193 matches
-
Învălui Încăperea. Gică picior de lemn, refuză să deschidă ochii. Câteva secunde mai târziu, acesta scoase un strigăt de fiară rănită. „De ce taci, Balaure...!!” Balaurul refuză să răspundă. Nici Cap de mort, nu avu curajul să deschidă gura; Singur Doctorul, mustăcea triumfător: zarurile hotărâse În favoarea lui. Se așezase pe „4 : 4 „ În cele din urmă, Gică picior de lemn Înțelese, pierduse la mâna lui...! Instinctiv, Tony Pavone se ghemui pe scăunelul lui, În timp ce Doctorul Își Îndesa banknotele În buzunare, pe unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care le Înmână ordinul către Morgă cu rugămintea de-a satisface dorința bolnavului, urându-le succes...!! De data aceasta cu hârtia salvatoare În buzunar, se prezentară din nou la ușa binecunoscută a Institutului Medico Legist. Laboranta, veche cunoștință, o aflară mustăcind promițător. Avu răbdare să citească conținutul scrisorii, apoi Îi rugă să-i dea corpul delict, monologând: „Analiza morfologică va fi gata peste zece zile...! Nu mai devreme, ați Înțeles? Tony Pavone sperase să primească pe loc rezultatul analizei, de aceea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
august care se apropia iar schela de pe fațada clădirii trebuia strânsă În vederea acestei sărbători. Se pregătea să plece la șantier unde desigur era așteptat când, deodată Își făcu apariția Lct.Col.Tudose Ion, care-i Întinse mâna cu oarecare bunăvoință, mustăcind prietenește. “Bună dimineața prietene, ce mai faci...?!” “Mulțumesc, bine...” mormăi el acru. “Am avut trecere pe aici și ce să vezi: te-am Întâlnit Întâmplător. Dacă totuși ai crezut ei bine,te Înșeli și pot afirma. Spre deosebire de tine, eu nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
invitat pentru o oră să dau o oarecare declarație...! Timpul a trecut și iată-mă așteptând de o jumătate de zi. Se pare totuși, ce-i care m’au chemat au uitat de existența mea...! Ce părere aveți...?” “Nu cred...” - mustăci ofițerul de gardă privindu-I chiorâși. Mergeți sus, nu fi-ți grăbit, aici se lucrează...!” A așteptat Întradevăr până la ora zece noaptea când Însfârșit vechea lui cunoștință tânărul Lct.Maj.Voicu Ion Își făcu apariția și-l conduse În biroul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
companiei Panther Corporation și abia aștept să servesc această companie la maximul abilităților mele, dăruindu-mă sută la sută, În fiecare zi, chiar de azi. Aproape că Îmi vine să adaug „În vecii vecilor, amin.“ — Chiar așa ? Jack mă privește, mustăcind ușor. E... nemaipoment. Rămîne o clipă pe gînduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul cîteodată. — Poftim ? Mă holbez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se comportăm deloc așa. De obicei, Paul urlă la mine de șase ori pe zi, iar Nick și Artemis se urăsc de moarte și n-ai să ne vezi că stăm și discutăm literatură. Ne-am prefăcut cu toții. — Ești incredibilă. Mustăcește vizibil. Și la administrativ era o atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stîrnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cînte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întîlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură că domnul acela În vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dar ce credeți? Mai scoase un poster și le lăsă pe amândouă să atârne, ținându-le între degetul mare și cel arătător de la fiecare mână. Pe fond roșu sau pe fond albastru? —Roșu, spuse Joy. —Albastru, spuse Ashling. Nu știu, mustăci Ted. Clodagh spune... Care Clodagh? lătră Ashling, întrerupându-l. Cine Clodagh? Prietena mea, Clodagh? — Da, am trecut pe la ea... —Pentru ce? Ca să îmi recuperez jacheta, spuse Ted defensiv. Ce mare brânză? Am uitat jacheta acolo când am stat cu copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
