538 matches
-
să o diferențieze de celelalte standarde o fac mai ales recomandând sinonimele de origine turcă, arabă și persană care există în limbă pentru cuvinte de origine slavă. Constituția Muntenegrului, independent din 2006, prevede că limba oficială a țării este limba muntenegreană, având și aceasta standardul său. Acesta include trăsături proprii comune tuturor graiurilor din Muntenegru și trăsături ale limbii literaturii muntenegrene de dinaintea reformei lui Karadžić. Majoritatea vorbitorilor nu și-a desemnat niciodată limba ca fiind sârbocroata. Acesta era un termen de
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
în limbă pentru cuvinte de origine slavă. Constituția Muntenegrului, independent din 2006, prevede că limba oficială a țării este limba muntenegreană, având și aceasta standardul său. Acesta include trăsături proprii comune tuturor graiurilor din Muntenegru și trăsături ale limbii literaturii muntenegrene de dinaintea reformei lui Karadžić. Majoritatea vorbitorilor nu și-a desemnat niciodată limba ca fiind sârbocroata. Acesta era un termen de specialitate folosit de lingviști și de oficialități. Sârbii au afirmat totdeauna că vorbesc sârbește, iar croații că vorbesc croata. Muntenegrenii
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
muntenegrene de dinaintea reformei lui Karadžić. Majoritatea vorbitorilor nu și-a desemnat niciodată limba ca fiind sârbocroata. Acesta era un termen de specialitate folosit de lingviști și de oficialități. Sârbii au afirmat totdeauna că vorbesc sârbește, iar croații că vorbesc croata. Muntenegrenii considerau în general că vorbesc sârba sau, uneori, muntenegreana, iar bosniacii spuneau că vorbesc croata sau, uneori, sârba sau bosniaca. În Serbia, după datele recensământului din 2011, și în Muntenegru, conform celor ale recensământului din același an, în aceste țări
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
a desemnat niciodată limba ca fiind sârbocroata. Acesta era un termen de specialitate folosit de lingviști și de oficialități. Sârbii au afirmat totdeauna că vorbesc sârbește, iar croații că vorbesc croata. Muntenegrenii considerau în general că vorbesc sârba sau, uneori, muntenegreana, iar bosniacii spuneau că vorbesc croata sau, uneori, sârba sau bosniaca. În Serbia, după datele recensământului din 2011, și în Muntenegru, conform celor ale recensământului din același an, în aceste țări n-ar fi vorbitori de sârbocroată. Pentru Bosnia și
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Bojić, Predrag Dragić Kijuk, Miloš Kovačević și Tiodor Rosić, sunt de părere că toți vorbitorii dialectului štokavian sunt sârbi și vorbesc sârbește, fie că sunt ortodocși, catolici sau musulmani. Altfel spus, îi înglobează printre vorbitorii limbii sârbe nu numai pe muntenegreni, ci și pe croații care vorbesc acest dialect și pe toți bosniacii. Alți lingviști sârbi nu împărtășesc această opinie, de pildă Pavle Ivić, Drago Ćupić, Novica Petković, Branislav Brborić și Slobodan Remetić, care i se opun în numele Consiliului pentru Standardizarea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
slav de centru-sud”, preluat din dialectologie. Ideea și denumirea sunt adoptate de alți lingviști croați, precum Mijo Lončarić, Ranko Matasović, Josip Lisac. Sunt și lingviști bosniaci care împărtășesc acest punct de vedere, de exemplu Dževad Jahić și Senahid Halilović. Lingvistul muntenegrean Vojislav Nikčević, principalul promotor al ideii de limbă muntenegreană, preferă termenul „diasistem štokavian”, adică ignoră celelalte dialecte cuprinse în „sârbocroată”: čakavian, kajkavian și torlakian. Alți lingviști croați resping orice comunitate de limbă între croați, sârbi, muntenegreni și bosniaci, afirmând că
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
sunt adoptate de alți lingviști croați, precum Mijo Lončarić, Ranko Matasović, Josip Lisac. Sunt și lingviști bosniaci care împărtășesc acest punct de vedere, de exemplu Dževad Jahić și Senahid Halilović. Lingvistul muntenegrean Vojislav Nikčević, principalul promotor al ideii de limbă muntenegreană, preferă termenul „diasistem štokavian”, adică ignoră celelalte dialecte cuprinse în „sârbocroată”: čakavian, kajkavian și torlakian. Alți lingviști croați resping orice comunitate de limbă între croați, sârbi, muntenegreni și bosniaci, afirmând că nu trebuie să se ocupe de asemănările dintre limbile
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
și Senahid Halilović. Lingvistul muntenegrean Vojislav Nikčević, principalul promotor al ideii de limbă muntenegreană, preferă termenul „diasistem štokavian”, adică ignoră celelalte dialecte cuprinse în „sârbocroată”: čakavian, kajkavian și torlakian. Alți lingviști croați resping orice comunitate de limbă între croați, sârbi, muntenegreni și bosniaci, afirmând că nu trebuie să se ocupe de asemănările dintre limbile lor, ci numai de limba croată. Prin urmare, ei nu acceptă nici termenii sârbocroată/croatosârbă, nici termenul diasistem slav de centru-sud. Un exemplu al acestei atitudini este
