233 matches
-
flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de rouă sau ploaie, și plutea În jur un miros de pământ fetid, un damf de mucegai. Respiram mormântul, tartarul, tenebrele, mă năclăia o scursură otrăvitoare care curgea printre limbi de gunoi, de bălegar, praf de cărbune, nămol, cheaguri menstruale, fum, plumb, coji, spumă, păcură, negru mai negru decât negrul, care acum, iată, se lumina ca să lase să apară două reptile - una azurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
închipuirea că va rămâne iarăși singur, cu articolul neterminat, în căutarea frazei de efect. Acuma tot ce nu era Tanța i se părea fără importanță. Nimica-n lume nu poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența ei în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să se odihnească așa cum a orânduit Dumnezeu... Voia să spună că până va veni vreo anchetă care să stabilească împrejurările morții, dar nu îndrăznea. Petre privea lung fața noroită a bătrânului boier. Vedea pe obrazul stâng o dâră de sânge năclăit cu humă, ca o panglică de catifea neagră ieșită de sub căciula turtită. Tresări când auzi glasul primarului cu o imputare ascunsă: ― Mi se pare că nu fuseși aci, Petrică? ― Bine că n-am fost, Doamne iartă-mă! bâigui flăcăul. Că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei. Aproape de ea, un bătrân se zvârcolea între un băiețel ucis, cu fața strâmbată de spaimă, și Chirilă Păun, care horcăia nemișcat, vărsând la fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrîstînd calea cu dâre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doi centimetri, și destul de dese. Purtase mustață nenorocitul, se gândi cu ciudă, și îi trase un "aia mă-sii" șuierat. Asta îi lipsea! Apăsă din nou pe capul sprayului, umplîndu-și degetele mâinii stângi cu spuma groasă și parfumată, și își năclăi bine buza superioară cu ea. Simțea cum firele se moaie ca picioarele păianjenilor căzuți în apă. Nu era, de fapt, așa greu. Doar că trebuia să clătească mai des aparatul de ras, agitîndu-l în coloana linsă de apă care curgea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
astea de pe lângă unghii) și deși mâinile lui erau mici și prelungi, tot nu putuse scoate din ele chiar niște mâini de femeie. Unghiile erau mai mult late decât lungi. Alese sideful, deșurubă capacul înalt și dungat și scoase mica pensulă năclăită de lichidul gros, mirosind atât de familiar a eter. Își vopsi cu atenție fiecare unghie, mai întîi la mâna stângă, apoi la dreapta, fluturîndu-și și rășchirîndu-și degetele prin aer, cu gesturi teatrale. Când termină, simți o oboseală ușoară în coloană
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Am început să țip, dar tot fără nici un sunet, iar ei m-au lăsat jos. M-am întors și am alergat până la poarta noastră, unde era mama, înaltă cât un turn, într-o bluză albastră, într-o clipă, i-am năclăit pieptul și gulerul bluzei cu lacrimi și salivă. Altă dată, ne întorceam toți trei de la cinema. Fuseserăm la o grădină de vară, unde rulase [...] îmi amintesc perfect acest titlu, care are pentru mine ceva magic. Am uitat sute de titluri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pestriț, mic cât o alună. I l-am luat și am dat cu el de pământ. Coaja a sărit în țăndări și o baltă mică de sânge s-a lățit pe iarbă. Puiul era aproape format, ghemuit și bălos, acum năclăit de sânge. Mi s-a părut că a și mișcat nițel din aripile golașe. Mi-a fost rău toată seara. Cei din grupul lui Traian nu se lăsau însă și înfruntau curajoși prigoana. Traian născocea tot felul de mecanisme romantice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce mizerie! Bloody Mary cu voal și lămâiță și buchetul de mireasă în brațe, țipând și gesticulând de fericire. Tarafurile reunite zdrăngănind la țambal, călușarii apărând de după un colț: hop-șa, hop-șașa! Chiote și voie bună și ea în capul mesei, năclăită de