252 matches
-
de idee. Mai rămânea să-l conving pe tata. În anul acela, Mohamed se afla adesea în afara orașului, căutând un loc de luat în arendă spre a duce o existență pașnică, departe de zarvă, departe de bârfe, departe de ochi mustrători. Timp de două săptămâni încheiate, l-am așteptat așadar zi de zi, cerând întruna vești despre el de la Warda și de la Mariam. Ele n-aveau habar de nimic. Ca și mine, așteptau. Când, în cele din urmă, a sosit, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Speriată, hangița și-a dus mâinile la ochi și a început să plângă. Știa unde s-a dus băiatul... „De-acum nu-l voi mai vedea. Doar cine știe când și cum...” Străinul, cu vădite semne de enervare, a privit mustrător la jandar, gratulându-l: „Halal om de ordine ești!” Apoi a poruncit vizitiului: „Nu ne oprim decât în pădure, pe malul râpei unde am fost în zori... Mână!” Nu a durat prea multă vreme și se aflau deja în inima pădurii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui bătrân cu ciudățenii, deranjat degeaba de la tabietul lui, își urni roțile alene, pufăind morocănos, parcă mustrător și cu drept cuvânt supărat pe elevii certați cu disciplina. A doua zi, luni, la liceu, a fost scandal mare de tot! Profesorul Marinescu a reclamat cazul lui Jujucă și s-a instituit imediat o anchetă. În prima oră de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
răspunse alt foc, mai departe, spre vârful Ostrei. Iar În zarea Întunecată a munților Neamțului se văzură alte focuri, aprinse, rând pe rând, pe culmi. Țara se trezea la viață. - Acum Înțelegi, Ștefan? Întrebă călugărul, iar vocea lui avea ceva mustrător. Acum vezi ce se află În jurul tău și nu vedeai până acum? - Văd, preasfinte... - Tu ai făcut pentru ei ce n-a făcut nimeni. Iar ei vor face pentru tine ceea ce nici un popor n-a mai făcut pentru voievodul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu i-a observat nimeni. Cineva începe să aplaude, apoi se oprește din nou, redus la tăcere de expresia rigidă a lady-ei Tredgold. Star îi trece sticla de șampanie lui Jonathan și-și ține mâinile la spate. — Jonathan, zice ea mustrător, nu trebuia să-mi dai acele lucruri să le deschid. S-au declanșat fără nici o avertizare. Lady Tredgold trece cu privirea de la Star la Jonathan. Apoi din nou la Star. Atenția nu-i poate fi abătută așa ușor. Mirându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu începu cu fleacuri. Nu vă deranjează comportarea recentă a Seniorului Nuobo? începu el. Cei patru fură cuprinși de teamă. Erau șocați de întrebarea care părea mustrătoare și-și închipuiră că dădea vina pe ei în calitate de consilieri superiori ai lui Nobuo. — Vă dați toată silința, cred, continuă Hideyoshi, făcând să le revină culoarea în obraji. Cu toții sunteți oameni inteligenți, dar cred că nu puteți face mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc (Doamne ferește!), că n-o fi de la pasional... Și iar privește vinovată spre haina lui bărbată-su din cuier care parcă prinsese viață și o învăluia mustrător... A trecut o zi, au trecut două, au trecut trei... Și... aceeași gospodină, același profil, alt mesaj, scris acum cu verde: -Spune-mi mai multe despre tine... Femeia, supusă, cu gândul la copii, la bărbat și la necazurile care s-ar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
făcea asta când se plictisea. ― Bună, tată. ― Alisia. Mi s-a părut mie sau am auzit o ușă trântită? ― E În regulă. Doar ne-am ciondănit puțin. Tata lăsa ziarul deoparte și Îmi aruncă una din privirile lui ciudate și mustrătoare. ― De ce? ― O prostie. Chiar nu are cum să te intereseze. ― Dacă aveți o problemă, puteți vorbi cu părinții voștri. În general așa se face. Părea supărat acum. Ce aveau cu toții? ― Nu avem nicio problemă, tată, l-am asigurat din nou
