850 matches
-
a adus câteva păhărele de rachiu și ne-am strâns În jurul Mariei Tănase. La capătul vagonului, unul dintre muzicanții ansamblului exersa la vioară. — Băi, nea Ilie, vino să bei cu noi o săcară. Nu pot, maestră, că exersez, a răspuns muzicantul. Hai, băi, ce pizda măsii, că doar nu-i fi Beethoven. Spre hazul tuturor, muzicantul a venit În fugă. A dat pe gât un pahar de secărică și a mai cerut unul. — E tare bun! Trebuie să fie un rachiu
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
vagonului, unul dintre muzicanții ansamblului exersa la vioară. — Băi, nea Ilie, vino să bei cu noi o săcară. Nu pot, maestră, că exersez, a răspuns muzicantul. Hai, băi, ce pizda măsii, că doar nu-i fi Beethoven. Spre hazul tuturor, muzicantul a venit În fugă. A dat pe gât un pahar de secărică și a mai cerut unul. — E tare bun! Trebuie să fie un rachiu cu vechime. La al treilea pahar, l-a atenționat: — Hai, băi, că doar n-am
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
uruie”... Pactul cu realitatea al poetului (anunțat în Descoperirea operei) nu e deci unul de asimilare reciprocă. El presupune reprezentarea realistă a unui context existențial colectiv sufocant și mortificant, pe care poetul îl va perturba cumva, îl va „gripa”. Țiganii muzicanți sînt expresia unei libertăți ce poate fi circumscrisă, dar nu și anihilată. Ei tot apar și reapar, salvator, cu scripcile și muzica lor, ori de cîte ori protagonistul este pe punctul de a fi înghițit de mecanism. Apar, desigur, și
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
opera lui Morcovescu, și m-am dus să mă culc, fiindcă n-am simțit nici o dorință să ascult pe celelalte trei. Când am auzit iarăși doinele și dansurile «naționale» mi-a venit să leșin. Partitura lui Morcovescu e partitura unui muzicant savant lipsit de acea flacără care nu se stinge nici după moartea omului și luminează mai departe opera. Aplauze multe la sfârșitul reprezentației, sala fiind ticsită de putorile coloniei valahe din Paris și de puterile cooperației internaționale (vezi secțiunea specială
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
dulcele hazard suprarealist, înspre beatitudinea solară a libertății asociative căreia nimic nu-i stă în cale: Nu te poți bizui pe negresă, ea are consistența aerului/ cînd aerul era lichid amniotic și primii oameni/ colindau lumea ca pești/ ori ca muzicanți de petrecere deghizați în pești,/ răsplătiți defel prin prospețimea cu care-au strălucit atunci în soare/ ca funigei, dinții negresei" (ibidem). Astfel se relevă, vrînd-nevrînd, obsesia cărții care e o exuberanță senzuală, o frenezie erotică ce accede la un soi
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
o recuzită enormă de imagini, scenarii, sintagme, refrenuri. Sângele, vântul înșelător, brutalitatea și manipularea, poliția politică și misoginismul, tortura și frigul sunt emblemele sumbre ale acestui areal nemântuit prin confesiune, umilință și conștientizare, iluminat rareori prin tușe chagalliene: "pe acoperiș, muzicanții tocmai terminau de cântat cântecele/ țărănești de béla bartok. Trecătorii se opreau uimiți, priveau în sus. se întrebau oare ce drog se mai vinde pe sub mână. primarul interzisese concertele în sala de operă.// amenda putea fi atât de usturătoare, încât
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
ascuns printre pletele viselor - voi merge din felinar În felinar, din psalm În psalm, din nor În nor, la fel ca toamna semnată pe o inimă Înțeleaptă... de-atâta dor, voi prinde ultimul tren spre Eden. de-abia atunci... Îngerii muzicanți mă vor striga pe nume, și tot ce-ți voi scrie va purta spirala unui pseudonim: Mira. voi locui pe-o stea, cu bunicul meu... luminând a Grădina Icoanei. TREMUR INTERIOR e sâmbătă... e septembrie... e prima toamnă când iubesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
imaginea transcende glorificarea unei performanțe ieșite din comun. Tabloul, unic ca subiect în opera lui Degas, este în primul rând o imagine a unui fragment de mișcare înghețată în timp, înrudinduse astfel cu sute de alte încercări ale artistului - balerine, muzicanți, jochei călare - de a reprezenta continu-ul. „Miss La La”, uleiul împrumutat de la National Gallery din Londra, este bineînțeles înconjurat de desene pregătitoare, inclusiv schițe mai mult sau mai puțin reușite ale nervurilor tavanului clădirii din Montmartre, pe care Degas
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
pe bulevardul care pornește de la gară spre centru. Pe acest bulevard făceam în fiecare duminică după-amiază lungi plimbări fermecătoare. într-un pavilion cînta muzica militară condusă de Kratochvil. Mă fascinau într-atîta valsurile și mazurcile pe care le auzeam, și ținuta muzicanților, dar mai ales aceea a domnului Kratochvil, foarte solemnă și sigură, încît de multe ori fugeam de acasă numai și numai pentru a mă afla în preajma lor. într-o zi am plecat pe furiș de acasă, spre marea spaimă a
