269 matches
-
tânărul profesor, începu să-l studieze mai atentă, cu ochiul său critic de artist. L-a observat desigur și în timpul predării în sala de curs însă parcă nici nu îl vedea, privea pe lângă el. Era un tânăr suplu, cu o mustăcioară subțire, înalt, șaten, cu părul pieptănat cu cărate și frumos aranjat, fără a fi prea lung, iar când te apropiai de el, degaja un miros de after shave cu miros suav, ca un parfum de damă, nu bărbătesc. Avea trăsăturile
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
Avea feciorul acesta, pe numele lui Săndruțu Oiții, niște ochi albaștri și curați precum cerul de vară, un păr negru cărbune nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
să te așezi și tu la casa ta, să îți găsești o fată bună, frumoasă și gospodină, că multe zile nu cred să mai apuc pe lumea asta. Flăcăul își privea părintele surâzând în colțul gurii și răsucindu-și vârful mustăcioarei între degete. - N-ai treabă tu, tăicuțule, șezi și te odihnește că nu multă vreme va trece până când nu vom mai avea nici o trebuință pe care să nu o putem acoperi. Asculta minerul și lua aminte că flăcăul lipsea din ce în ce mai
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
Costel tresări mușcându-se de deget. Avea și de ce! Pe peretele din fața sa se lumină marele ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-adevăr, pe ecran, în decorul mirific al unei insule din Pacific, apăru figura boss-ului cu mustăcioară și zâmbet jmecher. - Costeliii, scoate băi deștu’ dăn gură și fă-i cu mâna lu’ tanti-ta, că-i veni o idee nemaipomenită dă la un turc pă care-l trage ea dă limbă dă fo doo zâle-ncoa’! Obiectivul telefonului
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
întreba nedumerit poporul... - Costeliiii, băi, Costeliii, scoală, bă, că vrea tușă-ta să vorbească cu tine! Bietul om, surprins și de această dată, își mușcă din nou buricul degetului. Pe ecran apăru balena, tot neagră, tot cu basma roșie și mustăcioară, însă de data asta la schi în Alpi. Bine, nu pe pârtie, ci la restaurant, îndopându-se cu varză călită, dar în Alpi nu la Maglavit, unde nu sunt nici măcar dealuri. - Săru-mâna dadă-mare spuse rapid Costel, dar nu mai apucă
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
era în România anilor 80, când erai luat cu arcanul de oștirea română, imediat după terminarea liceului, unde pentru un an și patru luni serveai patria... vrând-nevrând. Îmi aduc aminte că aveam doar 18 de ani, d-abia îmi mijise mustăcioara și nu prea știam pe ce lume eram și habar nu aveam cu ce se mănâncă armata și nici ce ma aștepta, dar sinapsele mele vibrau la unison la acest “adevăr absolut” transimis din tata-n fiu și anume: “Armata
US ARMY VS. ROMANIAN ARMY de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378011_a_379340]
-
din punct de vedere musulman subiectiv viața palestinienilor sub ocupație militară israeliană, a stârnit valuri de proteste.... XVII. POIROT - UN PERSONAJ FASCINANT, de Magdalena Brătescu, publicat în Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014. E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
Când vrea să descopere ceva, se folosește de „celulele cenușii”! Ați ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian, Hercule Poirot, din romanele Agathei Christie. Ce combinație amuzantă de nume, Hercule, ... Citește mai mult E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
de femeie. Brusc, mi-am adus aminte că România e și locuită. În spatele lui Jagardel ,apar unul câte unul, umplând culoarul strâmt de autobuz.Trei fete ,impletite in codite negre,lungi și doi băieti,cam de gimnaziu,cu răsad de mustăcioare. Apoi femeia....multă,neagră și urâtă cum ar zice unul mai hâtru decăt mine.Iar la sfârșit.... capul familionului. C-o pălărie mare de sub care țâșnesc două mustăți răsucite peste două buze mari, umflate și cărnoase.Două picioare scurte duc
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