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ridicase. Greu se mai răspunde la sonerie în palatul ăsta! Suna, suna, de cine știe când suna soneria, țiuie țiuie soneria sau ce-o fi, lung lung și subțire subțire... Doctorul Marga apasă moale palma pe umărul musafirului. Se uită mustrător doctorul Marga. La ce naiba s-o fi uitând așa șmecherește... a, la sticlă. Ce să-i faci, n-ai cu cine scoate o vorbă în pustia asta, doar săracul franțuz, monsieur Courvoisier, s-a îndurat de spleenul copilului Tolea. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cred că și aici i s-au oferit distincții dintre cele mai prestigioase, nu?... Christa clatină nemulțumită din cap, Întinde mâna după poșetă, scoate cu mișcări febrile portțigaretul și bricheta și Își aprinde țigara, fără să ia În seamă privirile mustrătoare ale soțului ei și fără să ceară voie. În timp ce ea trage repede primele fumuri și pe urmă tot mai rar, tot mai adânc, pe celelalte, Antonio se ridică să Îi aducă o scrumieră și pe urmă, oftând, ușurat, scoate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
simtă, să pipăie cărămizile pereților. Pătrundea cu încredere în bezna galeriilor. Era ca o întoarcere în uterul uriaș al pământului din care apăruse el, Iancu, urmașul Văcăreștilor. Se regăsea pe sine. Stătea față în față cu ochiul atent, blând sau mustrător al familiei sale. Își recunoștea dorințele, neliniștile, limitele, îndoielile, căderile și înălțările. Le mărturisea cu voce tare, ascultând apoi ecourile ca pe niște răspunsuri oraculare. În jur vedea numai o buluceală haotică prin clipa existenței. Înlăuntrul lui, însă, simțea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de trei ori mai mult. — Mulți au murit urmărind visul ăsta. —Toți erau aventurieri, care n-au planificat expediția în mod științific, cu mijloace adecvate și sprijin logistic. Căpitanul Kaleb-el-Fasi îi aruncă o privire lungă, ce se voia severă și mustrătoare: — Insinuezi să folosesc materialul și oamenii armatei ca să caut caravana asta? întrebă cu prefăcută surpriză. — De ce nu? veni răspunsul sincer. Tot timpul ne trimit în expediții fără sens să căutăm noi puțuri, pietre fără valoare sau să facem recensământul triburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făceai și cu biata femeie, m-ai lămurit... Oricum, femeia asta văd că ți-a transmis o anume nervozitate, o agresivitate din care se vede că vă gelozeați, vă certați, vă băteați, la care Milică, tu nu înțelegi?... Rafael țâțâia mustrător din buze, nu înțelege și nici nu poate fi convins, așa încât Milică se dădea de ceasul morții ca să-l convingă și că el ce-ar face dacă? Dacă ar avea o femeie, o soție eventual... Adică, ce să facă? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sau apatici pe aleile din fața spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
est! Tu..., tu mi-ai trimis mesajele! aproape îl ia Dănuț de piept, pe blond. Tu! Tu erai! Arată-mi mobilul tău, imediat! Arată-mi-l! Cu amendamentul că nu ți-a păsat deloc-deloc de ele, până-acum, mustăcește Bursucul, mustrător. V-ar fi ferit, barem, de o parte dintre încurcături. Dacă eram eu, unul dintre motanii Domnișoarei voastre, intuitiv, ți-aș fi spus: De ce n-ai fost atent la conținut, băi, deșteptul dracului? Nu am mobil, îi răspunde Îngerul calm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numai el, din tot satul... Azi-noapte a și visat pe cucoana. Parcă o ținea în brațe și ea nu mai țipa, ci îl mângâia și-i zicea: "De ce lăsași să mă omoare?" S-a deșteptat din somn cu glasul ei mustrător în urechi... Acuma cioplea și bocănea de zor, ca și când ar fi vrut să uite sau cel puțin să înăbușe amintirea întîmplării. Dar oricât se trudea, mereu îi săgeta în creieri câte o întrebare și fiecare îl durea, și-l ustura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suferi atîta! Pe urmă, îndată după-prânz, porunci lui Isbășescu să-i tocmească o trăsură, să plece spre Amara. Isbășescu încercă să-l convingă că ar fi mai bine să aștepte totuși până mâine... Grigore îi aruncă o privire atât de mustrătoare, că contabilul nu îndrăzni să mai continue. Pe la ora două erau pe drum. Isbășescu, pe capră, avea inima cât un purice. Vrând să-și facă puțin curaj și observând că Grigore nu e dispus să-i mai audă glasul, începu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că... - N-are nici o importanță, o încurajă Maria. Continuați!... - E adevărat, spuse Ieronim. - Atunci știu cine ești... Astă-vară veneai la Spitalul Colentina, la pavilionul copiilor... - E absurd! izbucni Ieronim. N-are nici un sens! Corul rosti încet, aproape în șoaptă, dar mustrător: Sensul îl creăm noi, Ieronim. Sensul îl revelăm noi, prin spectacol. Prin Spectacol, Ieronim, fără început și fără sfîrșit! Întorcîndu-se către Marina, Ieronim începu să rîdă: - Ați ghicit că e vorba de începutul unui spectacol experimental. Dar... - Așa începe și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