seară. Cand ajungea În dreptul mulțimii Îl auzeam pe tata Îndemnându-i: Ei, hai, deșteaptă-te... române! Și ridică pălăria salutându-și consătenii care nu erau atenți la sensul vorbelor ci la ceea ce purta atelajul care venea de la... arăt. Iar tata mustăcea necomentând nimic nici cu noi, cei din vârful Încărcăturii. Altfel, se vede, se Întâmplau lucrurile În cazul familiei Gh. Tăcu din Burdusaci, care avea temelii clădite În timp, afirmata prin dârzenie și opoziție. El a rezistat timpului și nu a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ferește privirea în lături. — Este riscant, mai ales după o anumită vârstă, ca oamenii să se spele cu apă rece. — Aha! scoate Livia un strigăt. Aruncă o uitătură victorioasă înspre soțul ei. Augustus închide ochii obosit. Pe fața lui trasă, mustăcește însă un zâmbet ascuns, care îl încurajează pe Antonius Musa să continue: — Am fost chemat la căpătâiul multor bolnavi cărora Themison le-a recomandat să facă scufundări în lacuri înghețate chiar pe gerurile cele mai năprasnice. Augusta intervine siderată: — Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că nu-ți pasă când ești amenințat în permanență de comploturi? Reale sau fictive? se stăpânește principele s-o întrebe. Răspunde cu prudență: Nu e de mirare că se fac comploturi împotriva mea. Nu e străin de comportamentul oamenilor. Totuși, mustăcește el pentru sine, de când drumurile și mările au devenit sigure, pe locuitorii imperiului îi interesează din ce în ce mai mult afacerile comerciale, industriale ori agrare. Până și la Roma, periculoasele și sterilele discuții politice au fost abandonate. Râde fără zgomot printre buzele întredeschise
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt simple prostii. Împunge vehementă cu bărbia înainte. — Le-am aflat chiar din gura lui Flaccus Vascularius. — ăla pe care l-am mustrat pentru că a dansat pe scenă? se minunează împăratul. Livia nu catadicsește să-i răspundă. Flaccus Vascularius deci, mustăcește Augustus. Prietenul lui Tiberius din vremea exilului la Rhodos. Și tovarășul de nebunii al feciorului lui Seius Strabo. Interesant. Dede subturile acestei povești par și mai întortocheate decât le-a bă nuit până acum. Plescăie de câteva ori din limbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fost nevoit să cumpere pământuri în Italia. Cei care n-au mai încăput au fost stabiliți în colonii fondate tot din banii săi. Care în Africa și Asia, care în Grecia, Sicilia, Mace donia, Syria, Galia Narbonensis sau Pisidia. Mustăcește, schițând un mic zâmbet șiret. Tot atâtea așezăminte populate cu militari de origine latină. Un mare pas înainte pe dru mul lung și anevoios al anulării deosebirii dintre Italia și provincii... De cealaltă parte a mesei, Ianuarius se gândește încruntat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt ca ei. S-a mai statornicit tot de către rege că vei rămâne fecioară sfântă și neprihănită timp de 30 de ani. Regele Sacrificiilor întărește: — Primii zece vei învăța, în casa în care locuim împreună, ce trebuie să faci. Mda..., mustăcește cu mâhnire Occia. Bine măcar că împăratul și-a pus coada pe spinare. Altminteri am fi fost cu adevărat prea înghesuiți. — Următorii zece vei face ceea ce ai învățat, iar în ultimii zece le vei învăța la rândul tău pe altele. — Abia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viteză. — Pff! se cutremură Pusio. Ce păr zbârlit au! Și botul căscat până la urechi... Își trage iute capul înapoi. — Unul tocmai a trecut pe lângă mine! strigă. Se uită întrebător la Rufus. — Mi s-a părut că are ochii azurii... Instructorul mustăcește. Pusio mai riscă o privire afară. — Pe unul l-au epuizat și i-a sărit în spinare un călăreț... Un altul l a apucat de coarne... — Singura metodă să-i dărâmi, rostește Rufus, jucându-se gânditor cu sabia lui de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-se cu dificultate astfel Încît Julia să-i poată săpuni și clăti spatele, iar ea făcu același lucru pentru Julia, cînd ea se Întoarse. Dar după ce se clăti și ieși din baie, Julia reveni și se Întinse În spațiul rămas, mustăcind ca o pisică. Helen o studie o secundă, apoi se aplecă și-o sărută - plăcîndu-i felul În care arată și savoarea gurii ei calde, mirosind a săpun. Își puse halatul și deschise ușa, mai Întîi ascultînd să se asigure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a onorat multă lume cu prezența - profesori de la jurnalistica timișoreană, studenți și scriitori (Viorel Marineasa, Marcel Tolcea, Lucian Ionică, Daniel Vighi, Daniela Rațiu, Lavinia Bălulescu...). Dar și un oaspete-surpriză: Cătălin Dorian Florescu, „dosit“ până în seară de Robert Șerban, care a mustăcit toată ziua, gândindu-se la ce surpriză ne va face! Cetățeanul elvețian cu mare dor de Banat se bucură deja de succesul Zairei în germană și așteaptă să îi apară în august, la Polirom, Maseurul orb. Și ne aștepta și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
