464,923 matches
-
dvs. în România este articolul pe care l-ați publicat la Madrid 1 în urmă cu zece ani, în urma vizitei dvs. anterioare, prilejuite de lansarea volumului autobiografic Peștele în apă. Nu știu dacă v-ați dat seama, dar se comentează mult impresiile dvs. de atunci. Aș vrea să știu, deși nu ați avut încă timp la dispoziție, dacă acum constatați vreo schimbare a ceea ce ați scris atunci, nu atât despre România, cât despre anumiți intelectuali. Impresia dvs. s-a schimbat sau
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
de ore de cînd sunt aici ar fi puțin hazardat să trag concluzii, după o ședere atît de scurtă. Dar am speranța că în acești zece ani instituțiile democrtice s-au consolidat și procesul de integrare în Europa a contribuit mult la perfecționarea democratizării, la stoparea sau atenuarea reflexelor naționaliste foarte periculoase în oricare societate, dat fiind că sunt o amenințare la adresa democrației. Naționalismul este o ideologie exclusivistă, care creează prejudicii, împiedică integrarea și apropierea de alte culturi și popoare. Din
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
cunosc mai bine, dar sunt sigur că există foarte mulți intelectuali și oameni de cultură în România care se pot compara cu el. MS: Trăiți în patru mari capitale ale lumii, Lima, Londra, Paris și Madrid. În plus călătoriți foarte mult, țineți conferințe în diverse universități din lume, participați la congrese, la dezbateri pe teme de actualitate. Cum vi se pare că este cunoscută România în plan cultural în lume? MVL: Este cunoscută în primul rând prin scriitorii care au făcut
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
observă un progres. Uniunea Europeană este pentru mine exemplul cel mai bun al transformării pe care o trăiește Europa de la căderea comunismului și cred că România va avea mai multe oportunități de a conviețui în plan cultural, artistic, într-un spațiu mult mai amplu, mult mai puțin limitat decît atunci cînd era o societate închisă. Cred că toți cei care suntem preocupați de problemele intelectuale de azi trebuie să luam în calcul această posibilitate care ni se oferă de a șterge barierele
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
Uniunea Europeană este pentru mine exemplul cel mai bun al transformării pe care o trăiește Europa de la căderea comunismului și cred că România va avea mai multe oportunități de a conviețui în plan cultural, artistic, într-un spațiu mult mai amplu, mult mai puțin limitat decît atunci cînd era o societate închisă. Cred că toți cei care suntem preocupați de problemele intelectuale de azi trebuie să luam în calcul această posibilitate care ni se oferă de a șterge barierele, de a stimula
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
cineva. Atunci se stabilește acea comunicare tăcută, misterioasă, dintre opera literară și cititor. Desigur, cred că literatura umple un gol din viața noastră, datorită ei, fără această viață paralelă pe care o trăim datorită cărților, existența, viețile noastre ar fi mult mai mediocre, ne-am simți mult mai frustrați. MS: E o întrebare absurdă care se poate pune: ați mai scrie dacă ați ști că nu vă citește nimeni? MVL: Cred că nimeni nu ar mai scrie, dar mereu există convingerea
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
tăcută, misterioasă, dintre opera literară și cititor. Desigur, cred că literatura umple un gol din viața noastră, datorită ei, fără această viață paralelă pe care o trăim datorită cărților, existența, viețile noastre ar fi mult mai mediocre, ne-am simți mult mai frustrați. MS: E o întrebare absurdă care se poate pune: ați mai scrie dacă ați ști că nu vă citește nimeni? MVL: Cred că nimeni nu ar mai scrie, dar mereu există convingerea că mai devreme sau mai tîrziu
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
pur industrială, comercială, a muncii lor literare: cine îi publică, în ce condiții, dacă se traduc, cum se traduc cărțile lor și e un aspect care trebuie respectat. Pe de altă parte, există scriitori care nu se preocupă atît de mult, după cum există scriitori care au noroc sau nu au în ceea ce privește distribuția și promovarea cărților lor. Dar acestea sunt probleme tangente cu literatura, care nu au nimic propriu-zis în comun cu scrisul, cu literatura. Dar, referitor la dezbaterile de aici, eu
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
