185 matches
-
felul ei; prima politicoasă, a doua Îngrijorată, a treia curioasă, iar cea de-a patra prietenoasă. Însă cea mai evidentă reacție a venit din partea Asyei. Încetând din acel moment să mai urmărească Ucenicul, s-a uitat pentru prima oară la musafiră cu un real interes, dându-și seama că, la urma urmei, poate nu venise să facă cercetări asupra „Islamului și femeilor“. — A, da? a spus Asya deschizând gura pentru prima oară și s-a aplecat În față, punând coatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
le dobândiseră pentru a face față ritmului orașului. Un sfert de oră mai târziu, ușa șubredă de lemn de la Café Kundera se deschidea cu un scârțâit strident și Înăuntru pășeau Asya Kazanci, purtând o rochie hippie de culoare mov, Împreună cu musafira ei, Îmbrăcată Într-o pereche de blugi și pulover. Asya a găsit grupul obișnuit stând la locul obișnuit cu atitudinea sa obișnuită. — Bună tuturor! a ciripit Asya. Ea e Amy, o prietenă din America. — Bună, Amy! au salutat-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de păduchi! — Destul! Mătușa Banu s-a ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu-i așa? Ei bine, mica Shushan din povestirea mea e bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul Bitter, savurându-și triumful. După ce a fost lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu-i așa? Ei bine, mica Shushan din povestirea mea e bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul Bitter, savurându-și triumful. După ce a fost lăsată pe jumătate moartă În drum și după ce convoiul a dispărut la orizont, mica Shushan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Dacă vrei să asculți și partea a doua, dă-mi doar de știre fiindcă noi, gulyabani, știm totul. Am fost acolo. Ți-am povestit despre trecutul lui Shushan, odată fetiță, acum bunica lui Armanoush. Ți-am povestit lucruri pe care musafira ta nu le știe. Ai să i le spi? Nu crezi că are dreptul să le știe? Mătușa Banu a rămas tăcută. Îi va spune vrodată lui Armanoush povestea pe care o aflase În noaptea asta? Chiar dacă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei din nară și care Își iubeste copilul din flori. Fie că-ți place sau nu! Nu-i de-ajuns că ți-ai stricat fiica și ai silit-o să bea? De ce trebuia s-o mai pui și pe biata musafiră să bea? Ea e responsabilitatea lui Mustafa; e invitata fratelui tău În casa asta. Cum Îndrăznești să strici copila asta! — Responsabilitatea fratelui meu! Da, cum să nu! a râs mătușa Zeliha sumbru și apoi a Închis ochii. Între timp, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bună ziua, întrebă: - Dar ce a pățit dumneaei la ochi? Rim puse ochii lui miopi și admirativi asupra ochilor mici și cafenii ai fetei, care, în adevăr, momentan avea privirea nițel încrucișată, din sforțarea de a se ascunde și preface în fața musafirei nedorite. Rim, firește, constată că ochii erau frumoși și Nory invidioasă. Baba aduse un tacâm și Nory se așezase între Rim și Lina. 21V> La masă erau perișoare cu smântână. Lina și baba păstrau în menu-ul lor mâncări tradiționale. " De ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
miercuri sau joi, ne-am pomenit cu vizita 85 Între Sfatul Popular și miliție unei femei foarte vorbărețe și a unui domn. Nu cred ca Lia să fi fost prin preajmă, doar cei bătrîni și cu mine i-am Întîmpinat. Musafira, o consăteană de-a lor, Întîlnită de moșu’ la piață și invitată pe la noi Împreună cu soțul ei, a vorbit mult și despre toate, citeam ușor În ea țăranca tenace și răzbătătoare. În schimb, de cum a deschis gura bărbatul, am Înțeles
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amintiri din Pișcari. Vorbeau de vii și de morți, de nunți și de divorțuri, de Maica Sfîntă, de electrificare, de biserica satului și de asfaltarea trotuarelor din porunca noului primar - „Valerucu nost’, deie-i Dumnezău zile și noroc!“. După care musafira Își relua jeluirile pentru cîte un necaz, cîte un ghinion. Nu biruiau a se lămuri dacă lumina electrică În biserica din Pișcari, unde pogorîse mai demult Sfînta Fecioară, era o faptă vrednică și de seamă ori o ispită pentru cel
