusă Menorah lumânărilor aprinse și cântam: Oi ir kleine lechttelech, Ir derțehit geșihteleh, Maaselech un a țul. Ir geșichtelech, Winder fin a mul“. Cânta ocolind masa, cu mâinile înălțate spre tavan, într-un fel de implorare, cu cămășuța ridicată, lucind argintiu în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la școala particulară unde învățam. Eu eram bufonul și șeful de 36 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE bandă al clasei. Nu mă dădeam în vânt după carte, dar stră luceam prin bucuria de a trăi. De aceea aveam o mul țime de prieteni și atrăgeam o mare simpatie chiar și din partea profesorilor, ale căror materii le ignoram. Dă-mi un exemplu! — În liceu (mi-am făcut studiile la Liceul Francez, Academia Ronsard din București) detestam matematicile, așa că mai mult chiuleam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a vorbi. Rămăsese o prințesă, în ciuda mizeriei și a umilin țelor îndurate. 58 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. În anii ’60 exista așa-numita filieră Jacober, prin care, contra unei sume considerabile de bani, persoanele persecutate de regi mul comunist puteau fi aduse în Occident. — Cum adică o prințesă? m-am nedumerit. — De pildă, într-o dimineață, când mă pregăteam să plec la cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
automobilul, care ne ducea și ne aducea de la școala particulară unde învățam. Eu eram bufonul și șeful de bandă al clasei. Nu mă dădeam în vânt după carte, dar stră luceam prin bucuria de a trăi. De aceea aveam o mul țime de prieteni și atrăgeam o mare simpatie chiar și din partea profesorilor, ale căror materii le ignoram. Dă-mi un exemplu! — În liceu (mi-am făcut studiile la Liceul Francez, Academia Ronsard din București) detestam matematicile, așa că mai mult chiuleam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
acasă la Florin Mugur, lângă biserica Sf. Spiridon Nou, la poa lele dealului Mitropoliei, la Agopian, în zilele de Sf. Ștefan - în casa lor de la cucurigu, vizavi de cinematograful Cotroceni - la Radu Tudoran, pe Șipotul Fântânilor, unde am văzut fil mul lui Barbăneagră cu Eliade, sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ni le doream sub ochi încă de la 20 de ani, pe când Ioan Alexandru venea bucșit de albume somptuoase la cursurile „Eminescu“, învățându ne rostul umbrei pentru lumină, magia chipului ca icoană și sacralitatea gesturilor domestice, odată cu ardoarea așteptării revelației, subli mul nunții și liniștea dăruirii de sine ca împlinire. Firește că am poposit apoi la muzeul „Van Gogh“, Tania cultivând încă adolescente fervori în domeniu, iar eu torcând încer cănat, tot cu gândul la Athos, fuiorul grupului „Prolog“, cu multiple, misterios-paradoxale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
socialismul cotropitor care vine dinspre Europa să umfle pânzele fesenismului moldovalah. Stăm cu toții atârnați de neliniștea știrilor europene, ne exaspe rează criza iresponsabilității grecești (alintul narcisiac al unui popor deprins cu dolce far niente, cuplat, din neferi cire, cu teroris mul sindical și manifestațiile à la Mai 68-ul francez), ororile hooligan-ismului din spațiul britanic (văr bun cu glugismul negru tip racaille din banlieu-rile franceze), apetitul troțkist al „indignaților“ care vor să ocupe Wall Street, agită suburbiile Romei, răvășesc Spania, presează
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-ntuneric. Dar ia să vezi, peste doar câteva momente, cum anestezia își face efectul. Vă rog să mă credeți: dacă injectezi cu calm și bună-credință euritmiile, nu le rezistă nimeni, oricât de groase ar fi carapacea cinismului, rezistența blazării, sarcas mul provocator, nesimțirea și ignoranța auditoriului. E de ajuns să le citești liceenilor, cu pricepere și dăruire, din Levantul lui Cărtărescu, recent reeditat la Humanitas. De acord cu Lidia Bodea: mi-e groază să mă întreb câtă lume mai știe ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