care nu au nimic propriu-zis în comun cu scrisul, cu literatura. Dar, referitor la dezbaterile de aici, eu nu cred că este adevărat că azi se citește mai puțin decît în alte epoci. Dimpotrivă. Niciodată nu s-a citit mai mult ca acum în toată istoria umanității. Se citește bine sau se citește prost, se citește tot ceea ce este mai bun din ceea ce se scrie sau se citesc mai degrabă cărțile-basura (Ťgunoiť, în limba spaniolă, nota mea, MS), asta e altceva
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
însemnate, iar în anumite societăți au devenit majorități. Așa că nu este nici un motiv de pesimism. Desigur, eu cred că literatura este foarte importantă, că poate oferi enorm de multe lucruri bune omului și că fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă. Și mai ales, libertatea ar avea de suferit. De aceea, trebuie să stimulăm lectura, să apărăm cărțile de invazia invențiilor mediatice, pentru că sunt convins că ambele lucruri pot coexista spre binele tuturor. Dar toate aceste păreri pesimiste, că
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
lor aș vrea să vă adresați în încheierea convorbirii noastre. MVL: Da, îmi amintesc de acel interviu pe care mi l-ați luat la Madrid. Era prima oară cînd un jurnalist din România îmi solicita un interviu și țin foarte mult să precizez acum că sînt foarte recunoscător românilor: cititorilor mei, editorilor, jurnaliștilor din presa culturală din România, pentru generozitatea cu care au primit cărțile mele. Cred că în nici o altă țară nu s-au tradus atîtea titluri din opera mea
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
a Scrisorii pierdute Ajungem acum la Dragomir 6. Poziția acestuia este una foarte contemporană, de inspirație hermeneutică. El se ghidează după principiul oricărei interpretări care spune că ,oricine creează ș...ț spune mai puțin decât vrea să spună și mai mult decât crede că spune. ș...ț șDe aceea, adaugă el,ț nu mai interesează dacă, într-adevăr, Caragiale a gândit întocmai tot ce vom spune despre el. Principalul este că acest lucru e spus, fie că a fost gândit sau
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
parțial textul lui Caragiale. Dragomir propune așadar o interpretare platoniciană. Un cititor răutăcios ar putea spune că tocmai pentru că nu avea un ,concept propriu" a făcut Dragomir apel la Platon. Însă s-ar putea ca poziția lui Dragomir să fie mult mai interesantă. Întâi de toate, dacă privim cu atenție, vedem că interpretarea lui Dragomir nu e la urma urmei ,atât de platoniciană" pe cât o arată titlul. Desigur, el va folosi în discuția sa o serie de concepte de sorginte platoniciană
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
ferim să auzim înțelesul vorbelor sale, că reprimăm ceea ce e acolo afirmat ca atare. Acest curaj de care vorbește Dragomir este curajul confruntării, al adevărului, al fățișului. Oricum, cu Scrisoarea pierdută, Dragomir ne surprinde prin alegerea lui, încă și mai mult decât ne poate surprinde Noica (cu basmele) sau Heidegger (cu fabula), măcar pentru că aceștia din urmă aveau de partea lor arhaicul sedimentat care, în principiu, mustește de sensuri. Dragomir alege un text care aparent nu doar că e non-filozofic, ci
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
care ar urma să uluiască, prin rafinamentul său, audiența? Sau putem vedea aici o necesitate mai adâncă? Dragomir spune aici un lucru foarte interesant: anume că interpretarea sa ,trimite ș...ț dincolo de obiectul interpretat" (Crase banalități..., p. 36, s. n.). Mai mult, Dragomir spune că această interpretare nu trebuie redusă la o simplă ,hermeneutică culturală" (Crase banalități..., p. 38). Ea trimite dincolo de spațiul propriu-zis cultural. Dincolo, dincolo, ne întrebăm noi, dar în direcția a ce trimite o astfel de interpretare? Dincolo de cultură
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
a eseistului, care nu acceptă nici unul din aceste adevăruri (improbabile, din punctul său de vedere) ale postmodernității. Sunt relevate elementele de continuitate, care îndreptățesc afirmația că postmodernitatea ,este un soi de efect post-traumatic al modernității" (p. 450), deci nu mai mult decât atât: ,postmodernitatea nu e decât o continuare a modernității" sau o ,pseudomorfoză" a ei (p. 451). Prin urmare: ,Postmodernul este un modern care se iluzionează că a încetat să mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
nu le înghit pe cele prost scrise, fără haz, ori neapărat ironice. * în liceul dr. Ioan Meșota din Brașov, am cunoscut doi preoți de religie, unul greco-catolic, să-i spunem T., celălalt drept-ortodox, G. Le-am deconspirat numele mai de mult, - dar acum nu-mi mai vine să le dau întregi. Primul era un om bătrân, blajin, cumsecade, ardelean. într-o zi, în clasă se discuta despre originea omului. Acest preot T. încerca să ne convingă de divinitatea originii omului, aducând