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
numai și numai pentru a mă afla în preajma lor. într-o zi am plecat pe furiș de acasă, spre marea spaimă a alor mei, care m-au căutat disperați prin tot orașul. într-un tîrziu, m-au găsit ascunsă printre muzicanții din pavilion". (Elena Drăgulinescu-Stinghe, Amintiri, ed. cit., p. 22-23) 3. ,O asemenea făptură ș...ț nu poate să aibă Ťrău de mareť" (C. Olăreanu) După ce ni s-au repartizat cabinele și ne-am aranjat bagajele, am ieșit cu toții pe punte
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
heure tourne...), apoi decide: Bine, o să-l luăm pe Monsieur în cabină. Fericită că am evitat la mustață închisoarea datornicilor (Monsieur Violoncelle, tratat ca o persoană absolut normală, plătește bilet întreg!), mă reîntorc la checking, predau bagajul și le povestesc muzicanților din jur, cu contrabasul în brațe, ce era gata-gata să pățim, noroc că... Dau să intru în avion - ca de obicei ultima, ca să pot să încasez loviturile destinate celorlalți - , când reapare Scorpia, care mă informează cu satisfacție: Nu intrați, rămâneți
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
fiind un om deosebit de răbdător. Cezar Popescu a scanat, singur, 6840 de imagini care ne pun înaintea unor frânturi de viață a generației care ne-a precedat. Sunt imagini înduioșătoare. Un grup de tineri cu un mieluț. Un grup de muzicanți: ‘Muzica Jazz Slobozia 1943’. Doi soldați care par că se țin de braț. Doi bătrânei serioși, așa cum stăteau oamenii la poză înainte să fie moda zâmbetului. De 17.000.000 de ori au fost vizualizate aceste imagini pe flickr. 17
„Nu candidez la nimic. Eu fac politică în fiecare zi. Cresc copii care nu o să voteze niciodată idioţi” () [Corola-blog/BlogPost/338193_a_339522]
-
ocupă în vasta dumneavoastră teză de doctorat, pe ce orbită a viitorului vedeți că se va afla naiul ca instrument total, instrument al divinității? Gheorghe Zamfir: Am început viața de concertist în adevăratul sens al cuvântului cu grupul de 6 muzicanți cu care am apărut în 1970 la Paris. După o serie de 45 de concerte la Teatrul « Le vieux columbier », am fost sigur că folclorul nostru s-a impus pe scenă. Era pentru prima oară în istoria muzicală când un
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
i-a mulțumit în cuvinte mișcătoare de simțire românească. Am apreciat mult afecțiunea admirativă cu care cronicarul ziarului «Temesvári Hirlap», părintele Járossy, a salutat pe Maestru și solicitudinea pe care cronicarul ziarului «Temeswar Zeitung» dl Sárkány o arată maestrului nostru muzicant, cu ocazia oricărui turneu în Banat”. Concertele din 6 și 7 decembrie 1922 erau anunțate și în „Voința Banatului”. Cu ocazia concertelor de la Arad, apărea un articol în „Voința Poporului” din 26 noiembrie 1929: „Maestrul Enescu mi-a vorbit apoi
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
Casa de Cultură a Studenților fac parte și programe de concert, inclusiv cele susținute la Timișoara. Impresarii Un savuros articol apărea în „Fruncea“, din 10 octombrie 1937: „Afișe rare și decolorate anunță modest pe străzile Timișoarei că cel mai mare muzicant român, cel mai mare violonist al lumii, în același timp genial compozitor, pianist, dirijor și profesor, va da două concerte în serile de sâmbătă 9 și duminică 10 Octombrie. În ziarele românești au apărut câteva notițe anemice despre aceste evenimente
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
o avere modestă nu avea nici o șansă să se căsătorească, decât în cazul în care ofițerul avea el însuși o avere suficientă. La aceste baluri catolice se asculta fie muzică militară, fie se cântau părți din muzica Catedralei Romano-Catolice. Acești muzicanți catolici, mulți veniți din Viena, dar și germani, s-au încetățenit aici, la Timișoara. Pe lângă muzica sacră din Dom, ei au început să cânte și piese „la modă” în Viena, cum ar fi menuet sau vals. În timp, la începutul
Agenda2005-35-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284136_a_285465]
-
s-au încetățenit aici, la Timișoara. Pe lângă muzica sacră din Dom, ei au început să cânte și piese „la modă” în Viena, cum ar fi menuet sau vals. În timp, la începutul secolului al XIX-lea, au apărut și alți muzicanți, dar mai laici. În cadrul balurilor lumii ortodoxe, se asculta muzică specifică, dar treptat au apărut și interferențe, din dorința acestora de a se integra în noua lume. În secolul al XVIII-lea se mai țineau baluri sau ceaiuri dansante și
