192 matches
-
șapte-opt ani... Aia da femeie bazată, dacă i-a dat mâna să mai facă un copil cu te miri ce fute-vânt. Nu se poate ca Roșioara să nu știe cum s-a întâmplat, că doar ele două, deh, și Roșioara, mustăcind spre ceașca întoarsă, trăgând din țigară și tușind de mama focului. Nu-i o fumătoare dibace, ca Geta, Vasilica ori Elenuța. Doar că se prostește, se joacă, mai mult ca s-o afume și ea pe madam Belciu pe lângă celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-mă la avioane, iar când ajungeam acolo, lucrurile se petreceau de fiecare dată în felul următor. Fetele se așezau pe un trunchi de copac, aruncând înspre noi priviri nerăbdătoare, elevii se strecurau afară din carlingă, luau poziție de drepți și mustăceau, dar fetele se aflau prea departe ca să le poată vedea zâmbetul. După ce se terminau toate astea, venea rândul meu să intru în acțiune. Luam o figură serioasă și treceam în sus și în jos, de nenumărate ori, prin fața șirului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
maică-sa, care a ținut să-i zică judecătoarei că eu nici măcar nu am „consumat” căsătoria. Eu cu Sabina stăteam mai la o parte, șușoteam, chicoteam când ne aduceam aminte de ceva hazliu. Judecătoarea, o roșcată provocatoare, ne-a privit mustăcind: ei, doamnă, poate trebuia să-i faceți o salată de țelină. Oricum, după cum îi văd eu, în curând se vor împăca. Am ieșit de la Judecătoria Sectorului 3 ca cei mai buni prieteni. Le-am dat martorilor pe care-i luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
quia absurdum est! Tu..., tu mi-ai trimis mesajele! aproape îl ia Dănuț de piept, pe blond. Tu! Tu erai! Arată-mi mobilul tău, imediat! Arată-mi-l! Cu amendamentul că nu ți-a păsat deloc-deloc de ele, până-acum, mustăcește Bursucul, mustrător. V-ar fi ferit, barem, de o parte dintre încurcături. Dacă eram eu, unul dintre motanii Domnișoarei voastre, intuitiv, ți-aș fi spus: De ce n-ai fost atent la conținut, băi, deșteptul dracului? Nu am mobil, îi răspunde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eu, care mă pretind a fi un ins intelectual, destul de alfabetizat și de culturalizat, prin raport de medie, nu am nici o știință despre un asemenea personaj very important. H-mm... Dar, despre Johannes Corvinus, vi s-a întâmplat ca să auziți vreodată? mustăcește Bursucul. Cineee?! aproape că se răstește Vierme. Aaa... Iancu de Huniade! Ioan Corvin de Hunedoara! Janoș Hunyadi, pentru magnații maghiari, din Transilvania feudală a secolului cincisprezece! Voievodul Ardealului, Regentul și Guvernatorul Regatului Ungar, de până la Mohacs. Învingătorul turcilor, conduși de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
instrument, ea extirpă componentele distruse, apoi scotoci prin cutia de scule, care-i atârna greu pe umeri, după elementele de înlocuire. Când să-l plaseze pe primul în locașul său, Parker stinse laserul cu care făcea reparațiile urgente. Examină sudura mustăcind, ― Nu-i rău deloc, dacă-mi dai voie. (Se uită la Ripley a cărei tunică se lipise de piele din cauza transpirației abundente). Hei, Ripley... vreau să știu... Ea nu-și luă ochii de la locul ei. Un al doilea modul operativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
privind amuzată, când la unul când la altul, doar-doar a ghici despre ce ar putea fi vorba... Nici pomeneală însă. Cei doi se priveau complice, gata să izbucnească din nou în râs. Gruia aștepta încuviințarea lui taică-său, dar acesta mustăcea a râde doar. Știi matale la ce mă tot gândesc eu de o bucată de vreme? De unde să știu, dragul mamei? Chiar! De unde să știi, dacă nu ți-am povestit? Toaibă îi făcea semne ascunse lui Gruia, să lungească vorba
