261 matches
-
și făcând o veritabilă genuflexiune recuperă pachetul căzut și-l așeză cu gesturi încete, dar totuși sigure, înapoi pe birou, apoi se reașeză în scaunul său fără nici un sprijin. Arm îi urmări cu interes toate mișcările și clătină încet și mustrător din cap: Cum poți să spui despre tine că ești un om sfârșit, nu înțeleg!... Numai lașii renunță, dar tu nu ești un laș! ... Ai încercat toate mijloacele de luptă cu suferința ta și ai văzut că nimic nu-ți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
el cu o anumită nonșalanță, care nu-i scăpă lui Arm. La maaaarea și înfricoșătoaaaarea judecată de apoi, știu, rosti el, lungind cuvintele cu o spaimă teatrală. Brrrrr!... Mi se face pielea de găină, când mă gândesc! Arm îl atinse mustrător cu palma în creștet și îi replică apăsat: Ei, vezi, aici avem o problemă, domnule Rațiune și sfinte Toma cel necredincios. Eu una nu sunt foarte convinsă că există, după viața asta, raiul sau iadul pour toujours. Nu cred și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în întâmpinare cu o inocență apoape copilărească. El era abătut. S-a așezat la foc, obosit după călătoria pe care o făcuse pe jos. Tăcea. Gongku s-a cam tras la față și i-a dat târcoale până când o privire mustrătoare l-a convins să ia loc. Ceilalți se uniseră într-un corp comun care îl închidea pe maestru într-un cerc, clipeau și gâfâiau agitați, uitând cu totul de exercițiile de respirație. În sfârșit, Sui a deschis gura: - Ne bucurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ochii închiși îl poți vedea pe el din nou, nu pe scăunelul unde l-a trimis tovarășa, ci cocoțat pe ceea ce noi numeam atunci cazemată (un garaj de beton, lăsat de izbeliște), bălăngănindu-și picioarele în gol și privindu-mă mustrător pentru prima oară. Nu, nu ai dreptul să dai în Cristos. El nu știa nimic pe-atunci de zborurile lui din înserare, nu știa nici măcar de Bau-Bau sau de Luminița și, mai ales, nu avea nici o idee cum că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați frumos pe trei rânduri, pe gazonul proaspăt tuns din Groapă, într-o zi însorită, cu nea Angelo Niculescu în mijloc, cu Lucescu pe vine, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
recomandat pe mine, ochii învățătoarei n-au licărit cu blândețea căprioarei, cum așternuse pe hârtie un poet, ci s-au bulbucat, v-am mai spus, ca la cucuvea sau la bufniță. Palma ei a căzut pe catalog cu un plescăit, mustrătoare, convinsă că ne înțeleseserăm între noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a-ntâia. Ce de cămăși albe pe esplanada din fața statuii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
văduvă. Dar din fericire mai există și alte motive mai evidente pentru a nu acționa grăbit într-o astfel de situație. Femeia se holbă la el câtă vreme își expuse analiza. Acum, dădea din cap într-un fel care părea mustrător. - Asta a fost, întrebă ea, o mostră tipică, întortocheată de conversație ca General - ezită ea - Semantică? Gosseyn aruncă o privire mentală, înapoi peste analiza sa, și observă că aceasta era cu siguranță expunerea cea mai personală care fusese rostită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
suntem Troog. Tonul căpătase, brusc, o notă imperioasă. Expresia puterii personale îi sugeră o altă întrebare lui Gosseyn: - Tu ești - ezită - împăratul? Urmă o tăcere adâncă. Fața și ochii erau în continuare îndreptați spre Gosseyn. În cele din urmă, aproape mustrător - i se păru - străinul spuse: - Noi, ființele Troog, nu avem împărați. Făcu iar o pauză. - Eu am fost numit comandantul acestei nave. - Cine te-a numit? întrebă Gosseyn. Ochii mari deveniră, dacă era posibil, și mai rotunzi. Apoi, pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas rugător, apoi adăugă plină de interes, de asta m-ai chemat? Dând din cap mustrător și acoperindu-și gura cu palma, dădaca mă privea cu ochii ei plini de veselie și de iubire. - Da, da, îi răspunsei eu, încercând s-o înșel cu liniștea somnoroasă a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deschisă i se vede limba cum urcă și coboară, iar