191 matches
-
Amurg nu el este vedeta. Nu el este cel care a creat povestea, ci doar cel care o ecranizează. În partea a patra a filmului reușește destul de bine să adapteze cartea, captivând prin suspans, umor și acțiune incitană. Căsătoria dintre muritoarea Bella și vampirul Edward, miticul război între vârcolaci și vampiri dar și căldura cu care o tratează oamenii reci pe Bella sunt surprinse foarte bine. Bella rămâne însărcinată, dar copilul din ea este pe jumătate vampir, pe jumătate om. Amenințarea
Saga Amurg - Zori de Zi: inteligent, amuzant şi cel mai important, respectă cartea () [Corola-journal/Journalistic/68283_a_69608]
-
Zori de Zi - Partea 1, următorul episod al Sagăi Amurg va fi prezent din 18 noiembrie și în cinematografele din România. Noul episod duce povestea de dragoste dintre Bella și Edward pe un făgaș aproape normal. Vampirul și muritoarea par să se bucure acum de o căsătorie aparent liniștită, dar nu pentru mult timp, fericirea lor fiind din nou spulberata de trădări și pericole negândite. După controversată nuntă, Bella și Edward pleacă în Rio de Janeiro pentru luna de
Saga Amurg - Zori de zi ajunge în România. Vezi când se lansează () [Corola-journal/Journalistic/68298_a_69623]
-
condeiul unui S. Țesu. Despre altitudinea intelectuală a acestui Țesu da seama textul însuși: "Mitologia ne îngăduie să vedem cât de curvari erau zeii greci ai Olimpului. Miturile grecești sunt un amestec de puritate și bestialitate. Zeii se culcă cu muritoarele, zeițele își dispută amanții dând naștere la eroi, semieroi și damnați (sic!, din nou) într-o amestecătura în care cu greu te descurci. Olimpul celest pare o copie destul de fidelă a dorințelor și perversiunilor omenești. Găsim în mitologie și o
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
mântuitoare a geniului (Hyperion) de labila contingență întrupată de pământeana Cătălina. Dubla valență angelodemonică, ființa nemuritoare a Luceafărului blând o determină pe frumoasa fată visătoare de aștri să renunțe la acea relație imposibilă. Resemnată, își recunoaște propria fatalitate biologică de muritoare și acceptă curtea pe care i-o face aproapele ei muritor, nu altul decât Cătălin, viclean copil de casă. Fata de care întâmplător se îndrăgostise Hyperion reprezintă cercul strâmt, complotul uman, istoric și ontologic, de-a dreptul comic și meschin
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
Îndreptați-o, am să aștept.” Și abia atunci, după două asasinate virtuale (și R. ucisese de două ori!) Dunia pricepe! În fața ei stă cineva care nu poate fi ucis! Și aruncă, exasperată pistolul! Ce urmează, știm. Diavolul „cerșește” dragostea femeii, muritoarei, disperat. Ar putea-o f... pe loc, dar el e însetat de ceva încă neexperimentat, ceva care l-ar scoate, poate, din plictiseala, din urîtul acela ce-i macină nemirirea atotștiutoare. A auzit vorbindu-i-se de dragoste pe pămînt
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
trupului deposedat de semnele vieții e reprezentat într-un desen de o tulburătoare concretețe a liniilor și culorilor, într-o înscenare lirică de maximă pregnanță imagistică: "Boul jupuit atârnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare/ O lumină dinăuntru și-o lumină dinafară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sânge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați pe spate vine
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
Trupurile moi Scoase la iveală de incendiu, Din cochilii, Din crisalide Și din semințe (făpturi prea încete și prea mărunte pentru a-și găsi scăparea). Mă întreb, Din care rai au fost Izgonite Și pentru care trufii, Atât de resemnate, Muritoare? În ce căuș de palmă Li se liniștesc sufletele Șoptitoare, fumegânde? * Celebrarea Sfântului Gheorghe Între săbiile grâului, Gloria cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
pe care le descoperim în Psalmul de penumbră („Încă mă închipui cu flori pe frunte/ crescute ca o înștiințare pentru cei de deasupra”) sau în Subterană, unde așteptarea înfiorată a primăverii, cu puterea ei regenerantă, depășește limitele ontologice impuse făpturii muritoare: „În curând cerul va pluti sub pământ:/ toate câte foșnesc/ vor trece prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș”. Furia elementelor biciuiește și sanctifică lumea, înrămând-o într-un surâs parfumat și blând de
