634 matches
-
fine, în al cincilea rând, omul este angajat în transcenderea de la o existență inautentică la o existență autentică. Astăzi, cel mai adesea, omul se află în rătăcire, decăzut de la fondul său, străin de Ființă. în plus, el este încurcat în multiplicitatea fiindului, nu mai este atent la Ființă, o 114 uită și, în final, o neagă. în relația omului cu lumea, intervine atenția îngrijorată față de lucruri și față de ceilalți. Omul riscă astfel să se piardă printre oameni și lucruri, să-și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
momentul când Ființa este lărgită până la punctul de a cuprinde și ceea ce părea să i se opună, ea încetează să mai poată fi definită. îmbrățișînd propriile opoziții, devenirea, aparența, gândirea și ceea ce ar trebui să fie, Ființa se dispersează în multiplicitatea fiindurilor și ne scapă. Nouă nu ne mai rămân decât fiindurile, care, la rândul lor, devin ceva vag și vid. Ființa este fundamentul fiindului. Al doilea înțeles al ontologiei fundamentale rezidă în luminarea Ființei ca fundament al fiindului. Fondând fiindul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
științifică actuală sugerează ca model de legitimare cel al diferenței înțeleasă ca paralogie și cere ca accentul să fie pus de acum înainte pe dezacord, nu pe consens. Lyotard critică aici paradigma cunoașterii moderne, care, o dată cu generalizarea, cu abstragerea din multiplicitate, devalorizează eterogenitatea. Postmodernismul refuză orice formă de metanarațiune legitimatoare: "principiul unui metalimbaj universal este înlocuit de un principiu al pluralității sistemelor formale și axiomatice". Ceea ce critică el nu este rațiunea în general, ci numai acea formă a ei care se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
i-a acordat un după, ci numai un alături, nici noutate, ci numai diferență. Totuși efortul lui de a depăși metafizica este la fel de evident postmodernist pe cât este de poststructuralist pentru că soluția este pluralitatea. O astfel de pluralitate principială, nu o multiplicitate superficială, caută Derrida atunci când pretinde o nouă scriitură care să vorbească în același timp mai multe limbi și să articuleze concomitent mai multe texte. în plus, el este de recunoscut ca atare și pentru că face ca totul să fie, dacă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Căci nu numai gândirea, dar și scrierea și chiar construcția arhitecturală sunt moduri ale deschiderii drumurilor prin lume, o "scriere" a lumii. Peste tot aici, prin metafizică, metalimbaj și arhitectură, modernitatea și-a exercitat tendința spre o dominație absolută a multiplicității vieții, limbilor și populațiilor. Postmodernul este probabil constatarea sau experiența sfârșitului acestui plan de dominare. Semiologia clasică era încă legată de o metafizică a prezenței. Dar semnul reprezintă prezența în absența ei; îi ține locul. Derrida opune semiologiei clasice poziția
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
imploziei tuturor sensurilor, ea s-au transpus în universala indiferență. Constituirea diferențelor este, de la un anumit punct, mai puțin dialectică, cât contraproductivă. Este ceea ce se întîmplă în zilele noastre, desigur în Occident, când formarea diferențelor este liberă. Creșterea nelimitată a multiplicității produce în același timp, prin posibilitățile pe care le deschide, o validare prin comparare a acestor diferențe, care se neutralizează reciproc și intră în consonanță, ajungând la indiferență. Cultura noastră a devenit o astfel de uriașă mașinărie a validării prin
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
două auguste prototipuri se găsesc, fără excepție, În toate tradițiile, provenind probabil din Tradiția Primordială. Făt-Frumos e deseori Fiul Văduvei. CÎnd orfanul prototipic, Golanul Primordial, binevoiește să se fixeze În lume, de cele mai multe ori cu o anumită misiune, ascunzîndu-și În multiplicitate Unitatea, e vorba de o Învăluire cu scopul precis de a veni măcar cu periferia lui aparentă În contact cu ambianța. În cazul pajului, al iatromantului-șaman se verifică și de data aceasta similitudinile imagistice dacă nu și tehnica, ustensilul, cuvînt
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
oricăt de numeroase și de diversificate ar fi, au o mare importanță teoretică și practică. Răspunzănd exigențelor de raționalitate clasificatoare, ele permit, identificarea, denumirea, și localizarea fluxului indefinit de acte comportamentale, dănd în felul acesta, sentimentul Ăiluzoriu sau nu) înțelegerii multiplicității și varietății individuale. Totodată, tipologiile satisfac narcisismul celui care are acces la ele, deoarece îi permit să se cunoască și să se localizeze printre cei din jurul său. În fine, ele pot fi luate ca punct de reper și introduse în
Leadershipul în unitățile de învățământ preuniversitar by Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1615_a_3090]
-
