145 matches
-
nou. Așa de câteva ori. Amù El îi lângă mine, și știu ce-așteaptă, reflectează moș-Neculai. Ce-așteaptă? Hm! Așteaptă să sudui, ca să mă însemne la răbuș. Iar cearcă să bată cuiul, iar îl strâmbă, iar îl îndreaptă; și, cu năcaz, în sfârșit, izbucnește într-o sudalmă, răpezind cu mânie barda. A izbutit, dar cu prețul unei jertfe. A făcut un păcat, diavolul i l-a prins și se duce să-l depue Tartorului celui mare. [SPRE BLAJ] 15 Mai 927
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se supără; pe când d. Mihalache care e șef și grav, s-ar fi supărat. NACAZURI BASARABENE ... Dar Basarabia constituie și o chestie importantă internă nu numai externă. Moldovenii de acolo își văd de treburi și de nevoi. Și au și năcazurile pe care le avem cu toții în restul regatului. Parcă noi ne bucurăm de o administrație ideală, după războiu? Ei bine, frații noștri se bucură de slujbași și mai puțin ideali. Se bucură" e o expresie poetică. Mai sunt și alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ideali. Se bucură" e o expresie poetică. Mai sunt și alte chestii și greutăți inerente regăsirii după o sută de ani de despărțire. Nici Italienii, nici Francezii, nici Sârbii, nici Cehoslovacii n-au fost și nu sunt scutiți de ele. Năcazuri la fel sunt și în Bucovina și în Ardeal unde s-a creat cuvântul "regățean". Mai trage în cumpănă și însăși criza prin care trece întreaga Europă. Se mai adaogă în sfârșit, în Basarabia, ș-așa zisa propagandă a sovietelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jupâneasa Ilisafta găsește prilej de vorbă (ori în ziua de sf. Elisabeta, când vin la d-sa copiii). Nechifor Căliman: Ptiu, drace! și mare poznă, oameni buni! I. Stupul cel nou are o matcă cu ac prea ager. Simion are năcaz din pricina geloziei Marușcăi care nu poate suferi nicio altă femeie; se duce la popă să-i cetească ca să facă copil; face un copil. Când e prea supărat din pricina Marușcăi, Simion vine la chilia lui din herghelie (pag. 128) Ce fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Gangri Crăciuna Ivan și Vâlcea Vornic Duma lui Bruie Logof Tăutu Boieri: Toma Cândea Ștefan Cernat Cozmiță Dinga Gri(gore) Doda Jurgea Dolha Dragoș Fetivu Jațcu Hudici Mihai Oțel Pune capul sănătos sub evanghelie se cunună și pe urmă are năcazuri Cărarea pietroasă țipa rănită de cuiele de fier ale cizmelor. Mărgărintarul rouă căzută în scoică (r.t.) Un călăreț fugea prin colbul drumului: o dâră de pulbere aprinsă (r.t.) Bețiv nu-s că n-am ce bea; (r.t
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cehoslovaciei e cu mult mai grea, fie din pricina Germaniei, fie din pricini lăuntrice. (Slovacii și minoritățile dau raporturilor de aici mai multă asprime decât stările similare de la noi); totuși observ la ei o putere care va trece desigur peste multe năcazuri și peste care un dușman, oricât de tare, nu va putea trece. Un asemenea popor (vorbesc de cehi) ajuns la conștiința deplină cetățenească nu poate fi redus. Chiar dacă l-ar înghiți cu forța, Germania s-ar îmbolnăvi în aceiași clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nici o lacrimă nu cade în zadar. Paserei străine îi clădește cuib Dumnezeu. Cine are a muri spânzurat, nu se poate îneca. Dacă vremea nu se dă după tine, dă-te tu după vreme. În lumea asta numai nebunii n-au năcazuri. Tu te superi că plouă prea mult, iar morarul se tânguiește că n-are apă. Pe oaia care behăiește în pădure, o aude lupu. Copilul orfan își taie singur buricul. Nu s-a auzit drum fără hoți. Copacul nu cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe urmă să crezi. Tot năcazu-și are hazul. Dacă te-ai prins a doua oară, nu-i vinovată capcana. La harmasar tânăr călăreț bătrân. Cine a scăpat dintr-o sută de pățanii și din nouă sute nouă zeci și nouă de năcazuri e un om de nimic. Trimite copilul la pomul cu roadă, dar fii și tu pe-aproape. Dacă vrai să stai la sfat cu lupul, ține și cânele lângă tine. Lupul nu ține samă că ai numărat oile. Cine învață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la 1877 vine într-un birou cu o cerere. Năcăjit și amărât. Cererea lui o urmărește de ani de zile și o repetă în oficiile statului, fără nici un rezultat. Se întâmplă că șeful serviciului e un om de treabă. Înțelege năcazul bătrânului și-i pune o apostilă favorabilă imediat, trimițându-l la șeful de birou Dudescu spre rezolvare. După câteva minute, d. Dudescu intră la superiorul său roș și indignat, cu pensionarul cel bătrân după el, disperat. Domnule Director, zice d.