între perechea regală și grupul alămurilor s-a lăsat o liniște adâncă, momentul consumat așteptând parcă să se întâmple o minune. Domnule căpitan Alexandru Marian... Majestate, dânsul nu mai e căpitan...a fost de gradat... Domnule căpitan Alexandru Marian, Vă mul țumim pentru cântecele pe care ni le-ați dăruit și totodată vă asigurăm de întreaga noastră compasiune atât pe dumneavoastră cât și pe micuța orfană. Întoarceți-vă și purtați-vă cu merit gradele și valoarea artistică. După ani de zile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Bucu rești, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucu rești, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucu rești, 2002; Enci clopedia zmei lor, carte pentru copii, Hu manitas, București, 2002; Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, publicis tică, Huma nitas, București, 2003; Par fu mul aspru al ficțiunii, audio book, Humanitas, București, 2003; Plu rivers vol. I și II, poeme, Hu manitas, Bucu rești, 2003; Cinci zeci de sonete, poeme, Brumar, Timișoara, 2003; , povestiri și audio book, Hu manitas, Bucu rești, 2004; Baroane!, Humanitas, București
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
femeie din lume. Sigur că poate splen doarea ei se amestecă acum în mintea mea cu irealul caruselului de pe malul oceanului, cu leii de mare îngrămădiți unii peste alții lângă debarcader, cu omul-statuie încremenit pe posta men tul său (pri mul pe care l-am văzut vreodată, și care mi-a dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și lanțurile de aur de-a lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe adevărata bucurie a acelor ore. Cum nu dau doi bani pe fanteziile puse-n practică (pentru că, concretizate, ele își pierd tocmai idealitatea: pot fantaza despre un sex party, de pildă, dar unul real trebuie că e dezamăgitor printr-o mul țime de amănunte concrete), la fel un act sexual în care corpurile nu se cunosc mi se pare ratat de la bun început. Corpul meu e profund atașat de corpul femeii mele. Am de fapt două corpuri, și de fapt întreaga
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dar cum slujba mea a durat doar câteva luni, de toam na până primăvara, am șomat pur și simplu în tot acel timp. Ba am reușit să dau și foc biroului, uitând într-o seară soba aprinsă. Așa că acum gea mul ușii era spart, soba înnegrită și vreo două șipci din parchet carbonizate. Trăncăneam despre noul nostru ziar, Contrapunct, când am auzit bocănituri pe scara îngustă și abruptă de lemn. Nu mi-a venit să cred când am văzut apărând, cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în vis... N-am putut să particip. Dar am stat acolo, în lumina de ambră a lămpii acoperite de un maiou de mătase, ore-n șir, privind cu aviditate tot ce se-ntâm pla în acel pat, neștiind cui să-i mul țumesc pentru darul straniu, întunecat, care-mi era făcut. Am văzut-o căutând înadins pozițiile cele mai sub misive, am văzut-o privindu-mă sfidător în ochi, îngenuncheată, în timpul celei mai dulci dintre tor turi, am văzut-o rugându-mă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
erau de-o vârstă, aveau aproape cinci ani în ziua când, întrerupându-se dintr-un joc oarecare, ea îl luase de mână și-l trăsese după ea pe scări în sus, pe scările uriașe. Băiatul urcase foarte rar până la pri mul etaj, al cărui palier îi părea îndepărtat și înfri coșător. Acolo era pentru el unul dintre capetele cețoase ale lumii. Dar Ingrid îl târa acum, chico tind și gâfâind, și mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și pătrunse în umbra ei de cavou. Ce glacial era aerul înăuntru! Ce umbră deasă și ce lumină tulbure se reflecta în pereți! Victor urcă încet scara interioară, încolăcită în jurul marelui hol. Dezolarea și spaima de-atunci îl învăluiră. Pri mul etaj îi păru din nou capătul lumii. Cu o sfor țare de care nu s-ar fi simțit în stare urcă totuși mai departe, iar acum stătea pe palierul celui de-al doilea etaj unde totul era neschimbat, neschimbat! Ușile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]