și o înțelegere intuitivă superioară. 2.2. Aspecte psihosociale ale statutului de bolnav W. Stern a contribuit la clarificarea problematicii persoanei prin lucrările filosofice și psihologice (dintre 1924-1926). Psihologia sa „personalistă” consideră că persoana umană este: a) existență (unitate în multiplicitate); b) activitate (cauzalitate imanentă), care apare în forma unei finalități; c) specificitate (individualitate, originalitate). Persoana ca realitate este activă în raport cu mediul ambiant, între cauză și efect se interpune persoana, ceea ce face imposibilă echivalența de forță dintre cauză și efect. Importanța
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
deschide ochii Gigantului asupra propriei naturi, pe care o percepe, în sfârșit, drept unitară, adică drept parte integrantă a lui Isus. Se sugerează, aici, ca, din cauza gradelor variate implicate de percepția fenomenologica, omul este condamnat să penduleze între unitate și multiplicitate: "We live aș One Mân; for contracting our infinite senses / We behold multitude; or expanding: we behold aș one, / Aș One Mân all the Universal Family; and that One Mân / We call Jesus the Christ: and he în uș, and
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
putere, oricât de periculos ar fi acest lucru. Mai curând au urmat o direcție și mai periculoasă, adoptând concepția potrivit căreia ideile sau ideologiile propriei națiuni ar trebui să guverneze întregul pământ. Astfel, „fragmentarea societății internaționale, cândva coerentă, într-o multiplicitate de comunități naționale autosuficiente din punct de vedere moral și care au încetat să acționeze într-un cadru comun de precepte morale, este numai simptomul exterior al transformării profunde care a modificat recent relația dintre regulile morale universale și sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fără balanța dintre ele, un element le va domina pe celelalte, va abuza de interesele și drepturile lor, putând să le distrugă în cele din urmă. În consecință, scopul acestor echilibre este de a menține stabilitatea sistemului fără a distruge multiplicitatea unităților componente. Dacă scopul ar fi fost numai stabilitatea, ar putea fi realizat permițându-i unui element să le domine și să le controleze pe celelalte și să le ia locul. Deoarece scopul este stabilitatea și menținerea tuturor unităților din
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
caz, evoluează lent, reprezentările individuale rămîn produse și variații pe care le confundăm cu impulsul care le-a dat naștere și cu procesul care le constituie în permanență. Cum putem sesiza mișcările browniene ale lumilor sociale? Cum putem încadra teoretic multiplicitățile discursive, delirante, excesive care proliferează în societățile noastre? Este cu neputință să reușim în mod demn fără o metodă și fără identificarea punctelor nodale care alcătuiesc "miezuri afective și cognitive ale grupurilor", "stări relativ stabile" ale activităților de gîndire colectivă
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a 5-a Conferință asupr RS, de la Montreal, în 2000, putem studia, prin intermediul unui astfel de instrument, ziua de muncă a unui funcționar și modul de administrare a sarcinilor și a timpilor morți. Diversitatea manifestărilor fenomenului reprezentațional, extraordinara sa bogăție, multiplicitatea formelor sale, atît estetice, comportamentale, cît și ideatice, ar trebui să-l incite pe cercetător să-și asume mai multe riscuri. Cazul "imaginilor" și, la modul mai general, chestiunea dimensiunii figurative și non-lingvistice, dar și studiul legăturilor "conduite reprezentări" par
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în efectele lor. Capitolul 6 Legături cu practicile sociale Obiective * Revenirea la context, spațiu de naștere și de dezvoltare a RS, cu proceduri în același timp clinice, statistice și experimentale de anchetă. * Insistarea pe importanța studiului ancorării unei reprezentări. * Observarea multiplicității fenomenale, rituale, afective a acestor fenomene de mentalitate colectivă. 1. Comportamente și evoluție a reprezentărilor 1.1. Raționalizări Gradul de abstracțiune al RS, pregnanța conținuturilor lor centrale sau "influente", funcțiile pe care le au elementele periferice acreditează ideea că evoluția
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
să „scoată” de la respondenți ceea ce sistemul de control așteaptă (mai ales când instrumentele sunt structurate tocmai de cei din sistem!). Chiar și în cazul unei evaluări externe nu trebuie neglijată influența instrumentului de evaluare asupra conduitelor clienților. Ca principiu, postulăm multiplicitatea evaluării și a dispozitivelor specifice (de la responsabilizarea deontologică a actorilor până la autoevaluări la nivel de persoană sau organizație, la evaluări interne și externe) care să genereze un plus de calitate pentru fiecare componentă și pentru întregul organism formativ. Strategiile formale
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
