268 matches
-
și consolidare a edificiului de cult Satul Gemenea este situat într-o zonă de depresiune intramontană, tranversat de râul cu același nume. Localitatea este înconjurată de grupa munților Rarău la vest și nord ( Diacu, Măgura, Căpățâna ) și de munții Stânișoarei (Muncelul Mic, Obcina Mare și Muncelul Mare) la sud si la est. Se învecinează cu următoarele localități . La N-NV Slătioara , la E-SE Stulpicani, S-SV Ostra, V Chiril. Distanțele rutiere față de principalele orașe apropiate sunt următoarele Este dată forma
Gemenea, Suceava () [Corola-website/Science/301957_a_303286]
-
cult Satul Gemenea este situat într-o zonă de depresiune intramontană, tranversat de râul cu același nume. Localitatea este înconjurată de grupa munților Rarău la vest și nord ( Diacu, Măgura, Căpățâna ) și de munții Stânișoarei (Muncelul Mic, Obcina Mare și Muncelul Mare) la sud si la est. Se învecinează cu următoarele localități . La N-NV Slătioara , la E-SE Stulpicani, S-SV Ostra, V Chiril. Distanțele rutiere față de principalele orașe apropiate sunt următoarele Este dată forma de relief montan, versantul nord
Gemenea, Suceava () [Corola-website/Science/301957_a_303286]
-
dată într-un hrisov al lui Ioan Grigore Calimah, prin care dăruiește Mariei jitniceroaiei mai mulți munți din ținutul Câmpulung Moldovenesc, în 1761: "adică muntele Cucoșul, muntele Găina, Valea Porșescul, muntele Petrișul, muntele Mestecăniș, moșia Botăș din FUNDU MOLDOVEI, muntele Muncelul Străjii și munții ce se cheamă Fața Câmpulungului" (FUNDU MOLDOVEI - o așezare din ocolul Câmpulungului bucovinean). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Fundu Moldovei se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Fundu Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/301956_a_303285]
-
Oamenii se numesc: "Baba, Bărbat, Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă, Mândra, Micu, Negrea, Negrilă" etc.; locurile (așezări, munți, ape, alte particularități de relief): "Apșa, Bârsănescu, Basarabă, Bătrâna, Brusturi, Bucureasa, Copaci, Cuc, Dobric, Frumoasa, Frumușaua, Gușat, Laz(uri), Leordina, Lunca, Muncel Piatra, Pietriceaua, Poieni, Prislop, Răchitiș, Rotunda, Ruginoasa, Săcel, Săliște, Slatina, Slătioara, Spini, Stâna, Strâmba, Vad" etc. Nume de oameni și locuri tipice pentru tot arealul de răspândire a limbii române. Studiul este făcut la fața locului, implicând prezența nemijlocită a
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara. Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripțiile antice și la autorii antici (până în sec. al VII-lea) și în alte variante (cu inscripționare în elină și latină): "Zarmizeghéthousa", "Sarmireg", "Sarmizge", "(colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz", "Sarmazege", "Sarmizege
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. Se remarcă și pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiștea Muncelului sunt de forme și dimensiuni diferite. Ies în evidență un vas cu o inscripție cu litere ale alfabetului latin, "„DECEBALVS PER SCORILO”", niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul "„KOSON”". Civilii locuiau pe lângă fortăreață
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
Măgurița etc.); treapta masivelor situate în general între 1 300 și 1 350 m (Măgura Cornii, Măgura Neagră etc.), la nord de aliniamentul superior; treapta masivelor cu altitudini de 1 200 și de 1 000—1 100 m din zona munceilor (de la Măgura de Jos-Sîngeorz și pînă la Pasul Tihuța). Se poate admite că aceste trepte corespund unor niveluri de eroziune, mai ales cu caracter litologico-structural. Așezarea geografică și relieful sînt principalele elemente care influențează în mod direct asupra climatului. Prin
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
acoperite cu pășuni și păduri de foioase. Cel mai important curs de apă care drenează teritoriul localității Dobra este râul Dobra-Bătrâna ce izvoreste în zona vârfului Rusca și are ca și afluenți principali pâraiele Lunca Vadului, Țiganului, Ivanului, Cornet și Muncel. Râul Dobra - Bătrâna, prin lungimea de 45 km și 180 km² suprafață drenată (165 km² în zona muntoasă și 15 km² în cea de dealuri), reprezintă al doilea afluent al Mureșului ce izvorăște din Poiana Ruscă. Pe acest râu au
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
declanșării ofensivei, forțele germane au executat o câteva acțiuni de luptă locale, în anumite sectoare ale frontului, în vedere ocupării punctelor dominante din stânga văii Jiului. Deși trupele române au opus o rezistență dârză, forțele germane au reușit să ocupe înălțimile Muncelul, Molidvișul și Urma Boului, asigurându-și astfel siguranța de flanc. Ofensiva germană a fost declanșată la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie, la care au participat peste 250 de tunuri, de toate calibrele. Sub protecția