Agenda2005-35-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284136_a_285465]
-
cea sudică. Cel mai mare oraș este Ponce, renumit pentru muzeul de artă și moștenirea arhitectonică specifică stilului colonial al secolului al XIX-lea. Orașul se trezește parcă la viață în perioada Carnavalului, când străzile sunt inundate de parade ale muzicanților, dansatorilor, dar și ale așa-numiților vejigantes - petrecăreți ce poartă măști diavolești. Lucrurile se precipită și în luna noiembrie, în timpul competiției dintre toboșari și dansatori, cunoscută drept Fiesta Nacional de Bomba y Plena. MONICA DIANA MITROI Pierderi în Deltă Descoperirea
Agenda2005-43-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284346_a_285675]
-
te-am ajutat să le alegi, erau pentru serviciu, da, îmi aduc aminte, apoi șefa ta a zis să nu te mai vizitez că ai treaba nu stai de mine și să îmi iau gândul de la tine, eu, un sârman muzicant, un folkist. ,,Măi, calculatorule, cineva spunea că a scrie un roman pe facebook e idee originală, nu, am furat-o de la alții , totul e de furat, nu? Mai ales în materie de IT; un domn deștept spunea odată ce e bine
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
valoroase compoziții: „Liturghia Sântului Ioan Crisostom” culeasă, aleasă și întocmită pe basa melodiilor bisericești, ed. I pentru „corul școlarilor pe două voci” și ed. II pt., cor mixt; apoi Adaos (de) cântări naționale și poporale; alcătuit din bucăți alese, din muzicanți români, din Patria mamă; nu sunt uitate Hora Curcanilor (pentru cor mixt) pe versuri de V. Alecsandri și Hora Nouă (pentru cor bărbătesc) versuri și muzică de Nicolae Ștefu. Ca muzician, Nicolae Ștefu era cunoscut și apreciat de cele mai
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
200 de ani, au fost țărani, meșteșugari, învățători, preoți, tehnicieni, militari, medici, economiști, cei mai mulți dintre ei fiind iubitori ai frumosului artistic, de la creația popular-folclorică larg accesibilă, până la cea cultă, reputată. Cu părere de rău, între înaintași nu am avut comercianți, muzicanți sau înghițitori de săbii. Mulții dintre ei au participat la războaiele din epocă, dar și la bătăile din fața Primăriei, de alegeri. Unul, alungat din dragostea nebunească pentru o fiică a Samurcașului care a clădit Mânăstirea, a ajuns haiduc în Pădurea
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
și Regele va porni într-acolo!” spun gurile rele. Magistratul îl așteaptă de mulți ani: Statul nu poate să mai reziste fără sumele vărsate vistieriei de către Stațiune. E falit. Numai construcția bisericilor - câteva zeci, în toată țara - și întreținerea pictorilor, muzicanților și a astrologilor, tot mai numeroși, dacă sunt luate în seamă. Și mai sunt uniformele ofițerilor, mai mulți decât soldații, vizitele demnitarilor în străinătate, primirile ambasadorilor de tot felul, operele de caritate. Erorile de administrație. Până dincolo de munte, banii ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în nopțile-minune. Chiar se fac liste, pentru a veni cât mai mulți - intră în obligațiile cetățenești - fiindcă un Carnaval nu poate exista fără privitori. Numărul lor trebuie să fie mai mare decât al celor care se produc, și aceștia destui: muzicanți, gimnaști, acrobați, dansatori, Regine ale frumuseții din treizeci de orașe, atleți și magicieni, ursari, călăreți și înghițitori de săbii, yoghini. Magistratul, al patrulea om în ierarhia aparentă a notabilităților Stațiunii, după Primar, Șeful Gărzilor Reunite și Comandantul Garnizoanei, vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
meu mort acum douăzeci de ani. Îl descopăr transfigurat, cu obrazul lipit de vioară ca de patul unei puști miraculoase; nu mai are chelie, nici burtă, tînăr și frumos ca Ares, e Însuși Întruchiparea puterii. Mă uit la toți acești muzicanți, la chipurile lor atît de asemănătoare cu niște continente necunoscute, din care oamenii au dispărut, locul lor fiind luat de ceva foarte abstract și Înspăimîntător totodată, cum sînt ideile În stare pură, principiile morale, instinctele În virtualitatea lor eliberate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În stare pură, principiile morale, instinctele În virtualitatea lor eliberate de orice finalitate. Și deodată rînjetul colegului blond Întîlnit deunăzi pe stradă: „Cum, chiar nu știi de ce te-au dat afară În 1945 de la Neuer Weg? Tatăl tău a fost muzicant, ei bine... tot nu Înțelegi? Și mai ești și brunetă“. Am Împietrit. Dacă oamenii aceia blonzi, atît de arieni, ar fi cunoscut-o pe mama, al cărei tată se numea Heinrich Schmidt, poate că și-ar fi revizuit părerile Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]