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
ce bun e plînsul de ușurare. cîtă lentoare... cîtă lentoare în aburul verzui. ploaia cade-cade pe fața mea, a lui. o pată de lapte acrit iese încet din pămînt - în aburul verzui tu ești, eu sînt. două hăuri de sînge - muritoare, de plîngem ! altminteri, niciodată nu sîntem. încet și abrupt urcă luna printre copaci. cu cîtă îndemînare și ură eu tac, tu taci. portret al morții am văzut-o. nu era cruntă. își ținea picioarele larg desfăcute să intre muzica în
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
tron o vină ce poate fi mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru mine bat clopotele pentru plânsul fericit dar și pentru plânsul în temere al celei nevolnice niciodată proprietare de sicomori nici liberă ca pasărea
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
Ce stau de strajă/ Vremii/ Pe drumul dintre cer și pămînt" (Cărări aeriene). îl preferăm în secvențele în care, pe fondul percepției d-sale elementar-disociative, înscrie echilibrul fragil al contrastelor: "E alb/ Poate prea mult alb/ Și mă dor cumplit/ Muritoarele alburi.// De n-aș ști că sub voi/ Alburilor/ Zac infernuri pămîntene/ Aș fi/ Cum niciodată n-a fost/ Pe lume/ Omul" (Alb). Datorită energiei fruste pe care o pune în pagină, Ion Petrovai e moralmente cel mai "vechi" dintre
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
creație umană. Trăirea agoniei, disperarea, amănunțirea bolii, obsesia sfârșitului sunt trepte ale reformei morții. Față în față cu timpul și cu moartea, ambele ne-reale, adică de necuprins în formule/forme direct palpabile, dar, totodată, foarte „reale” consumatoare ale ființei muritoare, omul are doar soluția ficțiunilor în lanț care să-i furnizeze surogate de adevăruri liniștitoare. Într-o schiță a abordărilor morții în literatura română, identific, mai jos, câteva tipuri. Apelez, în fundal, la grila din L’Homme devant la mort
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
e cea a boului dintr-un abator. Irezistibil atrasă de detaliile înfățișării animalului jupuit, poeta se lasă pradă unui estetism crud, morbid. Dizgrațiosul se substanțializează estetic: "Boul jupuit atîrnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare,/ O lumină dinăuntru și-o lumină din afară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sînge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați pe spate
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
nemurirea. Astfel, modernitatea și Antichitatea fac parte din aceeași paradigmă, despărțită de creștinism și precedată de Egipt, acestea din urmă fiind culturile obsedate de eternitate. Deconstrucția ar deveni astfel un ghid de trecere, de la o cultură a nemuririi la una muritoare, dar un ghid scris înainte de trecere, pentru ce va să vină. Ideea deconstrucției ține însă de ambele, și de una și de alta: e o încercare metafizică de a depăși metafizica: un „heteroegiptean”, deci. Régis Debray este convocat apoi pentru
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
vine pe filiera barocului. Genul acesta de vampirism reclamă legăturile primejdioase, machiavelismul intrigilor curtenești formate la școala Principelui sau cea pe care o predă Baldassare Castiglione cu al său Il Cortegiano. În acest cadru se află nucleul romantic al poveștii muritoarei îndrăgostită de un nemuritor de o frumusețe aproape spectrală; în lumină, pielea lui Edward Cullen are scânteieri diamantine. Ca această dragoste să-și afle prețul, trebuie ca ea să fie damnată și ca toți demonii romantici, de la cel al lui
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
o astfel de ceea ce este indistinct - fără, însă, a le idolatriza, fără a le preface în idoli ce pretind sacrificii de sânge. A le ști flexibile, provizorii și trecătoare, precum corpul uman, și de aceea demne de a fi iubite; muritoare, în sensul de supuse morții, precum călătorii, nu prilej și cauză a morții, cum au fost și sunt de atâtea ori. A călători nu înseamnă doar a merge de partea cealaltă a frontierei, ci și a descoperi că ne aflăm