cele de pe Casa sindicatelor (sindicatele, cureaua de transmisie, vă mai amintiți Cursul Scurt?). De sub cornișa Casei Pătrate (fostul sediu al PCR Iași), ne excită privirea și azi cele două mozaicuri de inspirație răsăriteană (ex oriente... nu?), concepute de pictorul cu mustăcioară Beria, fugit (trădare, de trei ori trădare!) chiar de-atunci în Occidentul putred. A, să nu uităm de "Prometeii zilelor noastre", compozițiile gigant din holul aceleiași Case a Tineretului, din zilele de avînt și achiziții ale artelor plastice ieșene, nici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zice. Cioc, cioc: Hatmanu. Emoționat, îl invit cu o reverență din ultimele lui tablouri cu șambelani. Mă conduce la șevalet și mă-ndeasă în scaun: continuă! continuă! M-afund în lucru. Văzîndu-mă atît de mut, zice: ai salutări de la Surdu. Și mustăcioara lui celebră se lungește. Zîmbesc și eu și spun: merci, maître. Cioc, cioc, cioc, apăsat și imperativ. Mă șterg pe mîini, îi dau pensonul lui Vitcu și mă duc la ușă: Solcanu. Îmi strînge mîna, îmi transmite salutări de la Raveica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Trafulică, Isosică ș.a. din aceeași făină, cu aerul lor de amploaiați în costume împrumutate din garderoba de la Cotroceni. Costumul deschis, de vară, al bărbaților. Dacă n-ar persista aerul vulgar-insolent al ținutelor șic sud-americane, asezonate cu ghiuluri, dinți de aur, mustăcioare și brățări, dacă nu ne-ar îngrețoșa imagini țopești, cu prezidenți și camarilă în vizite de lucru, estivale, dacă n-ar exista costumul alb de vară, al lui Vadim Tudor, poate am rîvni, iarăși, la talia elegantă a elitei românești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avusese, o viață, grijă să-l ude.) Odăile fabulosului Miki erau pline-ochi cu nu mai puțin fabuloasa lui colecție de tablouri, semnate de vîrfuri ale picturii ieșene, mai toate pășind, în vreme, cinstitul prag și bucurîndu-se de ospitalitatea șeicului cu mustăcioară Clark Gable. Sub sclipirile calde ale dauritelor rame, lumea ad hoc a lui Miki îi includea deopotrivă fără fandosite discriminări pe literați, matematicieni, actori, sportivi, agronomi, compozitori, pivniceri, economiști, voiajori. Doamne și domnișoare, periculos de frumoase, ornau cu rasa lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spiritului. Jocul lor a avut, nu exagerez deloc, ceva din perfecțiunea aparent gratuită a unei fugi de Bach și din fermitatea irevocabilă a unei pagini din Tacit. Înfățișarea și alura fiecăruia din cei doi era de altminteri eminent reprezentativă tipologic: mustăcioara blondă a lui Smith, zâmbetul lui distant și silueta lui „zveltă de ofițer englez de pe Indus” (cum spunea Camil Petrescu despre cineva) își găseau o replică pe măsură în chipul de pandur iscusit și tenace al lui Țiriac. Am avut
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
celui mort, chestionându-i pe cei întâlniți în cale: Tinerei voinici, Pe cai povărnici, Pe unde-ați trecut Au nu mi-ați văzut Soțiorul meu Luat de Dumnezeu? Ea face portretul celui pe care-l caută: Fețișoara lui Spuma laptelui, Mustăcioara lui Spicul grâului, Perișorul lui Pana corbului, Ochișorii lui Mura câmpului, Coaptă la răcoare, Ne-ajunsă de soare. De fulg de ninsoare... Află că soțul mort își aștepta răbdător pătrunderea în paradis, recomandat fiind de facerile de bine din viață
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin natură, cunoscător al sufletului rural, așa cum ne-a dovedit și Mușcata din fereastră, d. Victor Ion Popa duce mai departe o anumită sensibilitate etnică, regionalistă. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Ciuta, București, 1924; Păpușa cu piciorul rupt, București, 1926; Pufușor și Mustăcioară, București, 1926; Floare de oțel, București, 1930; Mușcata din fereastră, București, 1930; Shakespeare în infern, București, 1932; Velerim și Veler Doamne, București, 1933; Vicleimul, cu un desen de Lena Constante, București, 1934; Acord familiar, București, 1935; Cuiul lui Pepelea, București
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