din gât îi iese un geamăt articulat într-un „a-o-i“ urcător și, apoi, într-un „i-o-a“ coborâtor. Cu ochii încă plini de lacrimi somnoroase, acesta clatină mustrător din cap și-și freacă fața atât de tare, de parcă ar vrea să smulgă de pe ea și pielea, și somnul. E sigur că acestei pofte de somn a lui Matei i se datorează faptul că locatarii imobilului au renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Prietenul tău Fawcett a reușit să mă lase fără slujbă. — Fawcett nu e prietenul meu - spuse pilotul. Și al nimănui... Ce s-a întâmplat, de fapt? Când austriacul sfârși relatarea detaliată a convorbirii, celălalt îl privi îngrijorat și întrebă, dând mustrător din cap: — Ai îndrăznit să-l ameninți cu moartea așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc. Și ce poate să-mi facă? — El nimic. Dar Mecanicul, mult. — Mecanicul? făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la îndemînă, suntcam strâmtorat. Felix îi întinse și a doua piesă. Între timp pianul tăcuse, dar emoția nu-i îngăduise tânărului să audă trosniturile scării apropiate. Când întoarse capul, zări pe Otilia. Era cam palidă și avea ochii ficși și mustrători. - Papa, ce faci aici?Bătrînul lăsă ochii în jos, gudurîndu-se. - Nimic. I-arătam odaia. Te las pe tine să-i ții de urât. Și, frecîndu-și mâinile, bătrânul o luă mărunt pe scară în jos. - Ți-a cerut bani? întrebă, supărată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
special un aer languros, ispititor. O făcea să se poarte încă mai insinuant... La început te grizaseși numai privind-o, apoi însă, în ultimele ore ale seratei, nu mai făcuseși nimic altceva decât să bei. Profesorul Mironescu îți arunca priviri mustrătoare când întindeai mâna spre pahar, dar ai avut clipe când nu ți-a mai păsat nici de privirile lui ! Ai vrut să ții chiar și un toast, limba însă ți-o mișcai foarte greu, de aceea vorbeai rar, cu pauze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rosturile lui și salonul la viața civilizată. Dar vocile celelalte se împletesc, cerând păsuirea vinovatei, și amfitrioana face un gest de renunțare care îi dezvelește, prin deschizătura rochiei, brațul pietros și alb. O încurajezi și dumneata la rele, îi spuse mustrător musafirului, amenințându-l cu degetul în glumă. Și toți fac la fel, din comoditate și nepăsare, iar eu inutil avertizez că astfel îi vom strica și firea, și caracterul... Sunt mult mai nevinovat decât presupuneți... De altfel, ca de obicei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să te simpatizeze toți ! Și portarul de la Casa Vanicu, și Marghiloman, și Nela, și Nicu Filipescu, și madam Ana... Toți, fără nicio excepție... Toate... Ce fire poți să ai... îngână Sophie, lăsând să i se vadă de sub evantai numai ochii mustrători. — Sunt principiile politicii mele, stimată doamnă. Ale politicii, nu ale firii mele, subliniază tânărul și, ca după o mărturisire compromițătoare, face câțiva pași ezitanți, depărtându-se. în mers, întinde la întâmplare mâna și mângâie automat cu vârful degetelor bronzul de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ridică el încet paharul. Pentru! ciocnește Liliana paharul de-al său. O, doamne! se cutremură și sare imediat din pat strigînd: Apă, apă! Cînd iese din baie, rămîne sprijinită de tocul ușii, privindu-1 lung, în timp ce capul i se clatină încet, mustrător: Criminalule! Cum poți să-ți pui eroii să bea otravă de-asta?! Rîd amîndoi și-și ciocnesc din nou paharele. Precaută, Liliana soarbe încet, lăsîndu-se pradă unui fior de o reală plăcere produsă de senzația de arsură. Deschide apoi poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
