172 matches
-
aici nu gluma frivolă cu rost de flatare, ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile, într-un cuvînt, tresăririle temperamentale pe care le pune în curgerea
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
sau, dimpotrivă, să ne stipendieze, în vederea unui mic confort, - pentru ca, la termenul scadent, să-și ceară inevitabila dobîndă?! Să fie plătit, dar numai după, e ... conzult; în avans, însă, - cum s-ar zice tot pe-ardeleană - nu seplătie!". Sau următoarea mustoasă divagație în manieră de șotie: „cum nu sunt, însă, nici Ivan, nici Ion, și nu sunt, pe de altă parte, sigur că ajunge-voi în Paradis (unde, -n rest, nu ai nevoie de nimic) ci, mai degrabă, dedesubt, nu-ți
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
să mai guști bancuri de inspirație filosofică. Singura împrejurare cînd umorul nu riscă să obosească e cînd personajele înfierate de el sunt disprețuite de toți. E tocmai situația politicienilor. În cazul lor, oricît de lungă ar fi bășcălia, ea rămîne mustoasă prin motivația din care se hrănește: pedepsirea simbolică a politicienilor pentru ridicolul monumental pe care prezența lor îl aduce în lume. În privința aceasta, cartea de față are o îndreptățire pe care cea dintîi n-o avea, și anume dă posibilitatea
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
Cuvîntului pe veșnicie pierdut” (Între lumi mai mult decît două). De asemenea, pe direcția obiectivității (extrovertirii) se află și exercițiile d-sale satirice, care altădată lipseau din repertoriul poetelor. E o dovadă a unei mentalități unisex, inclusiv prin tonalitatea lejeră, mustoasă: „ce mai e și cu poeții ăștia mai terminați-o cu ei/ o să sune teveristul cu bască travestit în sutană/ mai bine cerebel șopîrlă sau rîmă/ tibi neuronal mistrețul băieți de băieți/ vine și tanti lina din urmă las-o
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
Ioana Ieronim Arta tânără Lui Tom Brânduș rock hip-hop și rave beția peisajelor laser cutreierând carcasa noastră omenească între munții cu păduri mustoase de august și zidurile cetății fără de anotimp în mâna ta lumea devine Una zdrențe de suvenir, frânturi de iarbă focuri de artificii explodând în zenit semințe muguri sexe în floare care expandează peste cele 3 ceruri inferioare din amintiri stocate
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
chiar cu gura mea. Razele-i uscă Saliva îngerului greu de veghe, Aureola i-o înmoaie-n focul Dorinței de-a te-ntruchipa femeie, Cu aripile-ți pipăie mijlocul, La pieptul lui cu fulgi viața-ți descleie Din miezul ei mustos și bun la gust Spre bucuria Demiurgului robust...
Miroși a scoică desfăcută umed... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8490_a_9815]
-
îmbrăcată, n-are deloc aer de gitană/ magrebină, îi cunoaște pe toți și intră în casa de pe colț cu două etaje și magazine la parter, aflată în renovare de sus și până jos. înțeleg că e vorba de o viitoare mustoasă afacere lansată în această clădire. "Spaniolul" salută și oprește toate mașinile scumpe care trec prin dreptul lui. Apoi intră și el în aceeași clădire. Simt că toți cei ce intră în piață se cunosc între ei. Și mă cuprinde o
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
adevăr, dreptate, blândețe, morală creștină, mândrie națională, durere față de starea precară a omului de rând. Discursul poetului capătă rezonanțe tribunice și de baladă, cu aplecări nostalgice asupra baștinei cu muncile, cu oamenii, cu păsările ei cântătoare: „Pământul era puhav și mustos/ Ca aluatul mamei din covată...” Puțini mai cântă astăzi viața rurală aflată într-o tranziție spre nicăieri, cu boii mici și gospodari bătrâni și epuizați de un sistem politic terorizant și umilitor, și, în ciuda realităților dezolante, visează la veșnicia satului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