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
pe care o declină ca orice substantiv (exemplu: "u BHS-u" „în (limba) BCS”). Lingviștii din alte țări, în general neimplicați emoțional în chestiune, constată pe de o parte realitatea lingvistică a unei limbi materne comune a sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor și, pe de altă parte, realitatea sociolingvistică a patru limbi "ausbau" care îi corespund, deși nu există unitate terminologică nici între acești lingviști. Unii folosesc termenul „sârbocroată”, de exemplu Robert D. Greenberg, care constată în același timp „dezintegrarea limbii sârbocroate
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
același timp „dezintegrarea limbii sârbocroate unificate” și vorbește despre cele „patru limbi urmașe ale sârbocroatei”. Alți lingviști adoptă termenul diasistem slav de centru-sud, de exemplu Svein Mønnesland, care scrie: „Limba vorbită de croați, sârbi, musulmanii din Bosnia (sau bosniaci) și muntenegreni poate fi calificată ca o singură limbă slavă, în sens lingvistic [...]. Această limbă sau "arie lingvistică" situată între limbile slovenă și bulgară/macedoneană poate fi numită slavă de centru-sud (pentru a evita termenul contestat sârbocroată)”. Juhani Nuorluoto este un alt
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
nordice iar germanii și-au asumat controlul asupra celor mai importante zone strategice. Trupele italiene au ocupat zonele din Iugoslavia și Grecia până la armistițiul cu forțele aliate din septembrie 1943. În primăvara anului 1941, Italia a creat un stat clientelar muntenegrean și a anexat cea mai mare parte a Dalmației la Guvernoratul Dalmației ("Governatorato di Dalmazia"). Partizanii iugoslavi au declanșat un puternic război de guerilă. Marina Regală Italiană („Regia Marina”) nu avea nici pe departe potențialul Marinei Regale Britanice în 1940
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
formată la 1 iunie 1878, în Prizren, Kosovo. Liga de la Prizren a folosit forța militară pentru a împiedica anexarea nordului Albaniei la Muntenegru și Serbia, și sudul Albaniei la Grecia, la Congresul de la Berlin. După mai multe lupte cu trupele muntenegrene, liga a fost forțată să cedeze Ulcinj Muntenegrului, după care a fost învinsă de o armată otomană trimisă de sultan pentru a împiedica autonomia Albaniei. Răscoalele din 1910-1912, și înfrângerea otomanilor în Primul Război Balcanic, în condițiile înaintării armatelor muntenegrene
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
muntenegrene, liga a fost forțată să cedeze Ulcinj Muntenegrului, după care a fost învinsă de o armată otomană trimisă de sultan pentru a împiedica autonomia Albaniei. Răscoalele din 1910-1912, și înfrângerea otomanilor în Primul Război Balcanic, în condițiile înaintării armatelor muntenegrene, sârbe și grecești în Albania actuală au dus la declararea independenței Albaniei de către Ismail Qemali la Vlora, în 28 noiembrie 1912. Independența Albaniei a fost recunoscută prin Conferința de la Londra la 29 iulie 1913, dar trasarea frontierelor Albaniei a ignorat
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
în Grecia. Emigrația a afectat puternic distribuția demografică internă a Albaniei. Problema etniei este una delicată și pe larg dezbătută. Statisticile oficiale consideră Albania o țară puternic omogenă din punct de vedere etnic (97% albanezi), dar grupurile minoritare (greci, macedoneni, muntenegreni/sârbi, romi și vlahi/aromâni) au pus la îndoială datele oficiale, afirmând că ponderea lor în cadrul populației este subestimată. Ultimul recensământ cu date etnografice înainte de 2011 fusese efectuat de autoritățile comuniste în 1989. Albania recunoaște trei minorități naționale, grecii, macedonenii
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
romi și vlahi/aromâni) au pus la îndoială datele oficiale, afirmând că ponderea lor în cadrul populației este subestimată. Ultimul recensământ cu date etnografice înainte de 2011 fusese efectuat de autoritățile comuniste în 1989. Albania recunoaște trei minorități naționale, grecii, macedonenii și muntenegrenii, și două minorități culturale, aromânii și romii. Există în Albania și minorități de bulgari, gorani, sârbi, , bosniaci și evrei. Guvernul grec susține că există 300.000 de greci în Albania, dar estimările occidentale gravitează în jurul cifrei de 200.000.<ref
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
de 1,17% pentru greci și 0,23% pentru alte minorități. Conform recensământului din 2011, populația Albaniei a declarat următoarele afilieri etnice: albanezi 2.312.356 (82,6% din total), greci 24.243 (0,9%), macedoneni 5.512 (0,2%), muntenegreni 366 (0,01%), aromâni 8.266 (0,30%), romi 8.301 (0,3%), egipteni balcanici 3.368 (0,1%), alte etnii 2.644 (0,1%), etnia nefiind declarată de 390.938 de persoane (14%), și irelevantă în cazul a 44
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
