1,303 matches
-
pe care le-a făcut la intrare. Este ora 14.30. Lionel intră în show-room-ul firmei de pompe funebre La Mort des Autres. Proprietarul se apropie de el. Crede că hainele i s-au udat de la lacrimi. Își ia o mutră tristă și-i spune: — Condoleanțe. — Mulțumesc, da’ n-am murit încă, îl liniștește Lionel. — Se vede. Și nici n-o să muriți prea curând. Cum v-ați dat seama? — Păreți în plină formă. — Merg la sală. Pentru karate. M-ar interesa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
n-o să moară, o să-și deschidă un alt cont la o altă bancă. Când o să vadă la noua bancă suma cu care-și va deschide contul, o să-l trateze ca pe un VIP. Îi vine rândul. Funcționara se uită la mutra lui de anonim și-l întreabă, deloc amabilă: — Despre ce e vorba? — Vreau să-mi închid contul și să-mi scot toți banii. Dintr odată, funcționara devine interesată. Verifică pe calculator: — Felicitări, domnule Frunza: cu dobânzile calculate la zi, aveți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
propunem o afacere. — De fapt, două, intervine rușinosul și-i întinde o carte de vizită roz. Étienne Aubers, de la editura La Vie en Rose, se prezintă el, feciorelnic. — Porno? întreabă Lionel, cu gândul la femeile din Nantes. Étienne ia o mutră complet jignită și-i expune obiectul de activitate al editurii: — Biografii, jurnale, memorialistică. Pornografia nu mai rentează. — Nu văd ce legătură ar putea avea asta cu mine. — Vrem să vă propunem un contract. De fapt, două, se bagă iar Étienne
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îi revine vocea lui Triplu Ve, manifestanții sunt deja departe. În urma lor au rămas două borcane goale la picioarele statuii, în care s au strâns deja câteva monede aruncate de trecători miloși. Freneticul reporter se uită mai atent la statuie. Mutra imigrantului necunoscut i se pare cunoscută. Seamănă leit cu Sandu Mutălăul, mimul care făcea bani pe litoralul românesc reușind să stea nemișcat minute-n șir, ca o statuie. Cei mai mulți bani îi scotea pozând ca Jupiter pe digul de la Neptun. De
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
barem hai să glojgăim ceva. Sigur că Ghindoc a fost uimit peste măsură să afle că Paganel nu bea. Și-l privea ca pe o lighioană bizară. Hait! Era o șansă să dai peste un abstinent care, sigur, din moment ce făcea mutre la alcool, era puțintel dus cu pluta. Ghindoc nu mai văzuse niciodată pe careva care să se abțină de la băutură fără a suferi de vreun beteșug ceva, care să-l împiedice să trăscănească competent. Trebuie să vă spun, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
venea și, la un moment dat s-a oprit și mi-a declarat cu ochi sticlind mâlos: Bă, tu știi că dacă vreau, io pot să te omor? Nu știam, puteam cel mult să mor de râs când îi vedeam mutra scâlciată și cufurită. Iete, colea, a făcut și a început să se screamă atroce, să se strâmbe de parcă îl strângeau pantofii. Își smiorcăia nasul și se holba spre stomacul meu cu ochii ca ai șarpelui Kaa din Cărțile junglei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu porunci de felul acesta, a continuat să mormăie. În special spre fundul sălii. Măi! Voi nu auziți că tovarășu’ săcritari o strigat liniște? - s-a întors cu mutră cruntă spre adunare Daurel Cocioabă. I-auzi, domnule, ce glas are Daurel! S-o agiuns. Îi mare! Ce mai? - a șoptit Petrache. Măi Daurel! Tu ai agiuns om mare, nu șagă! - s-a auzit un glas din fundul sălii. Lasă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vorbă? - a întrebat Chersân de sub gugiul făcut dintr-un sac. Apoi n-am încotro. Tot ați umblat prin glod până aici. Intrați! Măi Petrache! Ieși afară, că ai musafiri! - a strigat Costăchel. Echipa cunoscută a intrat în curte. Toți aveau mutre întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit din casă și a trecut pârleazul. Costache! De ce nu inviți musafirii în casă? - a întrebat cu un zâmbet vulpesc în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci și neatinse; se vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic și mai nesuferit dintre toți - ce dintotdeauna nutrise pentru mine un prisos de ură înflăcărată, pe care acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
