2,646 matches
-
Încă vreau să le Înfăptuiesc. Orice vibrație, orice trăire mai intensă... mă torturează! Întotdeauna Îmi spuneam: “aceste lucruri nu pot să mi se Întâmple mie”... Eși un om slab , incapabil de stăpânit o situație... Nu eram iertătoare cu mine și mustrările pe care mi le făceam În gând erau aspre, șfichiuitoare ca un bici. Ce dracu să fac! De când mă știu am detestat slăbiciunile manifestate. Și ce ironie! Tocmai eu... Nu am nicio indulgență și nicio apreciere față de materialul din care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
muțenia sa, negăsindu și locul, și privea într-o parte de parcă ar fi vrut ca vorbele spuse de bulibașă să le ia vântul și să le ducă în cele pustiuri. Se trezi țintuit de ochii stăpânului care îi aruncă furios mustrări pline de obidă: - Lisandre, eu cu tine vorbesc, să fii cuminte! Nu e bine să te năzdrăvănești. Și eu, de când am aflat vestea cea tristă, am avut odihna vântului și toate nopțile mi-au fost văruite de nesomn, n-am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bucuri de ea, dând tot ce ai mai bun și mai caritabil din tine. Nu sunt o fire morbidă, dar, atunci când moartea mi-a zâmbit iscoditoare și ispititoare, nu am putut decât să-i întorc zâmbetul cu multă nonșalanță. Fără mustrări de cuget, în fiecare noapte mă culc cu moartea în pat, căci viața fără a fi însoțită de moarte, ar fi destul de singuratică, cu toate că nimeni nu s-a născut să-i ducă dorul sau să-și pună ceasul după fusul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
adică bunica după cum o botezase verișoara sa, Alexandra), cu boticul Încrețit a plâns. Cred că eram tare ușor, spuse el mai mult ca pentru sine, și cred că... Erai un plângăcios și un pișorcos, Îl alintă mama cu o falsă mustrare, iar el sări de gâtul ei și o bombardă cu pupături să o sufoce. Iar mamei Îi veni să râdă când Își văzu rimelul Întins pe obrăjorii lui frumoși și fondul de ten pe vârful nasului. Du-te și te
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
necăjiți din faimoasa noastră instituție de învățământ. Și nu erau tocmai puțini. Asta m-a bucurat și mi-a mai alungat din starea mea. O stare pe care n-aș ști să o definesc prea precis. În orice caz, o mustrare de conștiință legată de enigma dinaintea căreia îi pusesem pe ai mei în legătură cu dispariția mea resimțeam din ce în ce mai acut, dacă nu cumva devenise de-a dreptul cronică. Băiat sensibil cum sunt, începuse să mă apese din ce în ce mai tare. Până la urmă n-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cerea să li se traseze sarcini. Ce mai! Tovarășul director era uns cu toate alifiile. Avea ușile deschise peste tot. În caz contrar, adică dacă secretarii de partid nu se lăsau înduplecați, Gicu Sima îi amenința cu tot felul de mustrări cu avertismente pe linie de partid, cu definiția socialistă a sarcinii, etc. Pe la începutul lui februarie, directorul primește confirmarea de la județ că putem merge să preluăm recuzita pe care o solicitaserăm în urmă cu două săptămâni de la Teatrul de Stat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și de-atunci nu trece o oră fără să mă-ntreb de ce. Să fi fost un simplu om plictisit de veșnica monotonie a zilelor? Unul care-a suferit prea mult și voia să uite? Ori poate un criminal bântuit de mustrările de conștiință? Știi, ieri am descoperit Într-un colț de sertar, sub o latură ușor desprinsă, un fragment de bilet de avion, pe care Încă se văd data și numărul zborului. Se pare c-am sosit la Lyon cu doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
recunoscători toată viața. — Fair-play-ul american nu se dezminte! exclamă Christina cu admirație. — Să știi că n-a fost deloc simplu. Cineva trebuia să-și asume responsabilitatea primului gest. Înțelegi, e destul de dureros să bagi cuțitul Într-un prieten. Apar anumite mustrări de conștiință. Personal, am spus răspicat că prefer să mor de foame, mai ales că mă atașasem din primele zile de el... Am uitat să-ți spun: de fapt, sunt homosexual. Ceilalți nu erau Însă de aceeași părere. Comandantul aeronavei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să avem și deplină Încredere unul În celălalt. Eu am o mare Încredere În tine, Christina, și te rog să nu mă dezamăgești. Vorbise pe un ton neutru, calm, aproape indiferent, dar care-i produse Christinei, tocmai de aceea, teribile mustrări de conștiință; Își adună umerii și se făcu mică pe un taburet, ca și cum ar fi fost cuprinsă deodată de frisoane de frig. Despre fotografia descoperită În sertar n-au mai discutat niciodată după aceea. Iar Christina știa că nu va
