226 matches
-
și expresiv, o definiție arborescentă a ridicolului. Intimitățurile ei cu limba română sunt ucigătoare: ,Privită din afară, mi se părea că aș fi violat cea mai dulce dintre intimitățuri. Aș fi vrut să mă insinuez înapoi sub formă de adiere, musculiță sau mileu pus pe masa din sufragerie, mă rog, ceva care să nu mă oblige la explicații." (p. 152); , Eram în liceu încă și mă simțeam nefericită. Mă plimbam pe străzi de una singură, așteptând-o pe Mădălina să iasă
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
aude un dangăt mătăsos ca de clopot scufundat și-mi simt ființa, ca un albuș de ou, suptă-n afară printr-un pai subțire de sticlă Ușor-ușor, gravitația trupului meu se lasă învinsă de magnetismul pânzelor sale Ca pe niște musculițe aurifere îmi devorează secundele cu delicate manevre îmi împletește în țesătura sa palmele, sângele și măruntaiele îmi absoarbe gândurile și memoria încorporează tot ce vine în atingere cu mine cuvintele ploaia de-afară scaunul bucățile de ziar frazele din Nietzsche
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
al norilor Arbori înălțându-se calmi din liniștea întunecată a morților fagi și ulmi ce străpungeți tăcerea cu neliniștea cu freamătul vostru tristețea m-a catehizat sub templul vostru de frunze sub troparele agitate ale mierlei ale corului sâcâitor de musculițe albastre cu coronița de premiant al tufelor verzi de alun ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică fericit laureat Nobel al norilor regali refuzat de academia acantului a trufașilor lauri îți rumegi gloria asemenea caprei râioase behăind melancolică pe o
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
de căldura darnică a soarelui; lanurile pieptănate agale de același vânt pașnic sunt încărcate de pete roșii - de macii sălbatici veșnic plini de emoție, așa cum îi trădează roșul din obraji. Pe deasupra spicelor de grâu se văd alaiuri de albinuțe și musculițe aflate în forfotă necurmată - semn că lucrul nu-i nici pe departe la apus. Dincolo de lanurile mândre de grâu “pârguit” din belșug, privirea mi-e asaltată de noi forme de viață ce mă câștigă prin simplitatea și, în același timp
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
din spatele șeii, pedalau agale cu tenișii lor albiți de var. Șoseaua suia galbenă către răsărit, încadrată de labirintul verde al arborilor. Am trecut de Suveica, unde mama lucrase la războaiele mecanice de țesut, și de unde ieșea în amurg, înecată de musculițe și sâcâită de reflexul de vomă datorat duhorii de grăsime râncedă a fabricii de săpun de alături. Până acasă, și toată noaptea după aceea, îi urlau în urechi războaiele între care alergase toată ziua. Deasupra porții de intrare, cu litere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mâncată de vreme. Am deschis încă o ușă dintre două geamuri țăndărite. Am pătruns în vestibulul cunoscut, reamintit cu un nou val de adrenalină eliberată în artere. Trei uși se aflau aici, într-o lumină grea, verzuie, în care roiau musculițe. N-am ezitat nici o clipă, pentru că era ușa din față, de asemenea stacojie, era tapetul cu coșuri cu flori, mucezit și smuls de pe pereți, dar încă ușor de recunoscut. Am deschis ușa și am intrat în odaie. M-am oprit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în susul drumului și mormăia ceva. Închidea apoi poarta și dispărea sub bolta de viță de vie. În altă curte, câțiva oameni cinau afară, în jurul unei mese acoperite cu mușama, sub un bec atârnat de-o creangă de copac. Mii de musculițe și țânțari se roteau fulgerător în jurul becului. Dar cele mai multe case erau deja tăcute și-ntunecate, acoperite de-un praf de stele. O piațetă triunghiulară, luminată palid de un felinar, avea în mijloc un rond cu flori și o statuie meschină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dintre vibrație și senzații) ca o săgeată care-și caută ținta, și în sfârșit, amplificîn-du-se de bilioane de ori de la punctul de pornire, se furișase prin marea poartă auditivă a minții. Zgomotul, la-nceput mic și inofensiv ca zbârnâitul unei musculițe, aproape inaudibil, oscila asemenea unei sirene, dar cu o frecvență numai a lui și cu un anume glissando care-i dădea o catifelare aproape tactilă, ca și când ai freca ușor între degete petalele ușor fibroase ale unei petunii. În doar câteva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