teren. La întoarcere ne-a văzut. Cred că i-ai lăsat o impresie plăcută. Ai apucat să-i spui părerea mea despre economiști? întreabă Mihai. Liliana rîde mult, înveselită de-a binelea. Îl amenință cu palma și clatină din cap mustrător: Ar trebui să i-o spun! Și știi de ce? Pentru că este foarte deșteaptă și-o să guste gluma. Apropo! Să vezi ce-mi trece prin cap! Și doar n-am băut un strop de alcool azi... Se ridică și-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în încăpere și se bagă pe jumătate sub nișa de analize. Vezi c-au fost niște procese publice aici, în sala de ședințe, cu cîțiva care numai au pătruns cu țigări și chibrituri pe teritoriul combinatului... spune Mihai cu glas mustrător cînd îl vede că a terminat țigara și a fărîmițat filtrul, aruncîndu-l în chiuveta de laborator. Cel de lîngă portar abia așteaptă să raporteze cît de vigilent a fost.(5 Știi ceva! se oprește Petre în fața lui. Asta s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am aflat nici eu cine era cu adevărat, oftează Mihai. Va rămîne una din enigmele vieții mele. Măcar era bună la pat? cade ca un pietroi întrebarea sonoră a lui Lie, dar cînd îl observă pe Mihai că-l privește mustrător, se înmoaie: Ai revenit de la ea schimbat total... Dar te rog, nu lăsa paharul plin... vine îndemnul prietenului, iar Mihai bea cu sete paharul plin cu țuică de prune. Știi, Lie, începe el într-un tîrziu, cu mulți ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
într-o Universitate - monument UNESCO STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE, STIMAȚI COLEGI, Nu mai fusesem demult la Cernăuți, cotropită de treburi de tot soiul, iar colegii și prietenii mei, români și ucraineni, mi-au trimis în ultima vreme, pe bună dreptate, mesaje mustrătoare. Așa m-am hotărât, într-o sâmbătă de toamnă minunată, să fac o scurtă vizită în cel mai romantic oraș bucovinean, Cetate a istoriei spiritualității trans- și multinaționale, ce leagă puternic România de Ucraina și pe acestea, de Europa. Am
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
pot hrăni până la viitoarea întâlnire. (octombrie 11, 2011) Pelerinaj cernăuțean Nu mai fusesem demult la Cernăuți, cotropită de treburi de tot soiul, iar colegii și prietenii mei, români și ucrainieni, mi-au trimis în ultima vreme, pe bună dreptate, mesaje mustrătoare. Așa m-am hotărât, într-o sâmbătă de toamnă minunată, să fac o scurtă vizită în cel mai romantic oraș bucovinean, Cetate a istoriei spiritualității trans- și multinaționale, ce leagă puternic România de Ucraina, și acestea de Europa. Luna octombrie
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
În nici un caz nu poate să fi intrat în competiție cu cineva din elita orașului. Pufnește în râs aproape fără voie. Doar nu s-o considera eligibilă pentru vreun rang în armată sau pentru Senat! Mai știi? Întâlnește privirea ei mustrătoare și redevine sobru pe loc. Nu cumva să-și închipuie că nu o ia în serios! Nu și-ar mai putea răscumpăra vina nici măcar cu o decorație militară sau senatorială. — Poți să-i amendezi, să-i decazi din drepturi, continuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi decizia împăratului. Au crezut că favoarea acordată unei curtezane este de ajuns. Au judecat greșit mizând pe umilință, însă lingușeala a fost prea evidentă. Dacă nu cumva decizia principelui este deja luată... — De ce să venerezi un împărat? îl întreabă mustrător principele. Clatină dojenitor din cap în direcția lui. Fulcinius prinde curaj. În timp ce își pleacă fruntea cu umi lință, judecă iute sorții de izbândă pe care-i mai are. Șovăie. Liniștea se prelungește nefiresc de mult. Poate e o nebunie ceea ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu i-a observat nimeni. Cineva începe să aplaude, apoi se oprește din nou, redus la tăcere de expresia rigidă a lady-ei Tredgold. Star îi trece sticla de șampanie lui Jonathan și-și ține mâinile la spate. — Jonathan, zice ea mustrător, nu trebuia să-mi dai acele lucruri să le deschid. S-au declanșat fără nici o avertizare. Lady Tredgold trece cu privirea de la Star la Jonathan. Apoi din nou la Star. Atenția nu-i poate fi abătută așa ușor. Mirându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și în ultimul moment, mi-am dat seama că nu voi putea ajunge pe celălalt trotuar. Mașina a oprit brusc, scârțâind din toate frânele. Era la un metru de mine. Am scăpat ca prin minune. Toată lumea de pe stradă se uita mustrător la mine. Am înțeles ce mare greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]