271 matches
-
se mișcară în spatele lui apoi unul din ei o ghionti pe Luana să-i ia locul. Fetele chicotiră. Rosti, serios din cale-afară, se foi în locul lui. Dacă-mi faceți ceva vă bat pe toți. Colegul Seneg purta, cu mândrie, o mustăcioară delicată, abia mijită, care pe Luana o impresionase încă din prima zi de școală. Când fata, pentru a-și demonstra cât de curajoasă este, își lipi palmele de fața fină, tresări puternic la atingerea ca de puf a firelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din nou: "Ai luat patru la matematică și-ți arde de cântat"... Bănuiesc că Rosti e băiatul care, într-o relație, dă totul. Și, cu siguranță, așteaptă la fel de mult. Cu timpul, Luana acceptă ideea că între ea și colegul cu mustăcioară nu va fi, niciodată, nimic. Totuși continuă să-l viseze cu ochii deschiși, purtată de sentimentele trainice pentru el. Nu putea să fie nepăsătoare la izbucnirile pe care le avea. Nu reușea să-l uite. Nici n-avea cum, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fericire, acum însă gestul părea târziu, ca o ninsoare în martie, când copacii deja înmuguriți nu mai pot fi opriți să dea în floare. Luana visa la facultate, la o lume necunoscută, în care fostul coleg de școală, cu toată mustăcioara lui, nu-și mai avea locul. Fotografia a imortalizat imaginea a doi tineri detașați de moment, adunați întâmplător pe foaia lucioasă. În seara ultimei zile de școală sună telefonul. Sanda ridică receptorul și ascultă tăcută vocea care-i vorbea. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
soția lui. Probabil că se apropie de șaizeci. Au urcat În ascensor și nu i-am mai văzut. — Era În smoking? — Nu. Purta un costum negru foarte bine croit. Are părul cărunt, pieptănat pe spate, tenul roz și, cred, o mustăcioară albă. — Ai Întrebat la recepție? — Bineînțeles. Cuplul ocupă camera 105 de la etajul unu, un dormitor mare și un salon. E primul an când vin la Vichy, dar Îl cunoșteau pe proprietar, care are și un hotel la La Baule... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a constatat boacăna pe care o făcusem. La Ripiceni, sat situat pe malul Prutului, unde înainte de război exista o fabrică de zahăr, l-am avut ca învățător pe domnul Bart. O persoană mică de statură, un pic grăsuță, cu o mustăcioară sură, calm și apropiat de noi, elevii. Îmi amintesc că, pentru a-i pedepsi pe elevii neastâmpărați, în curtea școlii, pe pământ trasa un cerc. Elevii neascultători trebuiau, în pauză, să stea în interiorul cercului. Elevii pedepsiți, din când în când
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
în lumea unui copil autist și arată cum, ca să iasă din ea, a fost nevoit să construiască realitatea ca pe un puzzle, bucată cu bucată. Radu e un puști înalt, cu ochelari, ochi căprui, sprâncene groase și un început de mustăcioară. La intrarea în încăpere, evită contactul vizual, dar îmi strânge mâna cu putere. "Sunt Radu Nedescu". Are 13 ani, ia premii la școală, schiază, patinează, citește și, pentru cine e dispus să-l asculte, vorbește mult, cu exemple și metafore
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
celui mort, chestionându-i pe cei întâlniți în cale: Tinerei voinici, Pe cai povărnici, Pe unde-ați trecut Au nu mi-ați văzut Soțiorul meu Luat de Dumnezeu? Ea face portretul celui pe care-l caută: Fețișoara lui Spuma laptelui, Mustăcioara lui Spicul grâului, Perișorul lui Pana corbului, Ochișorii lui Mura câmpului, Coaptă la răcoare, Ne-ajunsă de soare. De fulg de ninsoare... Află că soțul mort își aștepta răbdător pătrunderea în paradis, recomandat fiind de facerile de bine din viață
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
compună o fizionomie de adolescent fascinat de maturitatea pe care navea s-o atingă și o atitudine socială, în care se putea citi binecuvântata necumințenie a poeților. Fizionomia i-o declara părul vâlvoi ca mătasea porumbului, o încruntătură precoce și mustăcioara galică, adusă pe colțurile gurii, cărnoase încă, de copil. Iar în atitudinea lui socială Rimbaud se împletea cu Esenin și alții." Deși este foarte greu să riști pronosticuri de istorie literară, Vladimir Streinu nu ezită să scruteze o clipă viitorul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