-ți piere vita ? Ochii copilului se făcură mari și tăcuți. Nu înțelegea. între timp, de la alte vite, se apropie un băiat subțirel și nalt, cu opinci late de gumă. Avea o față mică, delicată, de fată, cu spumă neagră de mustăcioară și ochi limpezi, prostuți. - Tu de-a cui ești, măi ? Băiatul vorbi gros : - De-a lui Dumitru Ciursă. - Ia trage o fugă până la Costan și adă două căldări. Să-ți deie și-un țol, că-i piere vita copchilului istuia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe buza superioară. Se duse la mama și Îi făcu și ei același lucru. Treizeci de secunde mai târziu, ceara era Întărită. ― Am o surpriză pentru tine, spuse Tessie. ― Ce? am Întrebat chiar când Helga trăgea ceara. Eram sigură că mustăcioara mea pufoasă dispăruse. Cu tot cu buza de sus. ― Fratele tău vine acasă de Crăciun. Aveam ochii În lacrimi. Am clipit și n-am spus nimic, uluită pe moment. Helga se Întoarse spre mama. ― Ce mai surpriză! am spus eu. ― Vine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
soția lui. Probabil că se apropie de șaizeci. Au urcat În ascensor și nu i-am mai văzut. — Era În smoking? — Nu. Purta un costum negru foarte bine croit. Are părul cărunt, pieptănat pe spate, tenul roz și, cred, o mustăcioară albă. — Ai Întrebat la recepție? — Bineînțeles. Cuplul ocupă camera 105 de la etajul unu, un dormitor mare și un salon. E primul an când vin la Vichy, dar Îl cunoșteau pe proprietar, care are și un hotel la La Baule... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
acte. Și dacă-s false? Dă-mi-le. — Nu fi prost, spuse Nick cu veselie. Du-mă la comandantul companiei. — Ar trebui să te trimit la comandamentul central. — Bine, spuse Nick. Auzi, Îl știi pe căpitanul Paravicini? Ăla Înalt cu mustăcioară, care a fost arhitect și vorbește engleza? — Îl cunoști? — Cât de cât. — Ce companie comandă? — A doua. El e comandantul batalionului. — Bine, spuse Nick. Era ușurat să afle că Para era bine. Hai să mergem la batalion. De când ieșise Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și ale lui Sorin. Ce-ar fi dacă i-ar pregăti frățiorului ei un cadou? Nu se cade să-l întâmpine așa, cu mâna goală! Dar ce să-i dea? Pisicuța cea albă! E frumoasă, drăgălașă, dar un fir din mustăcioara stângă este rupt. Sau cățelușul cel maroniu! Din păcate, i s-a stricat piuitoarea. Sau rățușca... Ia, stai! Un cadou înseamnă ceva ce n-a mai fost folosit de altcineva, ceva nou-nouț. Se duce în sufragerie, acolo unde este și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mare parte din bani pe haine și forfotea întruna în sus și-n jos pe coridoarele lungi ale Oficiului de Asigurări Sociale, pe lângă oamenii care nu se prefăceau, ci munceau cu adevărat. Curat, spilcuit, omulețul își cultiva cu încăpățânare o mustăcioară firavă și o atitudine de umor vulgar față de superiori. Aceștia trebuie să fi crezut că asta indică o minte matură, căci în șapte ani, ceea ce era o nimica toată la scara timpului unei astfel de organizații imobile, ajunsese șeful unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
irezistibili. Au început să ni se pară niște zei - bieții telegrafiști. Ce mic eram eu! Eu nu isprăvisem gimnaziul, și ei, pe lângă 4 clase de gimnaziu, mai aveau și un an de școală telegrafică-ba și joben și haine bune-și mustăcioare. Dar nici ei nu se gândeau la Estella, nici ea la ei. Eu mă temeam de viitor! Dar un lucru aproape extraordinar s-a întîmplat, nu din gelozie, ci dintr-un fel de invidie... Ba nu, aproape din nimic. Estella
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
năzbâtii, Încât și acum, la cei patruzeci și trei de ani ai săi, Mașa se trezea râzând de una singură, atunci când Își amintea de el. Gligori a fost Însă călcat de tren, când abia Îi dăduseră tuleiele și-i Înflorise mustăcioara subțire, ca spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea vise ce i-au năpădit copilăria și adolescența. Când Îi veni sorocul și sânii Îi dădură-n clocot, părinții Începură să-i caute pereche potrivită. Tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
niște gioarse, cu o mulțime de boccele la picioare. Un soldat patrulează de-a lungul peronului. Ajungând la capătul trenului, soldatul se urcă pe locomotivă, iar de acolo, de sus, le ține prizonierilor o scurtă cuvântare. E micuț, vioi, cu mustăcioară subțire răsucită căzăcește-n sus și un pic abțiguit. Le spune: „Stimați tovarăși și tovarășe, văd că sunteți flămânzi și obosiți. Nu vă faceți griji, În curând, puterea sovietică nu a uitat de voi. Veți dormi și mânca pe săturatelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]