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
felul lui de a fi. }iu minte că avea dinții deși, albi-albi ca zăpada și tăioși și-o bărbuță neagră, scurtă, de muschetar. Un ins ager, curat, cu respect de literatură și de filosofie, îndemnându-ne să citim cât mai mult. Nu știu de ce, eram preferatul lui. O dată, ne spusese că baza religiei este cultura cea mare, universală, și că, fără aceasta, nici nu ar mai exista vreo religie adevărată...care să fie plăcută auzului Domnului. Așa spusese: Auzului! De parcă Celui
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
te învață că dintr-o privire asupra unui afiș de recital poți să îți faci o idee destul de clară asupra interpretului pe care îl ai în față. Astfel, când un program începe cu ,Variațiunile Diabelli" de Beethoven asta îți spune mult despre pianistul care îndrăznește să abordeze acest colos, un colos nu numai prin dimensiuni - o oră de cântat fără întrerupere - dar mai ales prin consistență. Editorul Anton Diabelli comandase unor compozitori importanți câte o variațiune pe o temă de vals
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
principală pe care piesa o pune în fața interpretului este de a cimenta laolaltă 33 de comentarii ale aceleiași teme, trecând-o printr-o multitudine de stări, de la humorul robust până la cea mai adâncă reculegere. Și nu lipsesc nici referirile mai mult sau mai puțin directe la trecut (Mozart, Bach) sau flashurile pe care geniul beethovenian le aruncă spre viitor (Schubert, Brahms). Puterea de organizare, de cuprindere a pianistului ne-a prilejuit satisfacția unei versiuni remarcabile; poate doar o tentă de humor
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
o violență neîndurătoare. Mai puțin i-a reușit ,Asceniunea" de Olivier Messiaen căreia nu i-a găsit tonul extatic. Solistul serii a fost pianistul Benedetto Lupo care a dat Concertului în sol de Ravel o întruchipare interesantă ce-l apropie mult de stilul motoric practicat de contemporanii săi Stravinsky, Bartók: degete de oțel, ritm trepidant, o infinitate de culori și nuanțe, precizie și acuratețe de disc. Concerte bune, momente de vârf ale Festivalului, au mai fost și altele.
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
am putut citi, încă de atunci, cartea ei Peregrinările unei paria, dar și o întreagă bibliografie care-i era consacrată. Flora Tristán a fost o mare luptătoare pentru dreptate socială. A încercat să introducă în politică o componentă feministă, cu mult înainte de apariția acestui concept. Deși i-a mers mereu prost, nu s-a dat bătută niciodată. Era o femeie din categoria Georges Sand. Avea părul negru și fața foarte albă, motiv pentru care în Peru i se spunea Andaluza și
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
noi rapid și apar în excelente condiții grafice. Chiar dacă Llosa nu are tiraje record, azi în România, el știe că se bucură de un mare prestigiu printre intelectualii români și că acest prestigiu ar putea să-i aducă și tiraje mult mai consistente la noi în țară. Să fie limpede, însă, Llosa nu stă în tirajele României. Ceea ce cred că îl atrage la noi pe Don Mario e un fel de curiozitate simpatetică față de țara europeană care a trecut printr-un
Llosa din spatele lui "Ovidius" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11310_a_12635]
-
Român, a celor câteva mobile vechi din familie pe care le lăsasem în țară, de o oarecare valoare, până în gara cea mai apropiată de satul în care locuiesc. Casa mea din câmpia picardă este mică și foarte rustică, o iubesc mult așa cum este, mi-a fost ușor să refuz. Atunci mi s-au propus bani, aș fi devenit deci o vânzătoare de oseminte! în ciuda diversității mijloacelor prin care mi-am câștigat existența în viață, aceasta nu intra în vederile mele. Mai
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
Condițiile pe care le-am pus sunt următoarele: am cerut repatrierea osemintelor tatălui meu, Bâzu Cantacuzino, nu că pe mine m-ar interesa în mod special, nici nu știu dacă ar fi dorit-o, dar sora lui, Alice, dorea foarte mult să-l știe îngropat în cavoul familiei, tatăl meu fiind îngropat la Madrid. Și dacă e repatriat tata, de ce să nu fie repatriată și Alice, să-i reunească pe toți. De asemenea, e de la sine înțeles, că o dată cu Enescu se
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]