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de vin. Îi mult, îi puțin? Asta n-o știu, părinte. „ La vinișorul ista mai adaugă și pe cel adus de enoriași la praznice sau cine mai știe la ce sărbători și lucrurile se dreg și mai mult...” Călugărul a mustăcit a râde și îndată m-a întrebat: „Ce moșmolești acolo?” Încerc să caut înțelesul cărții lui Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, din 16 iunie 1734 (7242). „ Și ești pe calea cea bună?” Așa cred, părinte. „Ei, ce spune vodă?” Din cartea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
privești zi de zi, să decizi că ăla este adevărul și să te ții de el? De ce-ți pasă ce cred eu? Pentru că, pentru că... Wakefield se bîlbîie. Pentru că nu pot să mă hotărăsc. — Hei, să ai mai multă putere, mustăcește El Diablo. Cu ce crezi că mă aleg eu din toate astea? Mintea ta confuză este singura mea plăcere. Mă rog, una dintre ele..., se corectează singur. Una dintre cele mai mari. Dacă te hotărăști și cursa nu a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așteaptă misteriosul colecționar de artă. L-au cazat Într-un loc foarte șic; doi valeți dau buzna să-i parcheze mașina. CÎteva clipe mai tîrziu soarbe din deja obișnuitul cocktail și studiază fauna holului opulent. Aici e cel mai bine, mustăcește: cel mai bun hotel, cea mai bună faună, cea mai bună distracție din America. Fumul de trabuc e cubanez, banii sînt high tech, limbajul e multi. Femei În superbe rochii de seară și bărbați În frac plutesc În sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uit la el. În cinstea ta. Nathaniel ridică paharul. Felicitări. — Mda, mersi. — Serios, Samantha. Așteaptă răbdător până când îmi ridic ochii din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
m-apucă un râs isteric. E un dezastru. S-a zis cu momentul de romantism. — Îhm... mersi pentru seara asta extraordinară, spun, sforțându-mă să-mi păstrez seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim ? Ridicăm amândoi privirea spre Trish, care încă mai e aplecată cu ochi lacomi peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar vrea să se asigure că a auzit bine. Cu tot ? — Ăă... da ! Acum încep să devin ușor nervoasă. Oare cu ce am fost de acord ? — Chiar și cu cimpanzeii ? — Cu cimpanzeii ? Și în acel moment îmi dau seama că mustăcește. S-a prins. — N-ai ascultat un cuvânt din tot ce-a zis, așa-i ? spune foarte sec. — Nu mi-am dat seama că spui ceva important ! mă tângui, cu capul plecat. Trebuia să mă previi ! Nathaniel mă privește uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorbesc cu partenerul senior, spune Ketterman pe un ton care nu admite împotrivire. Cu directorul de la personal... cu cine e nevoie. Aranjăm noi situația. Nu trebuie decât să ne dai un număr de telefon. Își scoate BlackBerry-ul. Încep să mustăcesc. Mă abțin cu greu să nu izbucnesc într-un râs isteric. Nu există nici un director de personal, îi explic. Și nici un partener senior. Nu există un partener senior ? Ketterman pare impacient. Cum se poate să nu existe ? — N-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
companiei Panther Corporation și abia aștept să servesc această companie la maximul abilităților mele, dăruindu-mă sută la sută, În fiecare zi, chiar de azi. Aproape că Îmi vine să adaug „În vecii vecilor, amin.“ — Chiar așa ? Jack mă privește, mustăcind ușor. E... nemaipoment. Rămîne o clipă pe gînduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul cîteodată. — Poftim ? Mă holbez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se comportăm deloc așa. De obicei, Paul urlă la mine de șase ori pe zi, iar Nick și Artemis se urăsc de moarte și n-ai să ne vezi că stăm și discutăm literatură. Ne-am prefăcut cu toții. — Ești incredibilă. Mustăcește vizibil. Și la administrativ era o atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stîrnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cînte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întîlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură că domnul acela În vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