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lupul oaia, gata, îi bună mâncată... Da' a fi și cum spuneți dv., parcă noi ce știm?... Și ne privea c-un zâmbet ușor de durere, și cu ochii umezi, căci, după cât auzeam, din șoaptele din jur, nevasta gospodarului cu năcazul, era fata lui, și copiii cari aveau să rămâie pe drumuri, erau nepoții lui. Altă dată, tot pe vreme de iarnă, intru în sat la Roșcani. Sat cuprins, de buni gospodari. Era Duminică. Veneau de la biserică bărbații gravi îmbrăcați cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ce gândesc oamenii... A... apăi... dacă aiasta-i voia lui Ștefan Vodă, ridică el ochii semeț, taie-mă! Taie-mă și gata! Ștefan rămâne consternat. Toader cade în genunchi, milogindu-se: Iartă-l, Doamne! E prost! Nu știe ce spune... Năcazurile ne-or luat mințile... Ștefan se uită când la Toader, când la Năică și izbucnește într-un hohot de râs nervos: "Prost?!" Haida-de! Știe! Prea bine știe!... E dat dracului Nae-Năică aista! Știe! "Capul"! Și totuși o spune! A cutezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui și din partea auditoriului, și totuși predica nu are succes, înseamnă că intervine și o a treia cauză: „metoda învechită omiletică”. „Te cuprinde adesea mila, când vezi câte-un preot asudând și oftând sub sarcina acestor forme și cu tot năcazul său privind la rezultatul și efectul predicei, vezi că e descurajat, căci se încredințează însuși că munca sa e zadarnică”. În continuare, autorul trece la subiectul propriu-zis al lucrării sale, vorbind despre metoda psihologică și calea ce duce la ținta
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dependență. Acum alții sunt stăpânii, jupânii, boierii. La ei sunt bogăția, lăcomia, mândria, dârzenia, strășnicia, grozăvia, năprăznicia. Prin ei românul a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Amândoi sunt niște remarcabili vulgarizatori, vorbind poporului în limba și ritmica lui. Vasile Aaron († 1822) are chiar noțiunea sonorității ("dulceața versurilor") și dă cititorilor instrucții de respirație, pe versuri anodine: Omul cât să naște... cu cât să mărește, Grija și năcazul... încă cu el crește... Te rog, o, iubite!... mai vină la noi, Să mai grăim ceva... și despre nevoi. Scrierea cea mai notabilă a lui Aaron este Patimile și moartea a Domnului și Mântuitorului nostru IsăusîHăristoîs, inspirată de Der Messias
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Îl Întrebă pe Toader... El avea 20. Vine sergentul-major la noi: „Ce ați făcut, măi?”. Zic eu către el: „L-am făcut pe dracu’... Când o fost gata prăjit mălaiul, o venit șeful de escortă, dar acuma e mai mare năcaz, că ne-o spus că deseară ne lasă În poartă”. „Pă cine?” „Pă noi, pă cine?” „Cât timp Îs și eu cu voi, În poartă nu rămâneți. Să mă scuipați În gură dacă rămâneți voi deseară la poartă.” Mă gândeam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
literatură memorialistică și documentară, o literatură a faptului trăit, precum însemnările din lucrarea intitulată Cruzimi (1921), ce conține pagini tulburătoare despre represiunea răscoalei țărănești de la 1907. Cartea a fost apreciată de Mihail Sadoveanu ca una „dureroasă”, „stăpânită de durerile și năcazurile oamenilor”. O serie de amintiri literare, apărute prin reviste (unele, solicitate de G. Ibrăileanu, în „Viața românească”), au fost strânse în volumul Alte vremuri (1930), în care sunt evocați Nicolae Gane, George Diamandy, Ștefan Șoldănescu, Constantin Mille, Teodor Șerbănescu, Constantin
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
și meșterșugul biruiește). Carile, la mână cădzind, într-o ogradă încongiurată cu apă lată îl vom închide și la loc îngust și strâmpt îl vom trimite. Unde el la loc slobod și la câmp larg a trăi deprins fiind, de năcaz, în curândă vreme în melianholie, din melianholie în buhăbie, din buhăbie în slăbiciune, din slăbiciune în boală și, în sfârșitul tuturor, din boală în moarte va cădea, și așé, de tot numele din izvodul vieții i să va ștérge. Iară
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Alteori copilul poate avea o peliță pe față și pe cap. Moașa trebuie s-o rupă începând de la gură, continuând cu fața și întorcând-o peste creștetul capului. Ea zice: ,Il desfac dă titi relili, dă orice rău, dă orice năcaz” Despre copiii născuți morți se zice că vor fi zvârcolaci (vârcolaci). Acestora li se face înmormântare mică. Se obișnuia să se păstreze ombilicul după cădere pentru a lecui copilul în cazul în care acesta se îmbolnăvește. Femeie care au fete
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
greu am trăit în ea "De la paisprezece ani "Trebuia să câștig bani "La lucru greu de pădure "Cu țapin și cu săcure. "Tata -n război a plecat " Înapoi n-o înturnat. "Trei copii noi am rămas "În lume cu greu năcaz. "Vrut aș fi să mai trăiesc "Și planul să mi-l plinesc. "Din șaizeci și nouă țări "M-au vizitat până ieri. "Din conducători de stat " Foarte mulți m-au vizitat "Și de acum când or veni "Pe mine nu
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
forță expresivă: „A hű asszony meg a rossz nő” (Nevasta credincioasă și femeia rea), publicat în anul 1963, a cărui tonalitate deja prevestește principala idee a scrierilor din această epocă, respectiv parte a etosului întregii opere al lui Fekete. „Îi năcaz cu moravurile în zilele noastre”, îngână deseori tanti Orsolya, bătrâna proprietăreasă din roman, și că într-adevăr moravurile sunt perisabile, o dovedește deznodământul final al romanului:Imre Östör aparent fără nicio motivație își părăsește tânăra și frumoasa soție și se
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]