348 matches
-
ca dintr-o clipă în alta acesta să se rupă și să se prăbușească sub mine. Pe pianină, lumânarea arde deasupra capului lui Mik. Limba flăcării se leagănă. De partea cealaltă, la nivelul nasului lui Mik, se mișcă o umbră mustăcioasă. Mik ia din nou acordul, apoi îl repetă foarte încet: am senzația că plutesc împreună cu întreaga încăpere. „Ei, acum ia spune ce-i aceea muzică“ șoptesc buzele mele. În gât, toată bucuria se strânge într-un ghem care saltă isteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
boare fină, ca peste un măr sau ca atunci cînd respiri În oglindă. Ea-și aminti și-și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i-o cumpărase de la un țigan, dintr-un iarmaroc de la Seghedin. (Țiganul, un mustăcios tînăr, șchiop de-un picior, cu mulți dinți de aur, vindea cazane de aramă. Îl implorase pe gospodar să-i cumpere oglinda, zicea el „de pomană“, atît era de ieftină. În ziua aceea nu vînduse nimic, și pruncu-i era bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ponosite care veneau dintr-o parohie de țară după ce se treziseră înainte de răsărit, cărăuși și muncitori istoviți. Stăteau cu toții pe aceeași bancă, cea bună. Mulți dintre ei s-ar fi putut afla pe banca din față, între cei doi jandarmi mustăcioși, țepeni ca niște statui. Și sunt sigur că, în adâncul lor, știau asta în chip obscur, o înțelegeau fără să vrea să o recunoască, și asta îi făcea adesea atât de plini de ură și de potrivnici celui judecat, celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vineri la ora asta, trebuia să petreacă o oră singură, în meditație, analizând visele și energiile întregii săptămâni. Își impusese singură această autoanaliză și avea de gând să se țină de ea cu orice preț. Așa că îi aplică o ventuză mustăcioasă prietenei și o bărbătească strângere de mână agentului. Doamna Popa își înmuie delicat buzele în țuică. N-avea voie să bea, dar așa, de politețe, trebuia să guste puțin. Will Smith zâmbi, înmuindu-și și el buzele și mustața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
putut de repede... am anunțat-o și pe sora ei, fiindcă mi-am dat seama că se petrece ceva grav...le explică Bogdan celor de la SMURD. -Vă rog să părăsiți încăperea și să ne lăsați să ne facem treaba! ordona mustăciosul de pe salvare. Deschide, rogu-te, geamul, îi zice unuia dintre brancardieri, că ne sufocăm de la parfumul ăsta răsturnat! Poti să duci de-aicea și covorul? “Parfum și miros de oaie udă!!!!!” îmi vine să glumesc, dar limba uscată și țeapănă
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
ascultă...îmi zgârie doar dureros gura, pe lângă tubul de oxigen, atât de brutal vârât pe gât... În mâna stângă, strâng, cu putere, carnețelul în care am scris. -Pare o criză de diabet. Cu Sărbătorile, toți fac abuz...mormăie, pentru sine, mustăciosul. Mă urcă pe targă, ca pe un animal rănit. Medicul îi dă surorii mele carnețelul, în care rămăsese notat... doar un cuvânt: condescendență! Brancardierii coboară în fugă cu mine, până la mașina de intervenție. Pe peretele interior al pleoapelor, îl văd
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
cosmic o voce .” Un tânăr se prăbușește în apă unde o întâlnește pe crăiasa apelor ce se afla într-un car fermecat: „Era făcut dintr-o uriașă frunză de nufăr încărcat cu flori de deltă și trasă de patru moruni mustăcioși. Pe patul de flori sta crăiasa, frumoasă cum numai în povești auzisem că era Ileana Cosânzeana. Era îmbrăcată cu o rochie de mătasea broaștei verde și strălucitoare și spre picioare linia corpului ei era așa de dulce, încât mi-am
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
să nu aibă timp să se retragă cu pești cu tot, am aruncat mănușile și am început să adun, carași cât degetul, mulți, cei mai mulți cât palma iar unii chiar mari, băteau la juma' de kil, “ahaaaa, striga nenea Ionel, iote mustăciosul, pune mâna pe el”, și icnea mai tare, mânuind lopata de parcă atunci construia Universul! Când s-a oprit, curgea apa de pe el ca dintr-o rufă nestoarsă! Adunasem ceva, de-a valma, mari și mici, “lasă că-i separăm acasă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
cântec oltenesc, fiul de pandur Gheorghe Gheorghe. Îmbrăcat în mantia Vladimirescului, pe care l-a purtat cu cinste, spre cinstirea sa nepieritoare, neuitatul Liviu Vasilică, Gheorghe Gheorghe e un cântăreț de muzică populară oltenească urcat pe scenă ca un român mustăcios și mândru ce trăiește curat și cuminte la umbra iubirii și le seamănă jupânului Iancu și lui neica Tudor. Și-a luat pe spate mantou boieresc, pe când inima și-a înveșmântat-o cu virtuți sufletești, înrâurite de dragoste de cântec
