189 matches
-
a bătut recordu la săritura În nălțime; d-atâta vipie, oamenii să hlizeau nentrebați. După masă, valu dă foc a insolat vreo nouă gagii. Făceți-vă gându dă cum iera piesaju: pă mine, care aveam bot păros, mă trecea toate nădușelile și mă chinuia talentu să-mi dau jos capdeursu, la loc de beaznă ca-n gură dă lup, că de vede Parlamentu locurile alea Îi cade fața dă rușine. Da io, când mi se pune pata pă ceva, sunt fundamentalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crîșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot prin pata albă de nădușeală care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria-i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinînd acele paragrafe În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
spre el. Femeia îl interceptă, arătând spre apartamentul de deasupra garajului. Niles se opri. Femeia îl prinse de mâneca hainei. Danny trecu în revistă toate variantele de minciuni posibile. Niles se lăsă condus spre garaj. Danny simți că îl trec nădușelile și o porni spre secție, ca să se protejeze cât de cât. *** Dietrich stătea chiar la intrare, fumând cu poftă o țigară. Danny îl prinse de braț și îl conduse în intimitatea biroului său. Dietrich acceptă, întorcându-se spre el când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acuplare într-o toaletă de cinema, unde proprietarul locului chemase poliția. Acte sexuale clare, raportate în stil pur polițienesc: abrevieri, termeni tehnici pentru actele propriu-zise, unele comentarii hazlii ale unor polițiști cu umor de la Moravuri. Danny simți că îl trec nădușelile. Dosarele conțineau două coli galbene - două seturi de fotografii în alb-negru, cu amândoi participanții la infracțiune. Aruncă o privire pe pagina cu data nașterii și semnalmentele fizice, dar reveni din nou la fotografii, suprapunându-le una peste alta, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lucrurile exterioare îl preocupau: săpunul, chiuveta, sticlele cu doctorii, lingurile în pahare repective, kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea lacom, pătîndu-și 184 185 cămașa fiindcă mâna îi tremura. Ceea ce-i plăcea mult era nădușeala. Ascundea momentul transpirației înadins ca să rămână în izul ei; numai când începea tremurul cerea speriat să fie premenit, dar nu lăsa să-i ia cămașa de tot. O mai ținea pe pat așa udă, probabil aberații ale febricitații, deoarece și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să sugereze decât iubirea dureroasă a liniștii alungite pe trupul suspinelor izgonite parcă pe pletele unui cer răvășit și stingher... Așa m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o singură dată în sânul meu de himeră... De ce alergăm oare când eu, statuia purificată în tăcerile unei ideii lucide savuram patul transpirând al făpturii ce încerca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
gură din când în când. În unele localități din sudul țării, sub influența climei mediteraniene, chiar după apusul soarelui, când întunericul stăpânea totul se simțea fierbințeala aerului. Cam așa era situația în vara aceea. Rusalda, pe care o treceau toate nădușelile, se tot plângea. — Uf! Ce toropeală! Ce năduf! Își punea apă într-un lighean mare, se dezbrăca până la brâu și se răcorea. — Stai, fă, că te fac eu paparudă, aruncă o găleată de apă Dedi peste Rusalda care râde bucuroasă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din cana cu lapte și privi pe geam, la petecul de curte în care Dominique își hrănea deja cele paisprezece găini gureșe, înconjurate de foste găl be nușuri piuitoare și mâncăcioase. O urmări o vreme cum își șterge fruntea de nădușeală, cum vorbește cu zbură toarele care mai că i se anină de colțul suflecat al șorțului, unde ține punga cu mălai. Clar, nu era Neva. Jos, în sala mare și niciodată foarte bine încălzită, îl aștep tau o bucată de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu meșteșug ciudățenia ei și, urmînd chemarea mea către apă, am îndrumat pașii ei. Purta o rochie dintr-o mătase artificială și o pălărie albă cu panglică. Ținuta de vară. Așa cum mergeam alături de ea, puteam să-i adulmec mirosul de nădușeală și, cu cît ne apropiam de rîu și de plajă, cu atît mai puternic devenea sentimentul meu că raportul de forțe dintre noi se inversase, că ea nu putea să mă oprească de la nimic și că eu eram cel care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cuvintele noastre! ― Hm... și tu pe care ai scris-o... pe cea pe care mi-ai povestit-o în clasă, cu camera... șofată?! M-am făcut roșu ca focul. Nu mai știam ce să fac cu mâinile. Eram apă de nădușeală! ― Aflați că știe fel de fel de povestiri, care de care mai interesante!... Nu mă mir defel că a luat premiu! a adăugat Crăcănel; apoi nu s-a mai ocupat de mine. Barbă a găsit de cuviință să-mi adreseze