lacrimi, și mă-sa cu cocuri triple punând în fața fiecăruia plicul pentru bani. Și-apoi, spre dimineață, ducând buldogița în pat și chinuindu-te s-o dezvirginezi. Ai coborât puțin, stai acum cu obrazul lipit de mijlocul meu și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici după lăsarea nopții, emițând în surdină sunete peste sunete, fascinat de noutatea ocupației sale. În tot acest timp, la aproximativ doisprezece metri deasupra solului, în apartamentul celor doi arhitecți, doamna Elena Popescu, născută Deleanu, plânsese cu lacrimi mari, care năclăiseră perna brodată din dormitor. Nu mai putea suporta cheltuielile nesăbuite ale soțului. Se săturase să alerge, să robotească, se săturase de viață și se gândea disperată că, fără îndoială, soțul ei înnebunea văzând cu ochii. Abia la ora trei dimineața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
perioade de amnezie parțială. Din fericire, destul de scurte... - La patru și treizeci? întrebă bătrânul cu oarecare interes. - Exact. La patru și treizeci. O voce clară distinsă: o auzeam pentru întîia oară, și încă la telefon, unde adesea vocile sânt desfigurate, năclăite în materie. Cineva care exista în mod plenar, și știa asta, mi-am dat imediat seama. Își scoase portmoneul și răsfoi câteva hârtiuțe. Alese una din ele și o parcurse repede din ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli între
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întîmplat, dacă am fost atâția ani răsfățatul copil minune la Teatrul Municipal. M-au distrus, Maria Daria, mi-au secătuit orice urmă de talent. Și doar pentru asta m-am născut: pentru spectacol. Dar mi-au mutilat imaginația, mi-au năclăit inteligența, mi-au alterat toate darurile cu care mă copleșiseră ursitoarele în leagăn. Blestemată precocitate!... Când n-am mai putut fi copil minune, pentru că trecusem de un metru șaizeci, m-au silit să fiu june prim... A fost prima dată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
camera lui Ruby. Intenționase să intre pe poarta din spatele grădinii, dar se răzgândise și pătrunsese pe intrarea din față. Înaintă pe lângă casă și pe lângă garaj și, înălțându-și privirile, văzu că salonul era iluminat și draperiile trase. Porni pe poteca năclăită de apă și, când îi apăru în fața ochilor Papucul, se opri iar, nevoia de a o vedea pe Hattie devenise acum colosal de importantă, ambiguă, imprevizibilă, primejdioasă, de parcă ar fi fost în joc un lucru de o însemnătate covârșitoare. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care a fost vegetarian, a spus odată: „atâta timp cât vor exista abatoare, vor exista și războaie”. Și așa și este. Consumul de carne ne face mai agresivi, ne influențează în mod negativ toate structurile noastre. Ne „întunecă” mintea și gândirea. Ne „năclăiește” spiritul. Mă opresc, nu însă înainte de a-l cita și pe Maestrul Aivanhov cu ceea ce ne spune el despre acest lucru, la nivel spiritual. „Trebuie să știți că tot ce absorbiți ca hrană, devine un fel de antenă internă ce
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sângele, oasele, carnea, măruntaiele, ochii și urechile. Și suflarea Fiului cel păcătos al Omului devine scurtă și înăbușită, plină de durere și rău mirositoare, ca suflarea fiarelor necurate. Și sângele lui devine gros și rău mirositor, ca apa mlaștinilor; se năclăiește și se înnegrește ca noaptea morții. Și oasele lui devin tari și înnodate; se topesc înăuntru și se rup în bucăți ca o piatră care cade de pe o stâncă. Și carnea sa devine grasă și apoasă, putrezește, acoperită cu râie
