329 matches
-
sfârșitul anilor 70, și denunțul oribil dintr-un articol publicat în „Flacăra” lui Adrian Păunescu (publicație atât de puternică și de influentă „sus” încât a reușit și interzicerea festivalului de la Mamaia în intervalul 1976-1983!) și semnat de un interpret la muzicuță. Mă credeți că nici acum, punându-mă în situația de atunci, nu pot să-l citesc? Cînd am parcurs primele rânduri (îmi telefonase un amic), la chioșcul de ziare din colț, mi s-au muiat genunchii, am crezut că mă
OCTAVIAN URSULESCU. NEÎMPLINIRI TRANSGRESATE ÎN ŞANSA CONTINUĂRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374903_a_376232]
-
mîna și mi-a spus: „Domnule Ursulescu, îmi cer scuze, când m-am lămurit ce hram purta personajul care v-a atacat l-am dat afară și am publicat contra lui un pamflet ucigător”. Așa e, pamfletul se chema, grăitor, „Muzicuța dermatologică”, dar cu ce mă mai încălzeau scuzele, după atîția ani? Cum de n-ați fost niciodată invitat de oficialitățile județene (Consiliul județean, Prefectură) sau primării (Tg. Mureș, Reghin, Sighișoara, Luduș, Tîrnăveni) din județul dumneavoastră natal, Mureș, să prezentați acolo
OCTAVIAN URSULESCU. NEÎMPLINIRI TRANSGRESATE ÎN ŞANSA CONTINUĂRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374903_a_376232]
-
sunt coordonatele siguranței reușitei în viață, un studio de imprimări în care au editat trei compact-discuri, foarte apreciate și vândute excepțional în Danemarca. Soțul artistei a imprimat un compact-disc cu trompetă (Radu Constantin cântă la două syntetizatoare, două chitări, trompetă, muzicuță), la un studio din Arhus, succesul fiind și de această dată fulminant. Împreună, cei doi artiști participă la emisiuni tv din Danemarca, acordă interviuri posturilor de radio din acest regat, participă frecvent la concerte de binefacere pentru copii străzii din
ÉVA KISS. CÂNTECE CU DOUĂ PATRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374972_a_376301]
-
oltean neaoș, dar necântând oltenește nici chiar melodiile oltenești, cântându-le dumnezeiește. „Modelează” aerul, neconstrângându-l ci mângâindu-l să cânte în cincisprezece instrumente tradiționale de suflat, printre care: fluierul, fluierul îngemănat, cavalul, cavalul fără dop, cimpoiul, tilinca, drâmba, trișca, ocarina, muzicuța... E fiul învățătorului Zamfira de la Novaci, dar harul său e dovada cea mai concludentă că e și fiul fluierului! Pe când avea șase ani, străvechiul, românescul instrument muzical îi creștea cu dragoste de tată sufletul său și îi hrănea conștiința. Sub
DUMITRU ZAMFIRA, FIUL FLUIERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373825_a_375154]
-
simulau senzația prezenței plugului cu: fiare de plug, bucăți și capete de lanț; • foloseau instrumente împrumutate din recuzita manifestărilor carnavalești; • și nu în ultimul rând, în locul lăutarilor, instrumente muzicale vechi și noi, care dădeau desfășurării obiceiului caracter sărbătoresc: fluierul, chitara, muzicuța etc. Dacă din punctul de vedere al răspândirii obiectelor folosite, le găsim și la alte popoare, influențând să zicem datina Plugușorului, la noi aceste instrumente, amintite, sunt mai mult sau mai puțin întâlnite, însă unul singur, buhaiul, a pus semne
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
nebun și cam beat, cu cîinele lui ud. Soldatul care prinde pește într-o baltă. Micuțul catîr fugind bezmetic, căutîndu-și mama. Raza orbitoare a farului vechi. Promenada înserării pe faleză. În ușă, la discoteca Albatros, o fată despletită cîntă la muzicuță. 3. "Faleza", cu restaurantul Farul, cu ceva din vechea Sulină, o casă frumoasă, nealterată de avîntul înnoirilor, cu două minijupițe locale, sfidînd proletara ținută obligatorie. Pe verso: Vasele mari luminate. Multe străine, păzite de militari. Femeia neagră, croșetînd în ușa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lemne pentru sobă, altul semințe de bostan, altul nuci și mere, altul o carafă cu vin... Repetam, ne-ncurcam și o luam de la capăt, când cu recitare, când cu cântare, când câte unul, când cu toții, când cu fluierul, când cu muzicuța etc. Și atunci eram laolaltă și uniți, și apoi fiecare a luat-o pe drumul lui, al șaselea moment. E multă agitație În sat În ultima zi a anului. E un alt sat și alți oameni. Și un timp aparte