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ea că-i pricolice și i-o Împlîntat bine furcoiu’ că altminteri nu mai apuca ea să-ți ducă dumitale coșercile cu pui. — Socot și io că numa’ În aiest fel o lăsat Dumnezău să hie, Încuviință gazda, cerîndu-i totodată musafirei să-i vîndă ei tutunul ca să nu fie musai să mai iasă cu straița la vedere prin sat. Cei ce-l porunciseră vor gîndi că n-a putut purcede la drum. — De bună samă, se Învoi fosta locuitoare a statului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu era străină de familia Hallipa nici acum. Mini văzu că planurile ei de informație sunt zădărnicite de acele vizite. A"1 fi vrut să plece, dar se temu ca Lina să nu se nemulțumească dacă o lasă singură cu musafira. Părea că pune oarecare nădejde în Mini pentru vizita asta, la care ținea să facă față și care o stânjenea parcă. Acea Lina, așa de autoritară și de stăpână pe ea 74 în profesie, era în lume nespus de timidă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fericit. Asta însemna că Ilinca tot ține un pic la el. Iar faptul că a venit chiar acasă pentru a-i vorbi, asta era de-a dreptul extraordinar. Tocmai cînd se cățărase într-un păr uriaș pentru a-și servi musafira cu cele mai mari și mai rumene pere, auzi lîngă el glasul lui Virgil: Bun noroc, fraților! salută el ca și cum atunci ar fi ieșit din mină și s-ar fi întîlnit cu ortacii lui. Bărzăunul nu răspunse decît printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am îndrăznit să tipăresc cele scrise. Era să uit de un îndemn primit de la o colegă a fiicei mele, d-na Felicia Obrocaru-Sloviev, aflată atunci ca musafir la fiica sa din Germania. Domnia sa a fost un timp la Paris ca musafiră a fiicei mele și a citit textul integral al cărții destinat doar familiei. Era a doua variantă pe care am scris-o la Paris în 1997, întrucât prima variantă pe care i-o prezentasem cu un scris mărunt, Mariana mi-
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vreo șaisprezece ani, s-a întâmplat să vină în vizită la mama fiica unei prietene din provincie, pe care nu o cunoșteam. Mama a intrat în odaia mea (îmi făceam lecțiile) și m-a rugat să stau un pic cu musafira ei, până termină niște treburi la bucătărie. „E foarte drăguță“, spunea. M-am dus să-i țin de urât. Era o fată cam de vârsta mea, cu ochi albaștri. Zâmbea, timidă. Avea peste doi metri... Mă uitam la ea. În
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gură. 1 ianuarie 2002, Sydney Silvia a început să cotrobăie prin sacoșa lui Mihai, un fel de rucsac de acum o mie de ani, răpănos, de acolo Silvia scoate pachețele și pachețele, îmi întinde unul, "mai întâi ea, că e musafiră", le zice celorlalți, "ea e înainte de toate, Doamne cât o iubesc, cât o invidiez și cât o urăsc, nu te uita așa la mine, știi că așa este, un pachet pentru frumoasa și buna noastră Mona, ea doarme ca un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pentru a-și face cunoscută prezența, iar menajera se întoarse încetișor. — Sunt ocupată... începu ea, dar se opri când dădu cu ochii de Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni o salută politicos, după cum i-o cerea tradiția, apoi o prezentă pe musafira lui. — Aceasta este Mma Ramotswe, spuse el. Menajera se uită la Mma Ramotswe și o salută cu o înclinare scurtă a capului. — Mă bucur să te cunosc, Mma, zise Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni mi-a povestit despre tine. Menajera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
seară specială și ea. În primul rând printr-un tip de spectacol greu de imaginat în România, în educația mioritică, inclusiv la bărbații feminiști. Eu nu mi-l imaginez pe Adi să facă asta nici față de mine, darămite față de o musafiră academică de pe nu știu unde, din ce colț de lume. M-a luat Jeff de la birou. Ne-am dus acasă, am dus-o pe fata lui la o prietenă, am făcut cumpărături de cină în timp ce Debbie, fără serviciu, dar scriitoare de romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