femeia, fiindcă, văzând că se zbate singură în zadar și că nu poate ține deloc pasul cu eschivele rapizi ale băiatului, încercă să se înfrâneze pe cât posibil și să se mulțumească numai să-i vorbească. Gâfâia, însă, puternic. Avea o mutră dușmănoasă, răutăcioasă și autoritară, încât stârnise teribil spaima în Șerban; niciodată n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în gura mare: "Lăsați-o mă, pe amărâta aia", întoarce capul, este fostul ei coleg de școală, ăla care nu-și putea scrie numele nici în clasa a șasea, acum sare în ajutorul ei, se uită la ea cu o mutră desfigurată de alcool. Se înghesuie mai tare printre trupuri transpirate și ajunge pe ultima bancă a autobuzului, se ghemuiește într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
faci un masterat. Singura problemă este că eu nu pot fi un controlor de bilete universal, eu nu pot controla bărbații, de pildă, ăștia s-ar uita la mine, apoi, probabil, ar încerca un sentiment de milă, ca până la urmă mutra mea nătăfleață să-i înfurie atât de tare, încât să mă ia și să mă azvârle pe geam afară, eu nu aș putea fi controlor de bilete pentru bărbați, doar dacă Luci, prietenul meu cel de 100 de kile, ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
desfăcute ca niște aripi mari, Întinse dureros spre ancora liniștei depline. Treptat, Într-o curgere ușoară și somnolentă, Încep să se șteargă lent toate contururile din jur. O clipă doar, ca prin vis, gândul Îmi mai zboară la Întrebarea ce mutre vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Tipul avea nările exagerat de umflate. Îmi venea să-l pocnesc. M-am abținut. Jigodia, de unde știa? Nu cumva erau amanți? Sau poate Lola era prostituata lui, iar el - peștele cel ocrotitor (Doamne, ce-mi mai venea să-i pocesc mutra!). I-am zâmbit afabil și m-am Îndreptat spre masa noastră. Era liberă. M-am așezat tăcut și imediat mi s-a adus paharul de gin tămăduitor. Țineam capul În piept privind lichidul incolor, ale cărui Înghițituri Îmi făceau un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
chestia asta nu putea decât să mă enerveze. Am Început să izbesc ca un apucat În masa semicirculară. Și să strig isterizat. Recepționerul, un slăbănog cu față de iepure, apăru speriat din spatele unei uși. Mă cântări o clipă, apoi, luându-și mutra aceea profesională (de amabilitate Împinsă până la greață), Întrebă pe un ton care mi se păru ironic: Ce dorește domnul meu? „Domnul tău e-n cer, măi față de iepure!”, am gândit eu răutăcios (v-am mai spus că, atunci când vreau, pot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
clipa aceea mă gândeam să mă întorc singură acasă, însă nu am îndrăznit să mă ridic de pe bancă, nu pentru că nu-mi mai aminteam numărul autobuzului sau adresa, ci pentru că nu aș fi vrut să dau nas în nas cu mutra Andreei sau a lui Mircea când aveau să deschidă ușa. Probabil că asta vorbeau în șoaptă, asta trebuie să fi plănuit. Urmau să mă abandoneze în parc. Și totuși știam că mă iubesc. Eu nu voiam să accept în ruptul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
abține totuși și tună cu glasul său baritonal, de zornăiră geamurile din tot holul: - E băiat mo, e băiat mo, i se adresă el unui țigan cu care se prinse în joc, e bengalo 1 mo, aista are de pe acum mutră de bulibașă, n-ați văzut cum mai dădea din picioare! Oamenii de pază reușiră cu greu să-i scoată pe petrecăreți din incinta maternității. Aceștia înțeleseră în cele din urmă că, nemaiavând rachiul trebuitor, petrecerea se putea muta la un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