special un aer languros, ispititor. O făcea să se poarte încă mai insinuant... La început te grizaseși numai privind-o, apoi însă, în ultimele ore ale seratei, nu mai făcuseși nimic altceva decât să bei. Profesorul Mironescu îți arunca priviri mustrătoare când întindeai mâna spre pahar, dar ai avut clipe când nu ți-a mai păsat nici de privirile lui ! Ai vrut să ții chiar și un toast, limba însă ți-o mișcai foarte greu, de aceea vorbeai rar, cu pauze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rosturile lui și salonul la viața civilizată. Dar vocile celelalte se împletesc, cerând păsuirea vinovatei, și amfitrioana face un gest de renunțare care îi dezvelește, prin deschizătura rochiei, brațul pietros și alb. O încurajezi și dumneata la rele, îi spuse mustrător musafirului, amenințându-l cu degetul în glumă. Și toți fac la fel, din comoditate și nepăsare, iar eu inutil avertizez că astfel îi vom strica și firea, și caracterul... Sunt mult mai nevinovat decât presupuneți... De altfel, ca de obicei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să te simpatizeze toți ! Și portarul de la Casa Vanicu, și Marghiloman, și Nela, și Nicu Filipescu, și madam Ana... Toți, fără nicio excepție... Toate... Ce fire poți să ai... îngână Sophie, lăsând să i se vadă de sub evantai numai ochii mustrători. — Sunt principiile politicii mele, stimată doamnă. Ale politicii, nu ale firii mele, subliniază tânărul și, ca după o mărturisire compromițătoare, face câțiva pași ezitanți, depărtându-se. în mers, întinde la întâmplare mâna și mângâie automat cu vârful degetelor bronzul de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu te miști, te fac ciur, nenorocitule!!! Cercetașii lui Trestie se retrăgeau ca niște umbre, adăpostindu-se după fiecare copac sau ridicătură de pământ, fără să apese pe trăgaci... Când s-au văzut cu toții în marginea pădurii, Toaibă a privit mustrător spre Trestie. Nu-i vina noastră, Toadere. Ai văzut și tu ce vânt nebun s-a pornit. O creangă uscată s-a rupt a căzut și a făcut zgomot. Atunci patrula a deschis focul. Noi nu ne-am terminat observațiile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ușa grajdului, cercetând amănunțit încăperea și... Cum nu are cal? Uite colo căpăstrul!... Albă ca un perete abia văruit, Maranda și-a aruncat privirea spre cuiul din perete, unde atârna căpăstrul... Cu ochii larg deschiși, bătrânul Hadarag s-a uitat mustrător la Maranda. Apoi, revenindu-și, a răspuns: Ehei! Aista-i de dinainte de război, când aveau și ei o mârțoagă, dar au vândut-o de multă vreme. Rusul a dat din mână a lehamite și a făcut stângamprejur, îndreptându-se spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
A spus-o bine Alexa, de asta eram sigur de mult, adică de totdeauna. Dar abia acum aveam certitudinea deplină, când altcineva, mi-o confirma. Ea văzând că nu-i răspund, se uită lung la mine, cu ciudă, apoi spuse mustrător: ― Credeam că încă mai ții la ea... Trebuia să mă apăr, să-i dovedesc că se înșală, că am iubit-o pe sora ei tot atât cât mă iubise ea, poate chiar mai mult. La ce-bun. Ce-aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de stat, când orice energie dornică de legalitate eficientă devine automat primejdie generală, într-un sistem pentru care cea mai firavă pornire de onestitate și corectitudine reprezintă o pacoste deopotrivă pentru putere și opoziție! Recunosc spășit: și azi îmi bubuie mustrător în minte cele trei cuvinte pe care mi le-a înfipt în auz Antonie Plămădeală în primăvara lui 1991 la Sâmbăta de Sus. Eu îl tot hărțuiam pe teme de colaboraționism ceaușist. El se dezvinovățea senin, cum că a slujit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]