miliard de ori masa critică, refăcând briliantul originar! Ce fuziune, ce scânteie magnifică și ce topire totală a cosmosului și a mayei! Ce trandafir de perle în neființă! Sfinți și iluminați, dumnezei și arhangheli ar pieri cu aripile carbonizate ca musculițele în jurul acestui foc, incipient și final și neasemuit... Asemenea somonilor, acest mistic ar trebui să poată călători înapoi, zbătîndu-se în vuietul timpului, tăind cu fruntea curenții contrari, sărind peste pragul înalt al cataractelor și cascadelor, spre ape tot mai pure
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și-n orice-mprejurare". Serile ne plimbam, de mână, prin cartier, printre vihșoarele încadrate de forsithia, pe sub cerul roșu-portocaliu care-avea să-mi ră-mînă mereu în amintire. Cum înaintam din stâlp în stâlp de neon, deasupra capetelor noastre roiau sute de musculițe. M-a dus să văd șatra țiganilor ce se așezaseră pe groapa de gunoaie din capătul străzii noastre, cu focurile ei melancolice, m-a dus o dată la circ ca să vedem călărețe cu rochii verzi, pline de paiete sclipitoare, m-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
masă, simțind un curent puternic în ceafă, Roja se răsucește în direcția ușii. În pragul Feroviarului stă Gulie, avînd pe el un maieu găurit și strîngînd în mînă un caiet studențesc. Intri sau ieși? strigă o voce, un nor de musculițe i se rotesc în jurul capului, Gulie aruncă o privire către masa din colț și pășește înăuntru apăsat de parcă ar fi avut o greutate pe umeri. Cum m-ai găsit? îl întreabă Roja, trăgînd cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cvartale, în timp ce simțul direcției îi slăbea. Când luminile se reaprinseră, resimți banalitatea văzului. A doua zi, Mark îl duse la pescuit. —Nu-i mare șpil, frate. Treburi de bază. Poate că fostul Mark te-ar fi învățat să legi niște musculițe și niște somni pitici mortali. Dar azi se lucrează cu momeală comercială. Râme de cauciuc parfumate, care-și târăsc cururile lor puturoase, de false nevertebrate, prin apă până când mușcă un biban mai fraier. Se descurcă oricine. Și copiii mici. Neuropsihiatrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părea că sala divanului marelui vizir era o imensă pânză de păianjen, țesută cu îndemânare la capătul fiecărui fir stând câte un mare demnitar turc, iar marele vizir din colțul lui, veninos, cu opt picioare și ochi bulbucați, supraveghind dacă musculițele, adică vodă și boierii lui, ambasadorii străini și alții, sunt bine supți de păianjenii subalterni. Dar marele dragoman ce este? Nu, păianjen nu este, e un fel de momeală pentru muște, hotărî spătarul. Doar Brâncoveanu putea să iasă teafăr din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu eram atentă la tensiunile care creșteau. Aveam propriile mele probleme. În plus, eram Îndrăgostită. În taină, rușinată, nu Întru totul conștient, dar totuși Îndrăgostită lulea. Frumosul nostru lac era Înconjurat de jeg: mizeria obișnuită În iunie și norii de musculițe. Mai era și un gard de protecție nou, care-mi dădea o senzație sumbră când treceam cu mașina pe alături. Maxine Grossinger nu era singura fată din școală care murise În acel an. Carol Henkel, o fată dintr-a unsprezecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noapte de noapte eram trezit ca să mi se facă injecții cu penicilină, nici oribilele duminici cu șnițele grețoase la masa "festivă", ci încîlceala nemărginită a pădurilor. Cu ochiurile lor de lumină, cu izvoarele ce le străbăteau în toate părțile, cu musculițele sticlind în aerul verde, cu buturugile mișunând de vacile-domnului, cu iepurii și dihorii morți pe poteci. Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă afundam în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu care am trăit câteva săptămâni cu trei ani în urmă.) A patra ușă, odată deschisă, dădea în plină pădure. O pădure verde-au-rie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. O pădure de dimineață, încărcată de rouă, plină de musculițe aurii, fre-mătînd din miliarde de frunze transparente. O fetiță venea direct către ușă, pe o cărare mărginită de lăstari, măcriș și clopoței. Am rămas secole acolo, explorând în toate direcțiile, dând de perete toate ușile și lăsîndu-le așa, căscate, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o prietenă din același detașament cu Livia. În timpul liber, tot acel