partea estetică“. Nu-l contrazic (În totalitate), dar reacția lui m-a pus pe gânduri: de ce mă fascinează căpitanul Jean Luc Picard acum, așa cum, În copilărie, mă ținea ore Întregi lipit Între pagini căpitanul James Cook? De ce domnul regizor a mustăcit un rânjet, alăturându-I, Înainte de a trânti combinația letală spre moaca-mi, de remarca „hai, bă, omule, mă dezamăgești...“? Singura explicație cât de cât rațională la care am ajuns e legată de atmosfera Începutului de an. An electoral, cu mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
el, bunicul și chiar unchiul lui Mesia: Iaaaartă-mă suflețel, tătucă, frate al meu, sunt un ticălos, un porc de câine, un vierme, un adevărat rus -ia vinavaaaaat!»... - Nu crezi că am ajuns la Dostoievski? - Am trecut și pe la Tolstoi, bătrânul..., mustăcește tata. - Nu crezi că e timpul să ne Întoarcem la... Ba contra Be? - Ba... ne-ntoarcem - după ce mai adăugăm că Rusul nu e un tâlhar cinstit, Rusul e un tâlhar rus: ține morțiș să fie luat de binefăcător (nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ai Vladiei, în aceeași clipă cu Leonard Bîlbîie și Hariton, dar, spre deosebire de ei, el abia atunci a înțeles, a aflat că prințul pleacă. Cînd l-a întrebat pe Bîlbîie dacă el știa de plecarea lui Pangratty acesta i-a răspuns mustăcind, jucau domino în odăița lui de lîngă intrarea în Cramă: " Domnule adjutant, dumneata oricum nu crezi că ai avea vreo șansă să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl tulbura îndeajuns. Nu mai era pe terenul său, pe pămîntul lutos al Vladiei, ci în preajma domnișoarei și simțea acest lucru de parcă ar fi pătruns în alt tărîm, ca din aer în apă. Treisprezece puncte, nu era de bun augur mustăci fără să fie văzut și se intitulau "Manifest-program al Fasciei Naționale a României". Întîi trecu repede cu privirea, ici-colo cîte un cuvînt îți sărea în ochi, "nem", "trădători", "fură", "sfînt", "criminal", și te făcea să-ți ții respirația, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
degrabă literare... Din păcate pentru Liiceanu, canonizatorul nostru nu e numai megaloman, ci și ranchiunos. O spun din proprie experiență. Cotidianul, 6-7 aprilie 2002 Academia Franceză Îl simt imediat când nu e în apele lui... Zace într-un colț și mustăcește. — Ce ai? Nu răspunde. Spune, domnule, ce ai! Ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am! Știu că dacă insist, până la urmă tot îmi spune. De altfel bănuiam eu că e enervat de tabletele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
din scaunul meu, urându mă pentru lipsa de curaj. A venit însă și ziua în care curiozitatea a înfrânt rușinea și, când am văzut-o pornind către budă, am țâșnit la rândul meu, atât de puțin credibil, încât educatoarea a mustăcit amuzată de evidenta mea preferință feminină. Sau așa mi s-a părut mie. Mi-am înghițit ru șinea și am ieșit din clasă, având grijă să-i dau suficient timp încât ea să fi ajuns deja la toaletă. Am străbătut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că se vindea de obicei în acele dughene călugărești? --Păi, cine știe?... O bucată de brânză, ceva măsline, smochine... --Asta o cred doar cei naivi precum pari a fi tu și hatmanul Roset. --Adică? - întreb eu, privind la mehenghiul care mustăcește a râde. --Tu nu vezi că dinspre Chervăsăria domnească urcă o haraba plină cu butoaie care... --Care? --Care sunt pline, după cum vezi. --De unde ai scos povestea că butoaiele sunt pline? --Numără tu boii care sunt înjugați la haraba și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care pusese la cale, în mod sumar, toate cestiunile mari. După ce și-a sfârșit cuvântarea, Mihail Kogălniceanu a venit repede la tribuna presei - care în vechiul local al Camerei era la nivelul incintei. Kogălniceanu erea furios și, după obiceiul său, mustăcea enervat. — Ăsta nu a fost discurs demn de un tânăr. A fost un discurs slugarnic. N-ați văzut: după fiecare period se întorcea către primul ministru ca să-i cerșească aprobarea?!... Constantin Arion, tânăr nou intrat în Cameră și el, erea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]