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei, Belciugului, Șurubului, Plugului, Piuliței) care au rămas că emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea cinsti cu totul altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu numai, și i-a făcut să asculte vocea să unică în intonație, stil și originalitate, acest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei, Belciugului, Șurubului, Plugului, Piuliței) care au rămas că emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea cinsti cu totul altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu numai, și i-a făcut să asculte vocea să unică în intonație, stil și originalitate, acest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei, Belciugului, Șurubului, Plugului, Piuliței) care au rămas că emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea cinsti cu totul altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu numai, și i-a făcut să asculte vocea să unică în intonație, stil și originalitate, acest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
înconjurată de vâltoarea lumii, Trăiam viața asta, fără rost. Uitasem că dorințele se cer la Tatăl, Cu rugăciune, lacrimă și post. Tu însă n-ai uitat de mine scump Isuse, Te-ai așezat la ușa mea și implora-i O muritoare, fără rost pe lume De mila mea, o Doamne, iar plângeai. Mergând prin valul lumii trecătoare, Un chip la orizontul vieții s-a ivit Purta pe-obraz o gingașă paloare Și apucându-mi mâna, mi-a zâmbit Era... ca astrul
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
Dar de vreme ce s-au săvârșit pentru ca să trăiască în veci, pentru ca să se bucure, împreună cu îngerii, pentru ca să se nască a două oară, ca fenixul, ce trebuie lacrimile? Se cuvine, zice fericitul Pavel, acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune și această muritoare să se îmbrace cu nemurire. Înceteze, drept aceea, jalea, sfârșească-se întristăciunea, că n-au murit, ci doarme. Și precum ziceau apostolii către Hristos pentru Lazăr, așa zic și eu pentru dânsa: «De au adormit, mântui-se-va!» Va așeza
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Am ieșit la plimbare cu Diana, cu care eram colegă de facultate - și de cenaclu. Plănuisem o seară liniștită, în care noi, ca două zeițe, am fi descins incognito pe pământ și ne-am fi plimbat pe faleză deghizate în muritoare de rând, poate am fi stat la o terasă să bem un suc, ca să ne mai tragem sufletul după sesiunea de vară. La puțin timp după ce ne-am întâlnit a apărut Carmina. O știam vag - fusese colegă de an cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
muritor, aș fi înlăturat prin județul negativ numai o eroare. Dar prin axiomul " Sufletul nu este muritor" drept că am afirmat după forma logică, puind sufletul în ținutul nemărginit al ființelor nemuritoare. Fiindcă în ținutul întreg al ființelor posibile cele muritoare cuprind o parte, cele nemuritoare cealaltă, prin teza mea eu n-am spus nimic alta decât că sufletul e unul din acea infinita mulțime de lucruri care restează dacă subtrag toate (cele) cîte-s muritoare. Prin asta însă se mărginește sfera
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mea eu n-am spus nimic alta decât că sufletul e unul din acea infinita mulțime de lucruri care restează dacă subtrag toate (cele) cîte-s muritoare. Prin asta însă se mărginește sfera celor posibile numa-ntr-atîta că deosebesc de ea cele muritoare, iar în tot spațiul cuprinsului ei care mai rămâne pun sufletul. Dar, cu toată această exceptare, acest spațiu rămâne totuși infinit și s-ar putea subtrage și mai multe părți din el fără ca prin aceasta noțiunea sufletului să crească ori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmată de Phrynicos și Euripide, tragediografii ce i-au atribuit lui Heracles rolul de salvator al lui Alkestis. Potrivit lui Apollodor (Biblioteca istorică, I. 9, 15), există o versiune a mitului în care divinitatea impresionată de sacrificiul din dragoste al unei muritoare și, ca atare, dispusă să intervină în favoarea ei ar fi Persefona - fiica Demetrei și soția lui Hades -, stăpână peste tărâmul de dincolo, dar revenind în lumea pământeană o dată cu sosirea primăverii. Dan Botta refuză însă orice deznodământ fericit care ar presupune
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]