grup se izola în pădure, mergând foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau uneori coaja unui copac căzut, atât de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru prima oară de când o aveam și care dormise pe parchet, sub masă. Am visat în acea noapte o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. O pădure de dimineață, încărcată de rouă, plină de musculițe aurii, fremătând din miliarde de frunze transparente. Umblam prin acea pădure mirosind a lemn roșcat, a tanin, a putregai, printre trunchiurile tinere și lungi, suple, arcuite spre soare într-o unică mișcare, tije de smarald și aur, totuși atât de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zgrunțuros și orb, și apoi am luat-o peste câmp. Seara de vară aducea un vânt slab și cald dinspre liziera care abia se zărea la orizont. Era încă lumină ca la amiază, norii erau trandafirii și lăcustei cosași și musculițe de toate felurile zburau capricios. Țineam mult la verișorul meu, care o luase înainte, cu mâinile la spate , șaten-blondiu, grăsuț, în bluză bleu cu elefanți și pantaloni scurți. Ne apropiam de clădirea cu turnuleț, cu totul ireală în peisajul din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se holba în farfuriile noastre. O mângâiam distrată pe cap. Îi mai puneam câte o bucățică pe marginea scaunului, ca să văd cum o trage cu gheara. Chombe, mai încolo, hăpăia din strachina lui. În jurul becului orbitor se învîrteau mii de musculițe, fluturași, filoxere. Tata se oprea din când în când din mâncat ca să-mi spună ce filme mai erau prin oraș. Mâine era ultima zi când mai puteam să văd Ucenicul vrăjitor, despre care-mi povestise atâtea lucruri Ester. Mai era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atâtea lucruri Ester. Mai era Palatul de cleștar și apăruse și prima serie din Fantomele din Spessart. Acasă, dacă vroiam să mă întorc în seara aceea cu tata, mă aștepta o surpriză. Nu spuneam nimic, mâncam și mă uitam la musculițe, la volutele lor rapide în jurul becului, la intrarea lor în beznă și la reapariția în lumină. Până la urmă m-am hotărât să plec acasă doar pentru a doua- zi, iar poimâine să mă întorc înapoi. Tata a fost de acord
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până-n piață... Mai sun la telefon, mai cumpăr niște roșii.. — Da ce-ai, Doamne iartă-mă, de cumperi atâtea deodată ? Aici, dacă nu-s cinci kilograme... Cinci kilograme, pe căldură, fără frigider, uite... Au început să se coflecească, să facă musculițe, uite... Așa cum ești singură, poți să mergi în fiecare zi, să-ți iei câte puțin, exact numai cât îți trebuie, mai faci și puțină mișcare... — Io toată viața am cumpărat angro ! Râde, încântată de gluma ei, cu gura mare, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care o datora protezei, făcea cu noi orele de catehism și, totodată, pe cele de gimnastică. De Îndată ce se făcea frumos afară, lua toată clasa În grădină. MÎțișorii galbeni ai molizilor, florile trandafirii de ciuboțica-cucului, firișoarele de iarbă, buburuzele și musculițele erau purtătorii unor necontenite mesaje afectuoase pe care ni le trimitea Domnul. În veșmîntul ei alb cu o cruce albastru cu roșu pe piept, doamna Marie-Isaure ne cerea să ne punem mîinile pe umeri și să ridicăm alternativ brațele. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care nu are sfârșit a început prin a considera că numai eu sunt de prisos? Ce mă privește pe mine toată această frumusețe, când în fiecare minut, în fiecare secundă trebuie și sunt silit să știu că până și această musculiță, care bâzâie acum înaintea mea într-o rază de soare, chiar și ea participă la acest ospăț, la acest cor, își știe locul, și-l iubește, iar eu sunt singurul avorton, care până acum, numai din lipsă de curaj, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
alătura nicidecum? În fiecare dimineață răsare un soare la fel de luminos; în fiecare dimineață curcubeul joacă deasupra cascadei; în fiecare dimineață muntele alb de zăpadă, cel mai înalt munte, acolo, departe, la marginea cerului, își arde flacăra de purpură; fiecare „mică musculiță, care bâzâie împrejurul lui în raza fierbinte de soare, participă la acest cor: își știe locul, și-l iubește, e fericită“; fiecare fir de iarbă crește și e fericit! Și toate au drumul lor, și toate își știu drumurile, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]