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
hotărăști să devii ticălos, te eliberezi de toate aceste obligații, iar stresul dispare și el ca prin minune. Singurul risc e să nu fii Îndeajuns de consecvent. Un ticălos care nu e consecvent e un ticălos melancolic și nefericit, cu mustrări de conștiință. Doctorul Thomas respira din nou liber, cu sufletul ușurat, era mai sigur de sine și simțea cum Îi revine pofta de viață. Nu le va mai da mîncare pisicilor, din partea lui n-au decît să crape de foame
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se Întuneca amenințător, prin hățișuri de mărăcini, prin rîpi pe fundul cărora clipocea un fir nevăzut de apă, și pripoare lutoase, cu malurile brăzdate de torente. Drumețiile Începuseră să-i placă. Abia cînd se Întorcea din nou acasă avea unele mustrări de conștiință. Se oprea În fața porții și se uita Îndărăt; decît să intre, ar fi preferat să se Întoarcă În pădure. Christina se arăta Însă de fiecare dată la fel de sigură și Încrezătoare, neclintită În hotărîrea ei, Încît seara, cînd Înșira
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prospecte? — A fost ca o revelație, Delfinașule, am văzut totul, era proiectat acolo ca pe ecranul unui cinematograf. Să vină lîngă el, să spună cinstit dacă a mai tratat-o cineva cu atîta afecțiune. Cu toate astea, uneori îl apucau mustrările de conștiință. El cu trei, alții fără nici una, ar fi putut să se lase de prostii, își spuse Dendé părerea. Dar el nu și nu, citise de curînd Amintiri, vise, reflecții și avea impresia că își găsise modelul psihologic. — Să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puteai imagina nici în ruptul capului că Piticul te mințise cu sînge rece, cum nu o mai făcuse pînă atunci, într-o chestiune atît de importantă. Criminalule, te-a înțepat Picioruș, hai să facem odată tîrgul, îți cunoștea perfect personalitatea, mustrările de conștiință care nu-ți dădeau pace, chestia cu martirul care se sacrifică pentru că nu vrea să facă nici un compromis, cu tiranul aflat la putere, o să vezi că o să iasă totul bine, te declarăm noi după aceea erou, îți ridicăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
des lucrul ăsta, dar nu-și explica nici el pentru ce Îl făcea. Nu-i găsea rațiunea, nu-l conștientiza pe deplin, În fine Îl trecuse În categoria acelor lucruri pe care le faci pur și simplu fără prea multe mustrări de conștiință. Adesea, poate ca o eliberare de convenții a trupului de convenții și de rutină a mariajului. Dar, cum ,,soarta stă la pândă,,, cum ar spune același Antoniu, te trezești Într-o bună zi că ți se Întâmplă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i care stăm cu mâna Întinsă așteptând ca mila celor din jur să rodească În palmele noastre nespălate, va trebui să dăm socoteală Celui de Sus. -Până atunci profită Antoniu, și lasă-i pe alții să-și bată capul cu mustrările de conștiință. Tu cerșește și trăiește cum ți-ai ales, pentru că oricum, la vârsta asta ce se mai poate schimba În viața ta? Uită-te la mine Ăvânzătoarea, o femeie planturoasă de vârstă medie, așează revistele cu dexteritate, În spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