pictat el portretele militarilor sârbi, precum și cele ale lui Constantin Kypra (1849 Semlin) și Dimitrie Bolintineanu (8 martie 1849). Tot aici, la Semlin, ar fi pictat scenele de bivuac și portretele de soldați care, în opinia lui Jianu, ar fi muntenegreni după vestimentația în care au fost înfățișați. Ionel Jianu presupune că lucrarea intitulată "" ar fi fost făcută pe drumul său spre Semlin. Desenul acesta a fost considerat a fi printre primele în care apare chipul țăranului român. Referitor la ultimii
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
la vârsta de 39 de ani, Anastasia s-a căsătorit cu Marele Duce Nicolae Nicolaevici al Rusiei (1856-1929). Nu au avut copii însă au avut o căsnicie fericită. Amândoi erau persoane foarte religioase ortodoxe, cu anumite tendințe către misticism. Cum muntenegrenii erau unii dintre cei mai antiotomane popoare slave din Balcani, Anastasia a întărit sentimentele panslave ale lui Nicolai. Prin ce-a de-a doua căsătorie Anastasia a devenit și cumnată cu sora ei Milica. Ambii ei soți au fost nepoți
Anastasia de Muntenegru () [Corola-website/Science/319674_a_321003]
-
iar municipiul Palilula se află pe ambele maluri ale Dunării, aparținând atât Šumadijiei cât și Banatului (Borcea, Ofcea, Krnjača, Glogonjski Riț, Jabučki Riț). Conform recensământului din 2002, principalele grupuri etnice din Belgrad sunt: sârbii (1.417.187), iugoslavii (22.161), muntenegrenii (21.190), romii (19.191), croații (10.381), macedonenii (8.372), și musulmanii (că etnie) (4.617). Sondaje mai recente, din 2007, au arătat că populația Belgradului a crescut cu 400.000 de locuitori în doar cinci ani de la ultimul
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
(însârbă/muntenegreană: "Crna Gora" / Црна Гора , care înseamnă "Munte Negru") este un stat suveran din Europa de Sud-Est, pe coasta Mării Adriatice, și care se învecinează cu Croația la vest, cu Bosnia și Herțegovina la nord-vest, cu Serbia la nord-est, cu Kosovo
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
otoman separat între 1514-1528, o altă versiune a acestei structuri existând din nou între 1597 și 1614. De asemenea, regiunea a fost alipită . În secolul al XVI-lea, Muntenegru a dezvoltat o formă unică de autonomie în cadrul Imperiului Otoman, boierimea muntenegreană fiind liberă de anumite restricții. Cu toate acestea, muntenegrenii au refuzat să accepte dominația otomană și în secolul al XVII-lea au declanșat numeroase rebeliuni, culminând cu înfrângerea otomanilor în Războiul Ligii Sfinte de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară muntenegreană
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
structuri existând din nou între 1597 și 1614. De asemenea, regiunea a fost alipită . În secolul al XVI-lea, Muntenegru a dezvoltat o formă unică de autonomie în cadrul Imperiului Otoman, boierimea muntenegreană fiind liberă de anumite restricții. Cu toate acestea, muntenegrenii au refuzat să accepte dominația otomană și în secolul al XVII-lea au declanșat numeroase rebeliuni, culminând cu înfrângerea otomanilor în Războiul Ligii Sfinte de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară muntenegreană a fost, ca și în cazul multor popoare europene
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
muntenegreană fiind liberă de anumite restricții. Cu toate acestea, muntenegrenii au refuzat să accepte dominația otomană și în secolul al XVII-lea au declanșat numeroase rebeliuni, culminând cu înfrângerea otomanilor în Războiul Ligii Sfinte de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară muntenegreană a fost, ca și în cazul multor popoare europene mici care au fost supuse invaziei otomane,tactica pământului pârjolit. Muntenegrul consta din teritoriile controlate clanurile războinice. Fiecare clan avea de obicei un conducător ("cneaz"), care, de obicei, nu moștenea titlul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
teritoriile controlate clanurile războinice. Fiecare clan avea de obicei un conducător ("cneaz"), care, de obicei, nu moștenea titlul, cu excepția cazului în care se dovedea a fi la fel de demn de a fi lider ca și predecesorul său. Marea adunare a clanurilor muntenegrene ("Zbor") se ținea de obicei în fiecare an pe 12 iulie la Cetinje, și orice adult putea lua parte. Muntenegru a devenit o teocrație condusă de mitropoliți, înfloritoare, după ce Petrović-Njegoš au devenit domni-episcopi tradiționali (cu titlul de „vlădică al Muntenegrului
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
otomanilor a avut loc în . , fratele mai mare al , în fruntea unei armate de 7.500 de oameni, i-a învins pe otomanii superiori numeric, care au avut 15.000 de soldați la Grahovac la 1 mai 1858. Gloria victoriei muntenegrene a fost curând imortalizată în cântece și literatură de toți slavii sudici, în special de muntenegrenii din Voivodina, care pe atunci făcea parte din Austro-Ungaria. Aceasta a forțat Marile Puteri să delimiteze oficial granița dintre Muntenegru și Imperiul Otoman, recunoscând
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]