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
mic, Andrei, în cinstea căruia a sacrificat un râmător, am avansat pe listă...Ei au pregătit pentru musafiri o jumătate de porc...eu, pentru congelatorul meu gol...și pentru burtica mea pofticioasă...cealaltă jumătate. -Unde ești, madam? se auzi vocea mustăcioasă a vărului-măcelar de weekend, la celular. Asta-i ora 9? -Vin! Stai liniștit, că ajung. De o jumătate de ceas sunt în mașina unui taximetrist-rechin (de cei care practică la negru transportul de persoane) și nu vrea să plece...că
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
ton cu mina de bonom, chiar și atunci când imită satiric și cu har pe alți interpreți. Petrică Mâțu Stoian, ca de fiecare dată plăcut de public, pe lângă voce și repertoriu, pentru chipul lui de haiduc și de pandur, român neaoș, mustăcios și mândru, a cântat încântător. Apoi, interpreta cu finețe de catifea în melodie, țesută pe o voce puternică, frumoasă, cu ochi luminători, ca roua pe frunza de smarald, cu surâsul larg și plin de bunătate, Mioara Velicu a purtat publicul
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
Luminișuri, de Crâmpeie de viață etc. (Vine o vreme când trebuie să te gândești că e necesar să grăbești pasul ca să te poți menține în rând cu lumea), Elisabeta Iosif scrie proză mai ales în «Trenul de duminică » (Domnule, zise mustăciosul din fața mea, o călătorie lungă este un prilej excelent de plictiseală ... ), Eliza Roha publică din 1970 poezie, proză - romane, povestiri, eseuri (Aștepta cu nerăbdare clipa când va revedea locurile natale ... ), Emil Bucureștanu, priceput a povesti despre dragoste ( Coborâră din același
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
ști să trag, ba încă trag foarte bine, dar n-am trecut de controlul psihologic. Când doctorul m-a întrebat care-i deosebirea dintre femeie și bărbat, i-am răspuns: „Una singură - femeile sunt mai proaste”. De unde să știu că mustăcioasa care m-a interogat era femeie?! Și-așa s-ar putea să mi-o ia. Vreau să spun arma. Că am amenințat pe cine nu trebuie cu ea. Un francez venit în delegație, pe care l-am auzit zicând către
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351660_a_352989]
-
fursecuri palmate din platoul cu prăjituri pentru copii, și-și aranja firele rebele ale părului său imaginar, fire pierdute prin labirintele târzii ale vieții . Într-un colț, doi dovlecei filfizoni discutau fantezist despre noua modă de toamnă, în timp ce un domnișor-elefant, mustăcios, le ținea companie. Doi băieței leoparzi, peltici și mărunți, alergau prin mulțime o fetiță căprioară cochetă. Pantera roz bătea frenetic din palme și ursul panda, morocănos și răsfățat, se învârtea într-un picior, mormăind ceva doar de el înțeles. Clovnul
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
fursecuri palmate din platoul cu prăjituri pentru copii, și-și aranja firele rebele ale părului său imaginar, fire pierdute prin labirinturile târzii ale vieții. Într-un colț, doi dovlecei filfizoni discutau fantezist despre noua modă de toamnă, în timp ce un domnișor-elefant, mustăcios, le ținea companie. Doi băieței leoparzi, peltici și mărunți, alergau prin mulțime o fetiță căprioară cochetă. Pantera roz bătea frenetic din palme și ursul panda, morocănos și răsfățat, se învârtea într-un picior, mormăind ceva doar de el înțeles. Clovnul
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
mine ! se vaită socru-meu, lovit instantaneu de-nțepături la inimă. A doua oară când a fost ? - Ei,când ? Atunci când ai vrut tu să ne cumpărăm mașină . Și directorul Ionescu de la CEC nu vroia să ne aprobe împrumutul ... - Ionescu ? Ăla mustăcios ?! - Mustăcios,nemustăcios ,te-ai plimbat cu Dacia 20 de ani ? - Vai de mine Vasilico,mă-ngrozești ,nu alta. Și-a treia oară ? - A treia oară când ai dorit să ajungi lider sindical. Și îți mai trebuiau vreo trei sute de voturi
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