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era să caute o bancă sau un scaun liber pe care să așeze, pentru câteva clipe, ca să-și adune gândurile. Privind trupurile sucite În poziții neobișnuite, dormind claie grămadă pe bagaje, stomatologul simți cum i se face rău, probabil din pricina nădușelii, și se Îndreptă grabnic spre ieșire. Călcând cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia că-l vede șezând În mijlocul salonului pe masterandul Oliver. Noimann dădu să-l ocolească: nu avea chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crâșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot prin pata albă de nădușeală care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe ce să fie găsit de Zoe cum se ținea de pereți și de caloriferul din toaletă, scăldat în nădușeli și în lacrimi, plângând pe tăcutelea și încercând să suporte suferințele-i atroce. Reuși să tragă clapa exceselor în săptămânile următoare, mâncând ponderat în timpul postului, abținându-se brav de la băuturile tari sau de la vinurile roșii, seci și taninoase, oricât l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se fac cunoscute cauzele bolii, măsurile profilactice necesare, simptomele și tratamentul ei, dezvoltând materialul publicat cu patru ani mai-nainte în periodicul parizian "Journal des débats". În primul din cele două materiale, autorul anonim socotea ca "pricini" ale boalei: "nemistuirile, nădușelile închise în trup, mâncarea proastă, îmbrăcămintea prea ușoară, necurățenia, plăcerile trupești fără măsură". Se aprecia că holera atacă mai mult bărbații decât femeile și copiii, fiind predispuși la boală oamenii slăbiți și cei ce suferă de afecțiuni cronice. Se făceau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
căreia îi spunem de fapt, ca-n Banat și Ardeal, rudă. N-aș putea zice că-i sfârșitul lumii. Ba chiar îmi place cum ne opintim prin gropile de pe Triumfului, cum hurducăm lemnăraiul pe Eroilor ținând dreapta, cum ne trec nădușelile când trebuie să facem sensul giratoriu înainte de pod fiindcă nu prea știm cine are prioritate, cum Mircea strigă nervos animalu’ dracului după un șofer care ne claxonează și mai apucă să-i dea un șpiț în cauciuc, cum îl înjur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut ușor o mână pe cosițele inundate de nădușeală. Ea nu sesiză mângâierea, rămase inertă, departe de mine, cu fața în sus, pe care se citea o vagă încruntare. Cât m-am bucurat că nu murise. Îi respiram mireasma (numai a ei) și-mi plăcea că nu semăna cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
doua zi, Hideyoshi spuse: Hai să-ncepem să măsurăm distanțele. Însoțit de șase generali, Hideyoshi merse călare până la apus de Castelul Takamatsu, în Monzen, pe malurile râului Ashimori. Nu scăpa din ochi nici un moment castelul aflat în dreapta sa. Ștergându-și nădușeala de pe față, îl chemă pe Kyuemon. Care e distanța dintre lanțul Muntelui Ishii și Monzen? întrebă el. — Mai puțin de o leghe, stăpâne, răspunse Kyuemon. — Împrumută-mi harta ta. Luând harta de la Kyuemon, Hideyoshi compară construcția stăvilarului propus cu topografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-înșii îi bucura și-i înviora tot mai mult și începură să strige între ei, cu entuziasm: — Cine zice că nu putem termina digul ăsta în cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un moment capul. Cu spatele încă întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se grăbea înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — Ăsta trebuie să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-i vorbi. — A, aici erai. Dosei își șterse nădușeala de pe frunte. Genba stătea în fața lui, fără să-l invite în cort. — Senior Dosei, ce cauți aici? îl întrebă el sec. Dosei nu părea dispus să spună nimic pe loc, dar Genba vorbi primul: Stăm cu tabăra aici în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu câteva zeci de membri titulari, ca să fie un exemplu acolo!... Și p-ormă avem noi grijă să-i băgăm în întovărășire și p-ăia căpoșii, cu pământ mai mult, ceapa mă-sii!... cotcodăci, roșu la față și lac de nădușeală, activistul Casapu, care se făcuse între timp încă o dată mai burduhănos, trântind o palmă grea în tăblia biroului, de făcu scrumiera pusă peste hârtii să salte în aer și să-și împrăștie scrumul peste planurile cadastrale. Foarte just, tovarășe prim-vice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gura, de parcă l-ar fi lovit apoplexia, și câteva clipe rămase nemișcat și mut, negăsindu-și cuvintele. Ei, dumneata glumești, nu vorbești serios, cuscre! reuși el, în sfârșit, să-și găsească graiul, ștergându-și cu dosul palmei bătucite de muncă nădușeala care începuse să i se prelingă încet pe frunte. Mai bine mort decât colectivist!... Că eu n-o să le dau la comuniști pământul nici dacă mă-mpușcă!... Păi cum să-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pălăria de pe cap și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din vârful buzelor secretarul de partid al comunei, ștergându-și fața de nădușeală cu o batistă mototolită și murdară. Stelian avu impresia că vorbele celuilalt aduceau cu un mârâit de dulău întărâtat, care nu poate totuși să muște. Fără îndoială că istoria recentă cu verișorul Marangoci de la cooperativă nu-i picase tocmai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]