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Dar nu uiți și de ai tăi, cu care ai pus la cale să mergi cu uratul. Ultimele pregătiri: trăistuța pentru colăcei, buzunarul de la haină În care vei pune banii, borșul pentru buhai, pocnitorile cu capse, iar eu repet la muzicuță un cântec pe care-l știu și acum. Eram tare „metodici” În proiectarea acțiunii: Împărțeam satul pe „zone”, Începeam cu cele mai „avantajoase”, cu rude și oameni cu dare de mână, iar pe celelalte le lăsam mai după miezul nopții
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
angajează” să lucreze pentru el, ,,fură” scenele unei enigmatice crime dintr-un roman polițist englez, își întrerupe ,,curentul liric” din inimă, își face harakiri ori, nemaivrând să locuiască în Cocktail, își rezervă rolul de prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a romanului, lansează numeroase alte avertismente, dă indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
sus, care duce și grija nimănui... La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie. • Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță. • Importantă în viață este perseverența. Vă imaginați ce boom financiar va da stăpânul lor, când va pune pe gratis, pe feisbuc, niște pekinezi care interpretează Tosca (mă rog, cu mici variațiuni)? Liviu JIANU Craiova 23 iunie 2014 Referință Bibliografică: Liviu
DIALOGURI CU ELISE (7) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381282_a_382611]
-
Gumiliov, Marina Țvetaeva, Andrei Belâi, Ivan Bunin, Vladimir Nabokov ș.a. Traduceri: Aleksandr Bek, Viața lui Berejkov, București, 1958 (în colaborare cu P. Melidoneanu); Frida Vigdorova, Strada iubirii, București, 1968; Evgheni Cirikov, Au venit studenții, București, 1974; Enn Vetemaa, Recviem pentru muzicuță, București, 1976; Iuri Trifonov, Un lung bun rămas, pref. Tatiana Nicolescu, București, 1980; Visvaldis Lams, Traseul, București, 1982; Alberts Bels, Cușca. Poligonul, București, 1986; Zigmunds Skujins, Memoriile unui tânăr, București, 1988; Radi Pogodin, Durerea, în Radi Pogodin, Ușa. Durerea, pref.
STANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289875_a_291204]
-
volumul Portrete în aquaforte, unde desenează tipuri contemporane cu o peniță acidă, în felul vechilor „fiziologii”. Procedeele frecvente sunt aluzia, ironia bonomă sau amară, caricatura, falsa complicitate cu personaje aparținând faunei interlope. SCRIERI: M-am făcut băiat mare, București, 1954; Muzicuța cu schimbător, București, 1956; Acțiunea P. 1500, București, 1957; Cine a pierdut o verighetă? (în colaborare cu Silviu Georgescu), București, 1957; Derbedeii, București, 1957; ed. București, 1961; Astăzi e ziua mea, București, 1959; Am fugit de-acasă, București, 1961; Ce
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
VR, 1959, 11; Al. Oprea, Nicuță Tănase, LCF, 1960, 16; S. Damian, „Astăzi e ziua mea”, GL, 1960, 18; Ion Vitner, Prozatori contemporani, II, București, 1962, 268-280; Micu, Literatura, 492; Valeriu Cristea, „Plec la facultate”, GL, 1965, 14; Sterian Popa, „Muzicuța cu schimbător”, CRC, 1967, 28; Marian Popa, „Fără minuni, Doamne!”, LCF, 1969, 1; Aurel Sasu, „Cruce de ocazie”, ST, 1969, 8; Dragoș Vicol, „Fără înger păzitor”, CL, 1978, 6; Cândroveanu, Lit. rom., 208-211; Nicuță Tănase, DRI, V, 160-167; Micu, Ist.