numai rostind numele ființei iubite. Și la sfârșit, bătrânii fac la fel: Lenore... Între astea două, trupul material e un semn foarte, foarte mic, aproape invizibil. Vă mulțumesc, părinte, spune Aurora Martinescu și se ridică din jilțul cam tare. Părintele mustăcește. ─ Te grăbești? Du-te la pictorul ăsta al nostru care ține isonul la strană. Te-o ajuta el cumva. Mergi în pace. Aurora Martinescu se închină, sărută dreapta bătrânului și iese. Și părintele rămâne singur. Cei doi Mihai știau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rari. Dar prea multe animale! Mult prea multe. La Xuhe aveau iepuri. Pădurea se unduia în vânt și scuipa regulat câte un ghemotoc alb care o lua razna pe câmpuri, se strecura pe cub poartă, intra în pagodă, se oprea, mustăcea. I-am întrebat pe frați, așa cum urma să-l întreb și pe Gongku, mai încolo, dar despre alt subiect: nu vă deranjează? Nu, mi-au răspuns ei. Cele Zece Mii de Lucruri. De atunci am căpătat o vie iritare împotriva indivizilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
capotului. Cred c-o să-l adopt. E mult prea mare pentru tine. A, cafea. Fără lapte? — În această casă, zise Sally, mestecând vocalele complicate cu aplomb, dacă vrei ceva, trebuie să vii cu el de acasă. Nu neapărat, zise Hugo, mustăcind către mine. Mulțam, Sal. A băut puțin din cafea. Eu am dat gata un pain au chocolat și am respirat adânc. — Cred ca aceasta este o idee foarte bună, zise Sally. Tu și cu Hugo. Amândoi sunteți foarte enervanți așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta Icoanei, destul de adâncă, odinioară să înece între subțiorile ei și cal și călăreț. Taman din acest binecuvântat gârlici izvorâse odinioară și măduva Bucureștilor, gârlița numită Bucureștioara. Singura înjghebare de ape din lume
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu se gripă nici o clipă. Dimpotrivă, încordîndu-se, moara păru că se înhamă, din puterea și cutezanța și mai multor centre senzuale, la frecarea celei mai uriașe și de nestăpânit căni de NESS care existase vreodată pe lume și deasupra căreia, mustăcind, has-Satan, în norișorul lui, se legăna precum o linguriță cu frișcă. Pe la 1 și 15 din noapte, prin albia acelorași nesfârșite coridoare, Marele Amăgitor al lumii se strecură înapoi în coșconeața sa. Miorlăind și chemîndu-și pe nume fiecare unghie de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
timpul, una dintre urechi. Pe fotoliul din față, înfășat într-o husă păr de cămilă, se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan arătos și viclean de-și trăgea chiar și singur clapa, dacă nu avea cui, mustăcind sub pletele lungi, blonde și mutra de fecioară, de se gheruiau puștoaicele după el. Nu puteai să-l scapi din ochi pe Fisente, că, în timpul în care tu ți-ai fi aprins o țigară, el dădea deja foc la o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Că nimeni nu este ca el, pe pământ, bărbat fără prihană și drept, temându-se de Dumnezeu și ferindu-se de ce e rău». Satan, cică l-ar fi privit un pic mai într-o dungă pe Domnul și a zis mustăcind: «Așa este. Dar numai întinde mâna ta și atinge-te de câte are și vezi dacă o să te mai blagoslovească!»” (Iov, I, 6—9, 11). Dumnezeu, cred că oricum, a simțit un ghimpe în inima sa curat dumnezeiască și cuprins
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
era scris "scutiți de masă!". Ieșit victorios de la tovul binevoitor, Vancea, zis și nea Jenel, i-a spus însoțitorului: Vă cutii de mată, mă, amărîtilor! Dă ti tu o drozdie!... Și la o drojdie, Vancea i-a spus lui Ovidiu, mustăcind: Bă, tap batrîn, ai oservat ti tu că techetara lui Taburel îmi fătea cute?... Directori defecți Obișnuit cu idealul Alecsandri, Kogălniceanu, Negruzzi, sau Sadoveanu, Zaharia Stancu, Ilie Grămadă, Liviu Ciulei, Beligan, Giurchescu, mai încoa' Boroghină, Cornișteanu, Chiriac, ei bine, acu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]