părul pe cap. Râdea fără să ne privească, dar atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ. Dacă aș fi avut putere, i-aș fi dat o palmă zdravănă cadavrului care ne contempla cu o mutră disprețuitoare. Ce infamie! Înspăimântat, am fugit în camera mea. Din cauza acestei ușuratice... Poate fusese constrânsă la o astfel de comedie pentru a mă forța să mă căsătoresc cu ea. Deși frate de lapte, trebui s-o iau de soție, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
hârtie, îmi închipui că ar fi încăput pe o jumătate de pagină. Bine, scrisă cu caractere mai mărișoare. Așa. Zisesem că i-am propus-o scriitorului ăluia. Omul m-a ascultat, s-a scărpinat în creștet și a zâmbit cu mutra mustind de amabilitate. Pe urmă mi-a cerut un răgaz de gândire. Mă aflam la el pentru că acolo se organiza o noapte de bridge la două mese, iar eu profitasem oarecum de ocazie ca să îmi plasez viziunea. Până să-mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
solut precisă! Ce, naiba, bă, am io față de proastă?" Numitul Vijulie rânjește cu un farmec știrb în fața acestei dubitații a coanei Cateluța, dar are generozitatea neașteptată întrucâtva de a nu-i da un răspuns franc. Coana mare intră cu o mutră încruntată în dormitorul meu. Dă din cap meditativ, ca un detectiv din filmele polițiste americane: "Mă, băiatule, ceva nu-i în regulă p-acia. Dom' Scufiță era el zăpăcit ceva dă speriat, da' avea meleatu' lui, tabieturile lui dân care nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spesial." Intuiția sau întâmplarea îl fac să apese pe cel corect. Ecranul se luminează, se aude și melodia cu care sistemul de operare se pune în funcțiune. Uf! Mi-a venit inima la loc. Aș afirma că și lor, după mutrele lor mulțumite. Femeia își privește amorezul cu admirație. El sesizează imediat schimbarea de atitudine survenită și se lansează într-un atac frontal: "Acu', 'aidi să termenăm se am înseput!", sugerează făcându-i cu ochiul dom' Vijulie. Și iar o prinde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tipului o privire consultativă. E roșie în obraji și jenată. Dar își ia un fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și bărbatul, scoțându-și mutra la iveală, afișând cea mai îndatoritoare atitudine. Dar nu-i nimeni. Tanti Cateluța oftează nevricoasă: "S-a dăschis dă la corent". Adaugă ridicând arătătorul spre a-și sublinia cuvintele: Mi s-a bătut toată dimineața ochiu' stâng..." Păi, atunsea e
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
hotărî brusc: Hai să plecăm d-aci, Vijulie, că nu-mi miroase dăloc a bine." "Păi, plecăm... asa?" " Da, așa plecăm!", zise îndârjită femeia. "Ceva nu-i în regulă aici. Dispariția asta a lu' Scufiță nu-i lucru curat." Văzând mutra îmbufnată a bărbatului, concedă: "Ei, nu mai fă moaca asta. Venim mâine, tu". Privi iarăși în jur, cu un soi de neliniște: Că până mâine, s-o mai lămuri trebile", decise ea. Urmă ferm: "Hai, iubi, hai, nu mai sta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
are audiență mai mare decât tiraju' lu' Românica literară, mă!" "Ei, na!" "Pe bune!" "Nu-mi vine să cred. Cum, dom'ne, ăia, cu tot cu mulțimea aia de pagini de mică publicitate și n-o răzbește p-aia?" Coletuța face o mutră acră: Nu, mă, confunzi marfa cu ambalaju'. Nu-i România liberă, e România literară care-i un soi de revistă de cultură de pe la noi. Bine, având în vedere că se cam citesc unii pe alții și poate niscaiva profesori de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și ce dacă era dupe fix?", se miră portarul. "Păi, n-ai zis matale că să nu răspund la alea că a cerut directoru' dă la voi desfășurătoru' la co'vorbiri și dai dă belea", face șoferul. Se uită la mutra încruntată a nelămurire a lui Vasile și explică, gesticulând: "Că te pune la plată, bre, cum ar veni. N-ai zis chiar mata așa?" " Am zis, da' chestia asta nu era valabilă azi, la un așa caz dă forță majoră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]