tresar. Să fie pașii sprinteni ai iubirii mele, sau e moartă și ea de sute și de mii de ani? Să fie pașii mici și guralivi ai ei sau poate pe pământ e toamnă și niște fructe coapte-mi cad mustoase, grele, pe mormânt, desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine ? ÎN LAN De prea mult aur crapă boabele de grâu. Ici-colo roșii stropi de mac și-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui. A lui rămânea numai ușița îngustă ca un capac de raclă, pe unde se putea strecura în caz de nevoie, în noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a bogăției cu hoția, sperjurul, corupția, lipsa de scrupule... cu orice, numai cu munca, onestitatea și firescul profitului - nu! Sigur că avem și câteva insule turghenieviene de medelenism, personaje precum Sașa Comăneșteanu, câte un boier „ghepardian“, literatura tihnei la conac, mustoasa memorialistică a vieților bine rostuite, unele „figuri pozitive ale clasei avute“ ș.a.m.d. Dar toate acestea nu sunt decât excepțiile care confirmă regula. Cam așa am început discuția. Joia viitoare vă spun cum a continuat. 15 martie 2012 199
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Timișoara. Dedicat Anului mondial Rabelais, de la a cărui naștere se împlinesc 450 de ani, spectacolul are un succes de public (și de critică) extraordinar, datorat, evident, semnăturii domnului Purcărete pe afiș: fantezie, bijuterie de stil, cuvinte puține, tablouri multe, scene mustoase cu aluat frământat în fața spectatorilor, pentru a face o pâine de-un metru și cu un om în ea, sute de linguri căzând din cer la ospățul pantagruelic, cu pantomimă și efecte uluitoare. Pentru „Cumnata lui Pantagruel“, spectacol în care
Agenda2003-43-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281625_a_282954]
-
nr. 2 din 2008) ne oferă un savuros interviu pe care Călin Ciobotari i-l ia poetului Emil Brumaru. În el e vorba despre tot și toate, dar mai ales despre lumea literaturii românești. Titlul dialogului anunță, ca un preludiu mustos, umoarea conținutului: "Am fost prost, prost, prost și, deodată, pac!..." Cronicarul redă fragmentul în care Emil Brumaru povestește cum, citind postumele eminesciene, s-a convertit la poezie: "Domnule, la mine a fost o chestie ciudată. Eram prin clasa a șasea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
moșia Tămburești, unde era înmormîntată bunica, creștea în vecinătatea imediată a mormântului bătrânei Farfara un cireș amar, încărcat vara de fructe, pe care copiii îl jefuiau cu mare lăcomie. El mâncase de atâtea ori, cățărat în pom, din acele cireșe mustoase... "Așadar, vezi că nu mint! Asta e viața. Fructele intră în sângele nostru, iar sângele nostru hrănește fructele." Madam Valsamaky tăcu, zâmbind cu emoție, ceea ce nu se lămurea prin anecdota însăși. De fapt ascunsese ceva; Ioanide mai zisese: "Madam Valsamaky-Farfara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
flori cu petalele vinete, vârstate cu negru, ca niște limbi de spânzurați, pe tulpine cu frunze de un verde-albăstriu foarte palid, stropit cu var. Când petalele s-au scuturat și s-au făcut curând una cu țărâna, au rămas măciuliile mustoase de lapte, emanând o duhoare atât de dulce, că păsările nu treceau peste ogorul otrăvit, nici gândacii și lăcustele nu se-ncumetau printre tulpinele pale. Curând, măciuliile s-au făcut mari cât niște țeste de sugari, și semințele din ele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
narează abundent, istorii din trecutul propriu sau al altora, mai îndepărtat sau doar de azi-dimineață. Practic, partea anecdotică e atât de amplă, încât nu mai rămâne prea mult loc pentru povestea propriu-zisă. Romanul e conceput ca o orchestrație de detalii mustoase, alese cu preponderență din sfera grotescului, care produc mai mult o stare de spirit decât o istorie cu sensul la urmă. Ștefan călătorește între Copou și cimitirul Sfântu Vasile, între Podu Roș și... Dorohoi, descoperind peste tot semnele putreziciunii morale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
