319 matches
-
boierilor, răspândesc diversiunea și îl ucid „cu ficleșug” pe Tudor Vladimirescu. O alegorie politică, compusă înainte de 1821, este Dăslușire, „tragodie” versificată, inspirată și de Dimitrie Cantemir, în care personajele animaliere - Mistrețul (Românul), Leul (Turcul), Vulpea (Grecul), Lupul (Neamțul) și Ursul (Muscalul) - reprezintă forțele ce au condiționat istoria românilor între 1711 și 1812. Bun cunoscător al contextului istoric în care s-au desfășurat evenimentele, ca și al relațiilor românilor cu puterile vecine, Z. recomandă prudență diplomatică, o „politichi” de îndelungă răbdare. Adunare
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
str. Oprescu 5 4521. Marian Mihaela, 4 apartamente, București, str. Dr. Romniceanu 5 4522. Mihăilescu Mihail, 4 apartamente, București str. Puțul cu Apă Rece 10; str. Leon Vodă 20 4523. Mocanu Matei, 4 apartamente, București, str. Prof. Grigorescu 27 4524. Muscalul Marin, 8 apartamente, București B-dul Ghencea 14 4525. Melinescu Dan, 2 apartamente, București str. Poenaru Bordea 18; C. A. Rosetti 45 4526. Manolescu Mihai, 2 apartamente, București, str. Poenaru Bordea 16; I. G. Ducă 5 4527. Murgasan C-tin, 3
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
și jumătate din zi, după ieșirea din biserică, în Duminica Mironosițelor, ce stă a treia zi după Paști, s-a cutremurat pământul”. “Să se știe când s-a cutremurat pământul într-o duminică, la 2 ceasuri din zi, în zilele muscalilor, la leatul (anul) 1812, mai, 5” (Predoslovnica învățătură, tipărită la București în 1794). 20 ianuarie 1813: “S-a auzit mai întâi un vânt, apoi a venit un urlet mare; după dânsul cutremur tare”. Noaptea de 1/2 februarie 1813: la
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece". {EminescuOpI 182} DOINA De la Nistru pân-la Tisa Tot Românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate. Din Hotin și pân-la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse birjarul cu un puternic accent rusesc. De unde naiba mă cunoști, maladeț? întrebă Filip surprins. Doar n-oi fi Nikolai, că nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unde a dispărut? Știi, Filip... atunci... în trăsură, am avut un vis ciudat. Ciudat e și faptul că am avut un vis. Nu mi s-a mai întâmplat asta de nu mai țin minte când. Și unde?... în birja unui muscal scopit?! Am visat despre un armator grec, Dimitrios îi spunea și despre... -...preafrumoasa lui Felicia, îl completează calm Filip. De unde știi!? sări speriat Carol, răsturnând paharul cu rom și făcându-i pe toți cei din jur să-și întoarcă privirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de lent, dar constant și definitiv cum numai Marea Insectă a Timpului știe să devore frunza fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era acolo, în birja
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse birjarul cu un puternic accent rusesc. De unde naiba mă cunoști, maladeț? întrebă Filip surprins. Doar n-oi fi Nikolai, că nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unde a dispărut? Știi, Filip... atunci... în trăsură, am avut un vis ciudat. Ciudat e și faptul că am avut un vis. Nu mi s-a mai întâmplat asta de nu mai țin minte când. Și unde?... în birja unui muscal scopit?! Am visat despre un armator grec, Dimitrios îi spunea și despre... -...preafrumoasa lui Felicia, îl completează calm Filip. De unde știi!? sări speriat Carol, răsturnând paharul cu rom și făcându-i pe toți cei din jur să-și întoarcă privirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de lent, dar constant și definitiv cum numai Marea Insectă a Timpului știe să devore frunza fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era acolo, în birja
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
brăzdează și cu privire la care se instituie un regim prin care se știrbește din suveranitatea lor teritorială; dar și mai grav, încalcă principiile fundamentale înscrise în Carta O.N.U. (art. 2), în special egalitatea suverană a statelor; obișnuita plimbare a muscalilor peste Dunăre din trecut nu ar putea fi invocată în prezent, a constitui un drept pe care l-ar fi câștigat de a domina zona, atunci când un asemenea drept le-a fost negat de U.R.S.S. (pe care Federația Rusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor. —Te miri tare, bădiță? zise șerpoaica; ai crezut că te afli în pustiu. Ghiujul naibei, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat ca un muscal și s-a culcat în șură... Nu poți avea nici o credință într-însul! Eu am fost la târg de am adus câte ceva pentru dugheană, chiar acu’ vreo jumătate de ceas am descălicat... Noroc că n-a venit nimeni mai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zidul Tri Sfetitelor și pentre beserica ungurească. Și, după cum știm, mărturisim cu sufletele noastre înainte lui Dumnezeu și denainte ori la ce giudecată ar fi ceruți”. “Eu, Anița Măteiasă, fămei bătrână, ce țin minte de când au venit Cantemir beizade cu muscalii în Moldova, cu sufletul meu mărturisesc că n-am apucat drum pintre zidul mănăstirii și pintre biserica ungurească”. --Măi, să fie! Asta-i mâna lui Antonie Mavro, cum te văd și cum mă vezi, sfințite. Cum necum, abia în octombrie
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Nicolae Mavrocordat voievod, de la 23 aprilie 1749 (7257), în care spune: “Facem știre cu această carte a domniei mele pentru o casă... du pe Ulița Fânăriei, care au fost a lui Iovan căpitan, ce-au fugit în țara Muschicească cu muscalii”. Fiind dator acest Iovan cu 60 de lei lui Andrei Armășelul, i-a plătit vodă și “casă am dăruit-o acmu lui Dumitru sârbul căpitan de drăgani, de vreme ce ne-au slujit... la vreme de oaste fiind baș ciuhodar” (slujbaș ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
N-am întâlnit încă, fiule, un străin să fie prigonit pentru că nu este pământean. Iaca ce spune vodă: „Facem știre pentru o casă...de pe Ulița Fînăriei, care au fost a lui Iovan căpitan, ce au fugit în łara Muschicească cu muscalii. Și fiind el datoriu cu 60 lei lui Andrei armășălul, i-am plătit ...lui Andrei...Iar casă am dat-o lui Dumitru sîrbul căpitan de drăgani, de vreme ce ne au slujit cu dreptate la vreme de oaste, fiind baș ciuhodar (mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]