se vaită socru-meu, lovit instantaneu de-nțepături la inimă. A doua oară când a fost ? - Ei,când ? Atunci când ai vrut tu să ne cumpărăm mașină . Și directorul Ionescu de la CEC nu vroia să ne aprobe împrumutul ... - Ionescu ? Ăla mustăcios ?! - Mustăcios,nemustăcios ,te-ai plimbat cu Dacia 20 de ani ? - Vai de mine Vasilico,mă-ngrozești ,nu alta. Și-a treia oară ? - A treia oară când ai dorit să ajungi lider sindical. Și îți mai trebuiau vreo trei sute de voturi .... - Aoleu
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
curte cu felinarul în mână, se ducea și se întorcea și nu găsea oala. Mamaie mesteca mămăliga și se uita după tataie cu milă. Ouăle și brânza erau pe masă și vinul tot nu mai ajungea. Tăticu vorbea cu un mustăcios despre pământ. Nu înțelegeam nimic, moțăiam rezemată de perete, așteptam vinul și eu ca și el. Odată cu mămăliga a ajuns și vinul. Tăticu fuma și vorbea. A umplut trei pahare și i-a întins unul lui tataie, care stătea nervos
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
După câteva minute, tot mâncând și bând, tăticu a ridicat paharul în fața lămpii, încercând să-i vadă culoarea. -Și-a schimbat puțin gustul! le-a spus indiferent. Tataie era nervos, iar mamaia se învârtea calmă prin cameră, de la masă la celar. Mustăciosul, după ce a luat o înghițitură i-a spus: -S-a trezit puțin, a cam pierdut din tărie. -Eu știu, măi Ionel, s-a grăbit tataie să răspundă. -Da, tataie, am sărit și eu fericită, are dreptate mamaia că ai gâtul cam
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
lipită de geam și dintr-o curiozitate de copil rău, voiam cu orice preț să știu dacă tataie avusese timp să-și tragă nădragii și să-și încalțe opincile. -Ce aveți bre, de v-ați speriat așa? i-a întrebat mustăciosul care conducea camionul. Tataie se învârtea prin curte, așa cum se învârteau gâinile când le alergam să prindem una pentru tăiat. -Vino, bre, și ajută-mă să desfac oblonul, ți-am adus niște cocoși de prăsilă de la fermă. Și fără să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
tăcea și ea și tataie. Începeam să mă simt rău, aveam impresia că nu mai eram iubită. Mă foiam și începusem să-mi frec picoarele a nerăbdare. Ei vorbeau despre cocoși și tăticu nu observa cât eram de nervoasă. Numai mustăciosul, ]ntr-un târziu, după ce m-a privit cu coada ochiului, mi-a spus: -Dacă vrei să vii cu noi, dormi în mașină până mâine seară, când ne întoarcem la București. -Cum să plece fata noaptea?! au sărit deodată mamaia și tataie
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și grătarul, cu bere rece, se odihneau în zgomotul de camioane, muzică și chiuituri. Chiar m-am relaxat. La magazinul sătesc, de unde soră-mea își cumpărase în urmă cu doi ani o broască de grădină, ne-am întâlnit cu un mustăcios din grupul nostru. “Dacă vreți pește, pentru acasă, vă duc eu. Mi-am adus găleată și mi l-am ales deja ... aici, a treia casă. Îl iau când plec.” Mustăciosul era un om timid. Stătea în autocar în dreptul meu. Era
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
ani o broască de grădină, ne-am întâlnit cu un mustăcios din grupul nostru. “Dacă vreți pește, pentru acasă, vă duc eu. Mi-am adus găleată și mi l-am ales deja ... aici, a treia casă. Îl iau când plec.” Mustăciosul era un om timid. Stătea în autocar în dreptul meu. Era coleg de scaun cu o tipă drăguță, tot durdulie, ca mine ... dar nu se plângea de ... lipsa de spațiu. Pentru că nu aveam acum alte procupări, mai de Doamne-ajută, l-am
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
oferă o priveliște unică. Aud aparatul...iar filmează. Cum pot fi oamenii îndrăgostiți de lucruri efemere? Fiecare asfințit...e altul... Închid ochii, ca să nu mai gândesc. Vreau să simt liniștea. Sub florile de tei, din fața Mecanicii, ne despărțim, în noapte. Mustăciosul îmi zâmbește suav. Chimistul e trist. Ce oameni delicați! “Pe dumneavoastră nu v-a prins soarele așa de tare, îmi zice o tinerică pe care nici n-am vazut-o până acum. Mergeți spre centru?” “Da”, zic și plec fără
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
o proastă! Doamne, doar îi plăcea atât de mult să învețe! Dar, chimia... - Hei, domnișoară,! Ridică privirea. Se formase un șir de camioane. Dădu fuga și începu să completeze hârtii peste hârtii, peste hârtii, peste hârtii. Șoferul cel creț și mustăcios, îi zâmbi: - Nu mai fii supărată! Uite că iese soarele! Dacă vrei, cu ultimul transport te duc în fabrică să vezi cum ne trag pe sfoară la cântar și noi facem pe proștii pentru un kil de zahăr! Râsetele răzlețe
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]