său, un ceea ce francezii numesc capot anglais, pe care, începând să-l umfle ca, bunăoară, Serge Gainsbourg, într-o faimoasă șansonetă, acesta luă curând aspectul unui balon imponderabil, cu irizări septemcolore și instabile, de săpun, care, ajuns la apogeu, pocni mustos, dar fără zgomot... Sau cu un zgomot audibil numai auzului de înger. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Le-am spus că am inimă... Emil BRUMARU Le-am spus că am inimă și nu m-au crezut, ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Totul trece printr-o muncă de restituire foarte fină a vocabularului fiecărei epoci, a fiecărei clase sociale, a fiecărei familii, a fiecărui per sonaj. De la turnura profesorală, plină de cultura franceză, a vorbirii profesorului Mironescu se ajunge până la stilul popular, mustos, al zeflemitoarei Vica - oameni atât de diferiți, pe care îi reunește istoria. Iar echilibrul și unitatea acestei cărți stau în aceste opoziții, prezentate fără nici un exces, și în această cumătră de neuitat care a trecut prin toate și care, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alte femei, de alți bărbați... Iubirea salvează chiar și greșelile reale... inevitabile cumva... le iartă, le uită, aduce mereu În cearceafuri ființa visată, fierbinte, inocent de sălbatecă În gesturi intime, grațioase... Dragostea, patima, uită de trecut, totul e Într-un mustos prezent copilin, fraudulos confiscat de inimile noastre vieții cotidiene, ticăite, uscate de facturi pentru lumină, gaze, apă... smochinite de chitanțe incredibile de Întreținere etc. Dacă există o plăcere adevărată, ea se revarsă asupra celuilalt, o Împlinește În altul... Iubirea molipsește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea cu tot cu râpă și cu noi miroase a Duda. După ce mi-a adus, de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fată. Așa că m-am Întors la Lina: Am găsit-o schimbată: avea și ea, primprejurul cireșei guleraș de iarbă fumurie. Dar cu Lina cea nouă, crescută, mă gândeam la Bălana mea. Și la Tecla. Doamne, ce fete bune frumoase și mustoase și parfumoase și! PEȘTI ȘI PĂLĂRII Astă noapte s-a rupt iazul de la Curchi. În fine, iazurile. Am știut, Înainte de a vedea. Ploua-ploua-ploua - și de aceea. Așa că nu m-am speriat foarte când Moș Iacob ne-a bătut În fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sobei și-a iubitei ideale, cu savuroasele întâmplări ale unor vremuri vechi, de pomină nostimă și răspomină cruntă, dăruite miștocar, subtil, deșănțat, crinamitard, într-o ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de nestăpânit copil bătrân, flămând de mura împarșivită mustos în rugul verde-al frunzăloaicelor lobate reavăn, poftiicios la miezul galb al zarnacadelelor zimțate, răzlețite-n plăpumi și ponoare, râvnitor să râdă strașnic, bubuitor, demiurgic, din foale, din încăperile inimii, din sângele ficatului și-al splinei, din rinichii pișorcoși, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
p. 21). Pentru felul în care erau folosiți acești termeni (tiriac, tiriachiu, afion) în limba română pe la jumătatea secolului al XIX-lea, vezi la Anton Pann : „La dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul”. Sau în discursul pârcălabului „Strugur mustosul” către „Crăiasa poamelor”, în capitolul „Despre beție” al lui Anton Pann : Eu acela care am puteri de mac Ș-amețesc simțirea ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aliniere bidimensională, de simultaneitate. Timpul se comprimă în această perioadă a actualizării rețetelor creatoare. Rezultă utilizarea, în producția lirică, a unor forme ce ar fi putut părea divergente, alăturate într-un multicolor evantai al conviețuirii. Feeria imaginarului întipărit în cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Beșica de porc deșertă din boțelile ei gândaci smălțuiți, pe care unii goldăneșteni îi strângeau în palme grijulii. În seul negru al gliei devenită socialistă, adică a tuturor și a nimănui goldăneștenii își ascunseră, iară și iară, speranțele, împroșcând pământul mustos al Baisei, cu sămânță, pentru orzul cel cu mustăți lungi și țepoase, pentru ca să se facă porumbul bogat dintele calului, distribuiră cuiburi de cartofi, care se fierb în oale, la un loc cu înmiresmatul mărar, ori se gătesc, ca legumă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]