III-a. La aceste pronume (și la cele grupate cu ele: dânsul, dânsa, însul, însa), opoziția de număr ea/ele corespunde, de exemplu, opoziției stea/stele, în sensul că același „obiect” este considerat în ipostaza singularității sau în cea a multiplicității. Corespondența este, însă, și la aceste persoane, parțială, întrucât caracterizează în mod absolut numai formele de feminin. La pronumele de persoana I, conținutul de plural dezvoltă trei variante: • termen corelativ al singularului, ca în flexiunea nominală, expresie a locutorului considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numărul sunt, în limba română - ca și în celelate limbi flexionare - solidare; sensurile de ‘persoană’ și ‘număr’ sunt „amalgamate”, fiecare dintre protagoniștii actului lingvistic, ca și fiecare din protagoniștii acțiunii exprimată verbal, sunt înscriși în desfășurarea opoziției singularitate (unicitate)-pluralitate (multiplicitate), iar desfășurarea raportului semantic dintre cele două planuri: lingvistic și extralingvistic, în care își are originea sensul gramatical de ‘persoană’ se face din perspectiva situării în această corelație gramaticală: singular-plural. Pe de altă parte, generarea sensului gramatical de ‘număr’ prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are originea gândul, ce se poate transpune dar are puterea să transpună un om, demonstrat astfel ca neobișnuit, în Creator, în semizeu într-un fel, căci tendința spre zei a lumii se face prin oamenii ei de geniu. Trecerea de la multiplicitate la individul cu personalitate discordantă dar concordantă cu idealul lumesc s-a făcut și poate că încă are loc sub ochii noștri. Continuând studiul privind arta psihică cu suport științific neuronal, posibilitatea concretă de existență a spiritului divin, se poate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în sfera gândului fără de spațiu sau timp accedem înspre cel de-al treilea sefirot, Bina, hemisfera cerebrală stângă, inteligența divină care organizează spațiul necesar realizării actului creator 554. În acest loc se definește matricea universului energetic, al cuantelor ce însumează multiplicitatea în unicitate, suma entităților spiritului universal, cum este el descris în tradiția rosicruciană. Aceste trei sefiroturi reprezintă marea față a lui Dumnezeu, celelalte șapte constituind mica față în centrul cărora aflându-se Shekina. Hesed și Din sunt brațele drept și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
culoarea acestor becuri nu sunt identice. Altfel spus, cauza este una singură, dar efectele sunt diferite. O asemenea realitate este o demonstrație științifică mai ales când înțelegem că discutăm despre Realitatea divină, fiindcă misticii din trecut au insistat întotdeauna asupra multiplicității aparente a fenomenelor încadrate în aceiași Unitate. Existența omului evoluează între două lumi pe care psihologii le califică drept conștiență, respectiv inconștiență, prima corespunzând conștienței obiective, iar cea de a doua subconștientului. Această dualitate nu pune nici o problemă de înțelegere
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
efemerul se întâlnesc în Sine, cum poate Atma în eternitatea sa să cuprindă tot înțelesul efemerității noastre? Răspunsul ni-l dă Isus când spune: Eu sunt calea și adevărul și viața. 781 Reprezentând unitatea tuturor lucrurilor create, unicitatea Sa și multiplicitatea pe care o învăluie, se obține metafizic vidul care, în trecerea sa reflexă, reflectată și reractată în conștiința noastră, se întoarce ca vid întru Cristos. Când sinele este suprimat în actul divin, răul este suprimat și spiritul devine elixir. Aici
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
diferite ale conștienței umane. Altfel spus, cauza este una singură, dar efectele sunt diferite. O asemenea constatare nu poate să ne mire, mai ales când este vorba de Realitatea divină, fiindcă misticii din trecut au insistat întotdeauna asupra faptului că multiplicitatea aparentă a fenomenelor nu provine decât dintr-o singură și aceiași Unitate. Poate în altă carte dedicată Templului voi dezvolta din nou această minunată temă filozofică a Actualității și Realității, așa cum este ea prezentată mai ales în învățăturile rozicruciene 1076
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
categorii care, împreună cu percepțiile realizează o sinteză, o unitate, înțelegând ceea ce ne înconjoară. Această sinteză, această înțelegere, este tot un concept pur al minții noastre pe care noi îl numim realitate. Primele trei categorii din tabela categoriilor kantiene sunt: Unitate, Multiplicitate, Totalitate. Este evident că toate conceptele, toate ființele și toate obiectele pe care le percepem, sunt modelate, înțelese, cu ajutorul acestor categorii. Următoarele categorii sunt cele de Realitate, Negație, Limitație. Realitatea, la care iarăși am ajuns, o găsim în jurul nostru, dar
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
învățare), au fost folosite categoriile înțelegerii și ale inconștientului care au modelat, au memorat, au stocat, toate aceste vechi percepții, după chipul și asemănarea lor. Percepțiile au fost filtrate, au fost triate, după cum se potriveau mai bine cu unitatea, cu multiplicitatea, cu totalitatea, cu negația, cu limitația, cu mișcarea, cu cauza, cu Matricea Stilistică, care păstrează în ea toate aceste categorii, și pe care o avem fără s-o învățăm. Se pare că avem Universalul în noi după care se vor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]