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Cajvana este situat în două bazine hidrografice: Soloneț (care drenează partea sudică prin pârâul Cajvana cu toți afluenții săi) și Solca (care drenează partea nordică prin pâraiele Crivăț și Berbec). Relieful zonei orașului este marcat de dealurile Staniște (434 metri), Muncel (464 metri), Dumbrava (469 metri), Crăncești (464 metri), Bobeica (480 metri) și Borodea (44 metri), pe acestea găsindu-se și cele mai vechi urme ale omului preistoric în paleoliticul târziu, eneolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului. Aceste date demonstrează
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
est cu satul Parva (Comună Rebra), iar la sud-est cu satul Gersa ÎI (Comună Rebrisoara). Valea Telcisorului este indicată pentru turiștii care vor să escaladeze Vârful Pietrosul Rodnei (2303 m), prin Muntele Bătrână (1710 m). Cele mai înalte culmi sunt: Muncelul (1606 m), Piciorul Negru (1367 m), Măgura (1195 m), Dealul Hoitu (1175 m), Vârful Văraticilor (1062 m), Vârful Chicerii (1056 m), Vârful Plopilor (1004 m), Vârful Valea Saca (1002 m), Vârful Trestii (992 m), Vârful Cinii (895 m), Zăpodiile Mici
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
preluată de Regele Deceneu, Mare Preot al dacilor, sfetnic și colaborator apropiat al lui Burebista, un „om de o vastă erudiție" (Iordanes). Sub conducerea Regelui Deceneu, capitala statului dac este mutată la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei (actualul sat Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara), cetate ridicată încă în timpul domniei regelui Burebista și situată la cca 350-400 km N-V de vechea capitală Argedava (Muntenia), care este menținută, în continuare, drept cetate de apărare. Regelui Deceneu i-au urmat regii Comosicus - tot Mare
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
s-au descoperit rudimente de scriere cu litere grecești. La curtea lui Decebal se folosea ca limbă diplomatică latina. Singurul text presupus dacic a fost descoperit la Sarmizegetusa: „Decebalus per Scorilo”. Brățările dacice descoperite în diversele zone ale țării (Grădiștea Muncelului) atestă cultura si simțul estetic al locuitorilor teritoriului dacic. Perioada daco-romană: Mii de inscripții latinești pun în evidență dezvoltarea limbii române prin transformările suferite de limba latină. Perioada marilor migrații: Cultura scrisă scade în intensitate, dar s-au păstrat cîteva
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Bistriței - respectiv, pe cursul mijlociu al pârâului Cuiejdel (afluent de stânga al Cuiejdiului). Zona de alimentare a lacului este delimitată la nord de Vârful Tarnițelor (1081 m) și Măgura Gârcina (873 m); la est de culmea Hălăgeanu (1017) și Vârful Muncelul (1067 m), la vest de Dealul Piciorul Crucii și Piciorul Rotund. Forma lacului este alungită în lungul văii principale pe direcția NV - SE, iar la confluența cu pâraiele Cuiejdel și Glodu, se ramifică pe cele două văi cu extinderea mai
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
Câmpie, Grind, Grind-Cristur, Hădărău, Hărastăș, Hășdate, Hăsmaș, Hidiș, Iara de Jos, Iclandul Mare, Iclănzel, Indol, Inoc, Lechința de Mureș, Lita Română, Lita Ungurească, Ludoșul de Mureș, Luna de Arieș, Lunca, Lupșa, Măgura, Măhaciu, Micuș, Miheșul de Câmpie, Mischiu, Moldovenești, Muerău, Muncel, Muntele Băișoarei, Neagra, Oarba de Mureș, Ocolișul Mare, Ocolișul Mic, Ormeniș, Oroiul de Câmpie, Petea de Câmpie, Petridul de Jos, Petridul de Mijloc, Petridul de Sus, Poiana de Arieș, Ponorel, Poșaga de Jos, Poșaga de Sus, Pusta Sâncraiu sau Sâncraiu
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
Șura Mare, Cheile Crivadiei, Locul fosilifer Ohaba-Ponor, Peștera Bolii Totodată aici se află siturile arheologice aflate în Patrimoniul UNESCO de la Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Luncani-Piatra Roșie și așezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor. Începând din anul 2004 Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina are administrație proprie. Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina prezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Șureanu și continentală a Depresiunii Hațegului) cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
Valea Argeșului și până în Culmea Mățăului. Ele sunt reprezentate de conglomerate constituite din șisturi cristaline, calcare și gresii prinse într-o matrice marno-nisipoasă de culoare roșietică sau verzuie. Deoarece din aceste conglomerate sunt clădite principalele masive subcarpatice argeșene: Chicera, Toaca, Muncelele Râușorului iar în cuesta Mățăului, stiva de pietrișuri cimentate este reprezentativă, au fost denumite ’’conglomerate de Mățău’’. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare se încheie în Sarmațianul inferior cu o alternață de gresii calcaroase și marne ce sunt probabil