neamț - îl chema Richtofen. Doborâse o mulțime de avioane aliate. Și se gândi la mutra lui de bărbat bine, când se auzi deodată salutată din urmă, fără să-l fi văzut, sau simțit, de un tip foarte scund, cu o mustăcioară caraghioasă, frizată parcă, asemeni celei a unui detectiv celebru... Era pilotul. Care se recomandă, după ce o salutase ca un civil nu un ofițer: Volcovăceanu... Ce nume! își spuse ea. Era pe semne de la Volcovici. Ucrainean, poate. Era mai înaltă cel
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
și mai mare putere, apoi salutându-l pe cel de jos care participase, porni. Acum arăta altfel. Ca un războinic. Cascheta trasă pe cap, ochelarii și ei trași pe tâmple îi ascundeau fizionomia, aerul pe care i-l dăduse, parșiv, mustăcioara. Ea se legase strâns cu o basma bleu, ce părea a fi culoarea preferată a ei, a acelei masculinități, ca să zicem așa, și se mișcă încolo și-ncoace ca o cloșcă pe ouă, atingându-i cu pulpa piciorului stâng, pulpa
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
fel. Așa, de pildă, ce știa că se spune partir, c^est mourir un peu... devenise marcher c^est mourir un peu... Da. Chiar! A merge este a muri puțin. Suna bine. Nu era cazul să-i spună pilotului cu mustăcioara lui și care o tot amenințase cu golurile alea de aer. Pilotul întoarse fața lui ca o mască spre ea și zbieră - Focșaniul... cu cutremurele!... Ea încuviință - dacă spunea dumnealui... Tăcerea se restabilea după fiece indicație. Așa cu Buzăul, cu
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
de transport, ci cu un supersonic undeva pe o insulă pustie din Pacific. Fiindcă un chip de femeie cu privire aproape fioroasă și cu o fizionomie masculinizată aducea mai degrabă a logodnicului său Iosif desenat de Gavco. - Pune-i o mustăcioară și un barbișon, îmi zice la ureche Haralampy, și să fiu al... - scuză-mă, că-i zi de Crăciun -, dacă nu seamnănă cu Shakespeare când și l-a imaginat pe danez față în față cu craniul... Dar poate că la
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
Sub un soare autumnal, „sclifosit”, se „dezmorțește”, se înalță în capul oaselor spre a constata, privindu-se într-o oglinjoară, că a mai îmbătrînit, că, drept semnale ale senectuții, i-au apărut puncte negre pe obraz și i-a „încolțit” mustăcioara (Buna noastră gospodină). Astfel Robert Șerban are aerul de a se teme de propriul afect, de propriile-i senzații, cărora le pune o mască batjocoritor-provocatoare, brechtiană. În loc de-a amplifica trăirea ori de-a o sublima, o diminuează, o hărțuiește
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
colorează buzele nu cu ruj, ci cu sânge din buricul degetului înțepat elegant cu un ac. Frumusețea are aici ceva din călcâiele aspre ale Eloisei când Jorge îi desface pantofii pentru a face dragoste cu ea, un Jorge cu o mustăcioară ca un accent circumflex, la fel cum Isabel evisecerează peștele cu o mișcare expertă și a cărei emoție se trădează când unul dintre acești pești este rupt în două. Regizorul spaniol nu realizează o comedie facilă, nu despre râs este
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
șnur subțire de butoniera de la reverul stâng al redingotei. În ciuda acestor maniere mai puțin obișnuite, domnul din tren semăna izbitor cu el însuși. Era aproape la fel pieptănat, cu părul lipit la tâmple și peste cap, în schimb purta o mustăcioară subțire, îngrijit tăiată și avea de partea lui avantajul de a fi mai tânăr cu cel puțin 10-15 ani. " (pag. 94) Dacă, pe acest justițiar distins, Otto Flamm l-a mai văzut, în Revanșa, în foaierul Academiei, ei bine, domnișoara
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
și una de povești despre Dunăre și lumea de altădată. Despre iubire, războaie și uitare. Aveam senzația că patinăm pe Dunărea înghețată, în bătaia lunii, alunecînd printre personajele lui. Sunetul viorii era sfîșietor, ca și vocea lui ieșită de sub o mustăcioară subțire și îngrijită. Mă uit pe geamul mașinii și număr în gînd. Opt ani de cînd Silviu Purcărete n-a mai lucrat la Craiova. Locul care îl atrage ca un magnet. O relație bazată pe forța iraționalului. Un loc îmbibat
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
nea Toma, cumnat cu Tomescu. Făceai vreo cinci-șase ore de-acolo prin gropi - era vai și amar de călători... Acest domn Tomescu, patronul, mie îmi impunea mult respect, dar și frică... Arăta ca un drac. Era scund și cu o mustăcioară plină de niște țepi ce-i creșteau deși sub nas, ascunsă de petele groase de ulei ce-i mânjeau într-una fața, mică și ea și a naibii când vorbea, repede, cu un sâsâit neîntrerupt, - îi lipseau doi dinți din