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
mai cunoscute sunt metodele de adăugare la piesele existente a unora cu rol special, de captare și emisie. Ele se pot descoperi printr-o analiză atentă a componentelor telefonului. Tot în cazul telefoanelor se discută și despre așa-zisul sistem muzicuță, numit astfel deoarece se apelează la componente speciale, sub variate forme, care servesc ca aparate de ascultat clandestin, în timp ce aparatul este așezat în furcă, dar operațiunea are loc nu în sistem continuu, ci sub controlul de la distanță al interceptorului neautorizat
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
la componente speciale, sub variate forme, care servesc ca aparate de ascultat clandestin, în timp ce aparatul este așezat în furcă, dar operațiunea are loc nu în sistem continuu, ci sub controlul de la distanță al interceptorului neautorizat de semnale. O astfel de „muzicuță” va „cânta” doar la comandă, ceea ce ar însemna că, în momentul când pe linie se transmite un anumit semnal, se dă comanda de activare a unor microfoane speciale, ocolindu-se sistemul care activează soneria telefonului. „Muzicuța” poate să dispună și
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
semnale. O astfel de „muzicuță” va „cânta” doar la comandă, ceea ce ar însemna că, în momentul când pe linie se transmite un anumit semnal, se dă comanda de activare a unor microfoane speciale, ocolindu-se sistemul care activează soneria telefonului. „Muzicuța” poate să dispună și de un comutator de autodecuplare, activat de zgomote speciale, cel mai important fiind cel produs de ridicarea receptorului din furcă, moment în care s-ar putea descoperi ascultările ilegale. Cum o „muzicuță” este realizată din mai
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
care activează soneria telefonului. „Muzicuța” poate să dispună și de un comutator de autodecuplare, activat de zgomote speciale, cel mai important fiind cel produs de ridicarea receptorului din furcă, moment în care s-ar putea descoperi ascultările ilegale. Cum o „muzicuță” este realizată din mai multe componente electronice, pentru cei avizați este relativ simplu de sesizat prezența lor în aparatul telefonic, dar pentru marea majoritate a utilizatorilor de telefoane ele rămân piese „veritabile” ale telefonului. Analiștii de linii, la rândul lor
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
în care se aprinde lampa sau aparatul sesizează prezența corpurilor metalice. La pasul următor, se repetă cercetarea și se marchează locurile unde lumina nu s-a aprins mai înainte. Din arsenalul securității tehnice, arma de apărare principală este detectorul de „muzicuțe”. El arată ca o perie de covoare, numai că în mijlocul palmei se află o casetă mică în care este montat un galvanometru. Sursa de alimentare și circuitele de control se află într-o geantă de umăr. Aparatul detectează prezența tuturor
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
continuă seria căutărilor în locurile în care s-au constatat unele aspecte ciudate în urma cercetărilor fizice și electrice. Echipamentele de transmisie în spațiul liber sunt folosite de profesioniștii ascultărilor neautorizate și pot fi activate sau dezactivate de la distanță. Detectorul de muzicuțe le va sesiza pe cele ce nu sunt activate, iar detectorul de radiații va afla sursa de radiații. O problemă importantă, în acest caz, se referă la cunoașterea modului în care pot fi activate microfoanele secrete sau emițătoarele. Unele emițătoare
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de o persoană de serviciu, care este angajată la firmă, dar „cumpărată” de cei interesați. O altă formă de intruziune presupune purtarea aparatului de înregistrare de către vizitatori. De aceea, este nevoie să se facă un control riguros cu detectorul de „muzicuță”. Microfoane și fire. Cele mai obișnuite microfoane-intrus se plasează prin intermediul celor existente în mod normal (orice difuzor cu un amplificator în punctul final poate constitui un bun microfon). Microfoanele moderne sunt foarte mici. La unele ambasade s-au descoperit microfoane
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
copil din flori”), mama i-a murit când el avea 5 ani, fiind crescut de niște mătuși din partea mamei. Absolvise doar 4 clase și muncea ca muncitor necalificat la sonde. Tatăl, fiind țigan romanizat, avea abilitatea de a cânta la muzicuță și la fluier. Mama provenea și ea dintr-o familie numeroasă, de condiție socială și materială modeste. Nu a urmat școală, era analfabetă și era casnică. Au fost trei frați buni la părinți - inculpata și doi băieți și încă două
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
țâța mozolită, abur de Lume atunci născându-se, umplându-se de minuni abia înmugurite. În capătul aleii, spre stația tramvaiului, un bărbat, într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la o muzicuță. O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai, cu steagul unității de pionieri, cu toba și goarna, să ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la adunările de bilanț de la gospodăria colectivă sau când se premiau mulgătoarele fruntașe ori se încheia anul de învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bună“, mi-a spus, arătând spre banca mea. M-am dus pe banca aceea, lângă tatăl meu. Odată cu mine s-a așezat, nu departe de noi, un bătrân orb. Și-a pus bastonul lui alb pe genunchi, a scos o muzicuță și a prins să cânte, tărăgănat, molcom, o melodie înceată, duioasă, parcă doar anume pentru veverița care tocmai traversa aleea și care, pentru o clipă, oprită, s-a ridicat sprijinită în coadă să privească stăruitor spre orbul cu muzicuța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]