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
cumpenele lor de ape, respectiv din diferența de nivel dintre profilul longitudinal al văilor și cel al interfluviilor limitrofe. Situația pentru această zonă subcarpatică este următoarea: energie mare de relief 400-500m pentru culmile cele mai înalte ca Mățăul, Chicera, Tămaș, Muncelele Râușorului, Groapa Oii și energie mică de relief pentru partea de sud a regiunii, sub 50m față de baza de eroziune. Panta sau înclinarea terenului reprezintă indicatorul esențial în caracterizarea reliefului dar și în formarea și evoluția solurilor, deoarece de pantă
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
montană și cu trăsături specifice munților, bine împădurite și cu altitudini ce depășesc frecvent 1000m, pot fi considerate interne deoarece sunt cuprinse între depresiunile de contact și depresiunile intracolinare. Avem de la vest la est: Goișu-Tămașu (1104m), Chicera (1218m), Toaca (895m), Muncelele Plătichii sau ale Râușorului, Ciocanu (886m), Ciuha (730m), Mățău (1017m) și Culmea Vâlnei-Groapa Oii. Depresiunile intracolinare Sunt reunite sub numele de „Depresiunea celor Șapte Muscele” și reprezintă depresiunile externe situate sub cuesta nordică a piemontului. Intens umanizate s-au remarcat
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
dealurilor de la 700-1200 m. până la 1612 m., cât are vârful Heniu, cel mai înalt din Munții Bârgăului. Luncile Leșului sunt: lunca Blidarului și lunca Husadișului. Dealurile care înconjoară vatra satului poartă denumiri interesante, iar zona montană este reprezentată de: Heniu, Muncelul, Arandașul, Măgura Neagra și vârful Măgurii. Aceștia sunt acoperiți cu păduri de conifere și foioase, în care găsesc condiții favorabile de existență ursul, lupul, cerbul, căprioara, vulpea, jderul, viezurele, cocoșul de munte. Cea mai importantă este Valea Leșului. Ea izvorăște
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
împrumut pecuniar , nerestituit, ulterior în patrimoniul bisericii din Fălcușa. Exemplarul se găsește astăzi în depozitul de carte veche a Protopopiatului Zalău. (Însemnări: „Iată că facem cunoscutuș pentru această carte care o au dat Popa Gheorghe zălog la Greble Todor din Muncel pentru douăzeci de florinți și cinci mărieși, 1782.”) Evanghelie, Sibiu, 1775, Minee pe 12 luni, Blaj, 1751, Penticostar, Sibiu, 1841, Octoih mare, Sibiu, 1751, Triod, Sibiu, 1751, Strastnic, Sibiu, 1751, Molitvelnic, Sibiu, 1776, Apostol, Sibiu, 1776. Noua biserică de zid
Biserica de lemn din Muncel () [Corola-website/Science/315488_a_316817]
-
Avem în vedere o luntre monoxilă apreciată a fi dintr-o epocă mult anterioară cuceririi romane (106 î.C.) și, din epoca Daciei Romane, urmele carbonizate - dar nu întru totul sigure - ale unui turn de pază și semnalizare aflat pe Muncelul Cetanului, la circa 2 km în linie dreaptă, de biserică. Turnul asigura relația vizuală cu castrul de la Cășeiu și cu turnurile de pe Muncelul Săliștii și de pe Ponița de la Ciceu-Corabia, inclusiv în zilele în care ceața acoperea culoarul Someșului. Satul este
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
Romane, urmele carbonizate - dar nu întru totul sigure - ale unui turn de pază și semnalizare aflat pe Muncelul Cetanului, la circa 2 km în linie dreaptă, de biserică. Turnul asigura relația vizuală cu castrul de la Cășeiu și cu turnurile de pe Muncelul Săliștii și de pe Ponița de la Ciceu-Corabia, inclusiv în zilele în care ceața acoperea culoarul Someșului. Satul este cunoscut documentar abia de la sfârșitul primei jumătăți a secolului al XVI-lea, ca posesiune a orașului Dej apoi și a unor familii nobiliare
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
de 11 km, încadrat la nord-est de Obcina Feredeului, pe o porțiune cuprinsă între vîrful Pietriș și vîrful Curmătura Boului, unde face hotar cu comuna Vatra Moldoviței. În partea de sud și vest limita se suprapune râului Moldova, trece peste Muncel, urmând creasta complexului muntos Lucina - Muncel până la vîrful Măcieș, pe o lungime de 10 km., învecinându-se cu comunele Pojorîta și Fundu Moldovei, iar la nord limita este situată pe culmile joase Ardeloaia și Runculeț, care separă sectorul sudic de
Comuna Sadova, Suceava () [Corola-website/Science/301994_a_303323]
-
de Obcina Feredeului, pe o porțiune cuprinsă între vîrful Pietriș și vîrful Curmătura Boului, unde face hotar cu comuna Vatra Moldoviței. În partea de sud și vest limita se suprapune râului Moldova, trece peste Muncel, urmând creasta complexului muntos Lucina - Muncel până la vîrful Măcieș, pe o lungime de 10 km., învecinându-se cu comunele Pojorîta și Fundu Moldovei, iar la nord limita este situată pe culmile joase Ardeloaia și Runculeț, care separă sectorul sudic de sectorul central al culoarului depresionar și
Comuna Sadova, Suceava () [Corola-website/Science/301994_a_303323]