democratice să fie egal În disperare, sărăcie, boli, gunoaie, șobolani și insecte, cu celălalt. În ghetou, sexul este o componentă stabilă a băuturii, un impuls de rutină al ei și se face la Întâmplare de multe ori, fără regrete sau mustrări de conștiință. Instinctele au oroare de normalitate. Tot ce este firesc, devine complicat, și nelămurit, iar fantoma resemnării dă la o parte cu mâinile ei străvezii, viitorul, ca pe o perdea care obstrucționează vederea. Nu există oglinzi, deci nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să cerșească fără mustrări de conștiință, tocmai de la cei care se zbat să facă din prezentul lor plin de lipsuri și frustrări, un viitor intoxicat cu speranțe. Își dă seama că este procentul pe care societatea se face că nu-l vede, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de dorința de a vedea New Yorkul și eu deja îi promisesem odată, cu prea mare ușurință, că o voi lua cu mine într-o deplasare de afaceri pe care o făcusem acolo toamna trecută. Totuși, în ultima clipă, din cauza mustrărilor de conștiință sau mai probabil din cauză că m-au lăsat nervii la gândul că ar urma să o mint pe Antonia atât de grosolan, m-am răzgândit. N-am văzut în viața mea un om atât de profund și de copilărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
această scrisoare pentru a vă adresa umile și foarte sincere scuze, fără a spera cu adevărat că le veți găsi acceptabile. Îndrăznesc să sper că nu v-am pricinuit nici un rău. Dacă v-am produs vreo suferință, vă asigur că mustrările de conștiință mă dor mai mult decât cea mai cruntă lovitură. Nu-mi pot explica ce m-a apucat, nici nu-mi pot imagina cam ce gândiți acum despre mine. Mi-e teamă că m-am purtat în mod repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ți zic? Am fost crescuți de hotentoți și zuluși! Nici măcar nu mă puteam gândi să beau un pahar cu lapte la sandvișul meu cu salam fără să aduc o ofensă gravă lui Dumnezeu Atotputernicul. Închipuie-ți, în condiții astea, ce mustrări de conștiință îmi dădea lăbăgeala! Sentimentul de vinovăție, spaimele - ce mai, îmi intrase teroarea-n oase! Exista oare în lumea lor ceva lipsit de primejdii, neîmbibat de microbi, neînsoțit de vreun pericol? Of, unde le era voioșia, unde le erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cum naiba sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei rațiune, judecată și comportament nu-mi pot inspira respect? Care zilnic detonează în sinea mea explozii de dezaprobare, care îmi provoacă oră de oră răbufniri de mustrări și ocări! Plus predicile! Oho, ce mare dascăl am ajuns. De exemplu, de ziua mea, când mi-a făcut cadou pantofii ăia italienești cu talpă de crep, ce lecție i-am ținut ca mulțumire! — Uite ce, i-am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
curvă! Nu, nu, nu exagerez deloc: gândește-te un pic la caracterul ei sau, mai bine zis, la lipsa ei de caracter. Ai uitat de Las Vegas? De disperarea ei? Atunci, îți dai seama că nu era vorba doar de mustrările mele de conștiință; cât mă ducea pe mine mintea în materie de răzbunare, tot atât o duce și pe ea! Ba chiar și mai și! Crede-mă că Mary Jane Reed nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Rostul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de la orice femeie neconsolată, răspunde Mihai săltînd din umeri riști să pierzi esențialul: frumusețea unei prietenii. Dar... clatină Mihai din cap, rîzînd n-o fă nici să..., că-n fond, ai gînduri serioase cu ea, așa că, după, n-o să ai mustrări de conștiință. Cel mult, poți să te-alegi cu un copil. Dar cum maman e numai bună de doică... Fugi și prinde cursa, că nu mai ajungi la timp la discuția cu șefa arată Mihai spre stația de autobuz, schimbînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i las pe toți naibii seara aceasta puțin îmi pasă! Cînd am plecat cu Teofănescu la operă, mama a rămas să se certe cu tînărul acela, care-i era elev la seral... Cînd am revenit acasă, mă așteptam la o mustrare cumplită; uitasem de timp și stătusem la Vicențiu pînă la prînz... Mama însă era total schimbată; zăcea pe canapea într-un fel de inconștiență, cu privirea pierdută; abia auzea ce-i spun; doar zîmbea uneori... Seara nici n-a coborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alte labirinturi cu pești prin care, mă rog, voi ăștia mici găsiți întotdeauna ceva de făcut, o scoateți la capăt într-un fel sau altul, iar dimineața mergeți la grădiniță și așa și pe dincolo, chestii importante nu baliverne mizilicuri mustrări de conștiință mai mult sau mai puțin improbabile care n-au ce căuta în visele unui om întreg la cap, și cu atât mai puțin în cele ale unui copil, vezi, pentru toate astea trebuie să mă ierți, sunt mincinosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]