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
l-am însoțit în vecinătate să dea un telefon la București. Aveam pentru această la dispoziție, în zonă, o singură cabina telefonică, măi totdeauna ocupată de cineva, cum am găsit-o și în împrejurarea de care vorbesc. Un vlăjgan cu mustăcioara conversa cu iubita, probabil, o îndemna să vină degrabă în "stațiune, unde e tare frumos. Auzeam fără să vrem ce spunea individul, înzestrat de natură cu o voce de mare calibru. Se pare însă că elocinta nu-i era pe
Haralamb Zinca octogenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/13736_a_15061]
-
persoana chemată se lasă greu și el insistă. Trece un minut, trec două, trec cinci, trec zece și-l simțeam pe Zinca incarcandu-se de nervi. Avea înțelegere pentru convorbire la o anume oră care deja trecuse. Iar omul cu mustăcioara nu dă nici un semn că și-ar abandona poziția, scosese din buzunar încă un pumn de monede cu intenția clară de a le introduce în aparat, pentru a-și continua convorbirea. Asta îl scoase pe Zinca din răbdări. Cu o
Haralamb Zinca octogenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/13736_a_15061]
-
ei suna ciudat și vorbele-i așijderi: Cotcodac, Cotcodac, ne spunea ea, semnați, vă rog, și nu vă supărați, obișnuim să și glumim puțin, fiindcă așa e viața: Scherzando, Scherzando! Ochelarii-i săltau peste față ca niște pricolici, avea o mustăcioară nărăvașă și dinți lipsă, vă rog semnați, căci sunteți musafiri de soi. Astrologul mi-a făcut în grabă un semn îngrijorat cu ochiul: să nu ne trecem numele în Registrul Suprarealist, dacă această Angioletta ne fură sufletele, nu va mai
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
sclifosit de octombrie moartea se dezmorțește clipește de câteva ori apoi se ridică în capul oaselor și se privește într-o oglinjoară de mână a mai îmbătrânit puțin i-au apărut câteva puncte negre și parcă i-a încolțit nițel mustăcioara gâsca s-a așezat cu labele la coada ochilor ei și n-o să-și mai ia vreodată zborul de-acolo se pipăie i-a crescut gușa a mai pus pe șolduri iaca și pe fund picioarele i s-au îngroșat
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
său, strângând doar ușor din buze, făcându-le astfel aproape să dispară și gura să-i fie numai o linie subțire, subțire de tot, pusă în evidență discret pe sub nas de un contur negru ce, fără îndoială, era pufulețul de la mustăcioara ce marca devenirea întru vârstă și funcție a Marfei Stanilova. Atunci, Ivan Mihailovici se ridica de la biroul său, mergea la un fișet, descuia lacătul, extrăgea un dosar, mergea la alt fișet, repeta operațiunea până când găsea de cuviință - ce fericit a
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
un clovn trist, cu nasul roșu, purtîndu-și casa în spinare pe marea singurății. Horațiu Mălăele are, în structura sa, ceva din Birlic, din Toma Caragiu, marii noștri actori de comedie. Sau din Chaplin, bietul farseur vesel și trist, cu joben, mustăcioară și botine roase care privește cu ochii mari, rotunzi, toate năzdrăveniile lumii. Și pune și el umărul ca să le sporească numărul și năstrușnicia. Din nimic, dintr-un gest făcut cînd te aștepți mai puțin, se răstoarnă o lume pe scenă
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
și la sape de lemn? -Tot nu pricep... -Mai sunt și alții, nu ești singur... Chestia e că, ori de câte ori văd la televizor ședințe ale Guvernului Tăriceanu, noaptea visez un soi de feldmareșal cu chipiu prusacian și cu o țâră de mustăcioară... Mă, fratre, și mă trezesc în mare înfricoșare sufletească, mai ales acum, după 1 aprilie, și îmi pare că aud prin buzunare șuierând un vânt ca de "katiușe" și un huruit ca de tancuri "Ferdinand" la Cotul Donului... Culmea e
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
cazul lui Ovid S. Crohmălniceanu, la a cărui moarte autoarea face un consistent portret, din care însă, așa cum recunoaște, în final, lipsesc datele fizice: "Îmi amintesc atîtea discuții cu el. Știu, la modul rațional, cum era: slab, cu fața lungă, mustăcioară, bărbia ascuțită. Dar mi-e cu neputință să-l văd, să-l evoc în concretețea lui fizică. Asta mi se întîmplă și cu alți oameni de care timpul și spațiul m-au despărțit. Avea exact vîrsta mea" (p. 119). Lista
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]