între orele zece și două. Nu pot să aranjez gardurile vii fără să o anunț în prealabil. Și cică mă roagă, dacă sunt amabil, să calc pe pietriș în vârful picioarelor. În vârful picioarelor, auzi. — De ce ? — Din cauza idioatei ei de musafire. Toată lumea trebuie să-i caute în coarne. O nenorocită de avocată. Clatină din cap a uimire. Auzi, că munca ei e foarte importantă. Și munca mea e la fel de importantă ! — Vine ! se aude brusc vocea stridentă a lui Trish dinspre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nevoie să faci tu cafeaua, Samantha ! răspunde ea, ușor stânjenită. Eddie, fă tu cafeaua ! — Nu fac nici o cafea ! obiectează Eddie. — Atunci... Melissa ! spune Trish. Fă-ne te rog niște cafea bună de tot. Samantha, te rog mult, ia loc ! Ești musafira noastră ! Râde nefiresc. — Ba nu sunt musafiră ! Protestez. Sunt menajera dumneavoastră ! Îi văd pe Eddie și pe Trish schimbând între ei priviri îndoite. Oare ce e în mintea lor ? Că am de gând să plec ? — Nu s-a schimbat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea, ușor stânjenită. Eddie, fă tu cafeaua ! — Nu fac nici o cafea ! obiectează Eddie. — Atunci... Melissa ! spune Trish. Fă-ne te rog niște cafea bună de tot. Samantha, te rog mult, ia loc ! Ești musafira noastră ! Râde nefiresc. — Ba nu sunt musafiră ! Protestez. Sunt menajera dumneavoastră ! Îi văd pe Eddie și pe Trish schimbând între ei priviri îndoite. Oare ce e în mintea lor ? Că am de gând să plec ? — Nu s-a schimbat nimic ! insist. Sunt tot menajera dumneavoastră ! Vreau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării. Când i-am dat vestea, prințesa mea se arătă tristă, dar resemnată. Te credeam fericit. — Am trăit un rar moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Patrick - pe care nu știe de unde să-l ia - și închide ușa. Începe să aranjeze decorul pentru marea vizită. Trage masa în mijlocul camerei. De-o parte și de alta a mesei, pune două scaune desperecheate: al lui mai scund, al Musafirei, mai înalt. Pune tortul într-o farfurie cu un frumos desen de inspirație biblică pe margine. Așază farfuria fix în mijlocul mesei. Aruncă ambalajul tortului la gunoi. Umple cu apă vaza împrumutată de la Liliane și o așază lângă tort. Pune calele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un frumos desen de inspirație biblică pe margine. Așază farfuria fix în mijlocul mesei. Aruncă ambalajul tortului la gunoi. Umple cu apă vaza împrumutată de la Liliane și o așază lângă tort. Pune calele în vază, cu frumosul carton de întâmpinare spre Musafiră. În dreptul fiecărui scaun pune câte-o farfurioară de prăjituri, cu câte-o linguriță alături. Lângă farfuria cu tort, plasează un cuțit adecvat. Pune ultima sticlă de șampanie la frigider. Scoate discul cu Valurile Dunării și-l așază pe platanul patefonului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
frigider. Scoate discul cu Valurile Dunării și-l așază pe platanul patefonului. Mulțumit de aranjament, începe să se îmbrace în costumul negru cumpărat special pentru această ocazie. E ora 12.20. Lionel e îmbrăcat impecabil, așa cum trebuie când ai o Musafiră de o asemenea importanță. Plictisit să tot asculte același vals, deschide televizorul. Începe să baleieze posturile. Ajunge pe RAI UNO. Se transmite slujba de la Vatican. În Piața San Pietro, credincioșii se pregătesc să asculte finalul discursului papal, pe care pontiful
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în poală, nu se mișcă. Se așezase, destinsa, privea norii ușori, violeți și zâmbea. Amurgul, norii gonind pe cerul primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese, zâmbi. Doctorul o luă tandru, după umeri, îndreptându-se spre cabinet. O zi lungă, sucită. O zi care o rotise și o sucise, până la amețeală. Simțise, de câteva ori, nevoia de a se reculege în liniștea unei biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]