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cojocul alb de piele, o femeie în care cu mare greu tate am recunoscut-o pe Irina. Fața ei lată de ardeleancă era fardată exce siv. Părul îl purta și mai scurt, cu un fel de breton caraghios peste ochii năclăiți de rimel. Cum soba noastră duduia din nou din toate puterile, zăpada de pe ea, un puf până-atunci, s-a schimbat instan taneu în șuvițe șiroitoare de apă. Femeia arăta acum ca o pisică udă și, în minutele cât a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi el. Mi-e groaznic de frică. Înnebunesc de frică". Frica probabil ia naștere de undeva în profunzimile coloidale ale trupului. O floare când își închide petalele noaptea, își mărturisește teama de întuneric, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi el. Mi-e groaznic de frică. Înnebunesc de frică". Frica probabil ia naștere de undeva în profunzimile coloidale ale trupului. O floare când își închide petalele noaptea, își mărturisește teama de întuneric, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
odată, în Estul liber, se distra copiind prepelițele și peștii din albume de artă. Pe când râdea singur, ca un nebun, își simți hainele înmuiate, ca după ploaie. Și cearșaful sub el era ud, iar picioarele, când și le văzu, erau năclăite de mâl și zgâriate în cioturi de piatră. „Asta-i bună!“, își zise. „Că doar n-a fost cu- adevărat!“ Însă avea urme de pe unde umblase: intrase cu totul într-un tablou cu un lac peste care ploua torențial, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo câțiva metri. Pe Omar furia îl făcea să transpire, aproape că se năclăise la loc, ca înainte de a-și face baia. „Doamne, dacă m-ar vedea cineva!“, gândi despre sine cu milă. Așezase farfuria pe scări și se ridicase în picioare. Dădea să plece, când Eleonor se grăbi, dar era o grabă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Începuse să sângereze, dar nu-și simțea rana. Se clătinase și geanta îi căzuse pe undeva, dar nu o vedea și, oricum, nu avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta, nenorocitule! — Și eu care crezusem că nimeni nu ți-a mai umblat sub mantou de vreo zece ani! Cățea prefăcută! Să nu-i uitați geanta! Are sigur documente în ea! Așadar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făcut, de când se vorbește de această febră... L-a întrebat pe doctor dacă lucrul era serios și Rieux a spus că habar n-avea. \ E din pricina vremii, asta e tot, a încheiat comisarul. Era din pricina vremii, fără îndoială. Totul se năclăia în mâini, pe măsură ce ziua înainta, și Rieux simțea cum teama lui crește cu fiecare vizită. În seara aceleiași zile, la periferie, un vecin al bătrânului bolnav își apăsa vintrele și vomita în toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groși decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de ajuns bănet pentru leneveala cîtorva generații, cel puțin. Cămașa Îi e prea strîmtă, Îi lipsește un nasture pe burta rotunjoară care pare nelalocul ei pe un om altfel atît de slab. Ochelarii lui groși, cu rame de oțel, sînt năclăiți. — Paulee, șoptește Maggie. Pilotează avioane. Fustangiu. Paulee bagă de seamă că Wakefield Îl studiază pe Frakas care studiază miop meniul frumos gravat. — Farkas, strigă peste masă. Dl. Wakefield pare foarte interesat de tine. Farkas, continuă, Întorcîndu-se către Wakefield, a emigrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așteptă. „Să simți tensiunile... să respecți integritatea schemei corporale...” Bruno turna ulei Întruna, fără a izbuti să treacă de genunchi; insul sta țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i se legănau Încetișor, tufa i se mișca la nasul partenerului. Casetofonul animatorului răspândea În aer acorduri ample de sintetizator; cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și fără chinuri. Mi-am smuls sulița din carnea lui care dădu un fel de fleoșcăit, iar sânge de două feluri, negru și roșu aprins, prinse a-i curge În valuri, năclăindu-i pieptul. Se prăvăli În genunchi, ieșind pentru totdeauna din viața mea. Atunci, auzii un horcăit la numai câțiva pași și-l văzui pe unul dintre mărunțeii lui Kikil luat cu totul pe sus de un om din acela cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]