163 matches
-
Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i se prinse de inimă ca o gheară. - Să trăiești, măi Antoane. Tătâne-tu, Toma, i-acasă? și fără să aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi! Anton a rămas înțepenit, așa cum l-a prins vremea. Inima îi bătea în piept ca la o pasăre speriată.... degetele îi tremurau, iar când o ceti, fața i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Altele erau puicuțe în fuste și bluzițe. O zdrahoancă mă măsură cu privirea din cap până-n picioare. Fata de lângă ea, o roșcată zveltă, își puse capul pe umărul ei și o cuprinse pe după mijlocul butucănos. Simțind cum mă trec toate nădușelile, m-am uitat în jur, în căutarea barului și a unei persoane cu aer de șef. Am dat cu ochii de un separeu din fundul încăperii, cu scaune de bambus și o masă plină de sticle cu băutură, toată zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea a rămas locului uluită. M-am întors la mașină, am hotărât că asta e o trebă pentru un singur om, am urmărit luminile aprinzându-se și stingându-se rând pe rând în casa imensă și m-au trecut toate nădușelile reconstituind totul: Ramona și Georgie torturând-o împreună, separat, tăind-o în două, împărțindu-și câte o bucată din trupul ei și mergând unul după altul cu mașina spre Leimert Park. Mi-am închipuit toate combinațiile posibile. Am derulat secvențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unui oraș socialist care să constituie o mândrie pentru Întreaga țară, fiind orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. TU, prin orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. Zăpada Îți Îngheață pe gulerul paltonului și pe fular. O nădușeală amestecată cu miros de gaz, lapte și naftalină răzbește pe sub straturile hainelor ca și cum ai fi o ceapă, nu o ceapă degerată. Ești plecat să cumperi un pachet de unt și descoperi cu uimire că cale trei magazine pe la care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vecie. Ieram dă unu singur. Mă Încerca o spaimă ca nici alta: trebea să-mi rotesc În glagore semnele dân zodii, fără să le clatin cumvașilea șiru; să aștept să clopoțască orlogiu, care nu mai da cep odată; mă trecea nădușelile dă spaimă că tot s-or auzi oda ș-oda, și că va trebui să mă pun pă cutreierat căsoaia, care pă negândite mi-a părut fără sfârșit și neștiută. Pă nevrute, gându mi s-a dus razna la scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a bătut recordu la săritura În nălțime; d-atâta vipie, oamenii să hlizeau nentrebați. După masă, valu dă foc a insolat vreo nouă gagii. Făceți-vă gându dă cum iera piesaju: pă mine, care aveam bot păros, mă trecea toate nădușelile și mă chinuia talentu să-mi dau jos capdeursu, la loc de beaznă ca-n gură dă lup, că de vede Parlamentu locurile alea Îi cade fața dă rușine. Da io, când mi se pune pata pă ceva, sunt fundamentalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să sugereze decât iubirea dureroasă a liniștii alungite pe trupul suspinelor izgonite parcă pe pletele unui cer răvășit și stingher... Așa m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o singură dată în sânul meu de himeră... De ce alergăm oare când eu, statuia purificată în tăcerile unei ideii lucide savuram patul transpirând al făpturii ce încerca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a televizoarelor și a aparaturii stereo ieșea prin ferestrele deschise. Era o seară de august înăbușitoare, absolut tipică pentru o vară care părea să aibă plăcerea cinică de a duce londonezii până la limita răbdării, scăldându-i zi și noapte în nădușeala provocată de zăpușeala lipicioasă a orașului. Privind în jos, am observat o umbră mișcându-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o ascultase mai atent. Îi examină gâtul când ea îi spuse de excrescență, care crescuse, spunea ea, cinci centimetri în diametru, și notă tot ce-i spuse despre ea, dar îi mai spuse să nu se îngrijoreze, că frisoanele și nădușelile de noapte aveau cu totul altă cauză, o infecție agresivă, dar tratabilă. Dar nu avea rost să ne asumăm riscuri inutile, așa că a fost programată pentru o consultație la clinică în ultima săptămână din noeimbrie. I s-au făcut, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zumzăind prin buze ca și cum ar fi cântat la kazoo. Și exact în clipa în care Lucila scoase primul geamăt spontan, o făcu: făcu acel lucru pentru care se ura întotdeauna, ori de câte ori se trezea în miezul nopții, trecându-l răcorile și nădușelile pentru că își amintea că îl făcuse; ori de câte ori trebuia să părăsească încăperea în mijlocul unei conversații sau să oprească brusc pe refugiul unei autostrăzi, în timp ce i se întorcea stomacul pe dos amintindu-și clar acel lucru. Apăsă pe trăgaci. Graham își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe ce să fie găsit de Zoe cum se ținea de pereți și de caloriferul din toaletă, scăldat în nădușeli și în lacrimi, plângând pe tăcutelea și încercând să suporte suferințele-i atroce. Reuși să tragă clapa exceselor în săptămânile următoare, mâncând ponderat în timpul postului, abținându-se brav de la băuturile tari sau de la vinurile roșii, seci și taninoase, oricât l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
neputincioși și, prin urmare, supliciul statului în tunel se prelungește exasperant. Oameni care urcă și oameni care coboară sînt despărțiți de micuța balustradă. Schimbă un salut și chiar mai stau de vorbă atunci cînd se creează dopuri. Fețele sînt congestionate, nădușeala tuturor face aerul fierbinte, irespirabil. În îngustul tunel, balustrada despărțitoare a celor două șiruri ajută să folosești și mîinile. Asta dacă ești singur. La un dop în ambele sensuri, sau la o pauză, cele două șiruri se opresc. În sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asta. A mirare este adaptabilitatea omului la condițiile de climă. În Cuba este cald și nu prea, dar umiditatea pune capac. Europeanul însă bea apă, nădușește, și trăiește bine merçi. Ce să alegi oare între o iarnă cumplită și o nădușeală permanentă? Cu aerul condiționat drept bonus, eu aleg nădușeala. Avionul este ticsit de lume, nici un loc liber în uriașul B-747. Lume de tot felul, albi, negri, mulatri, galbeni, arămii și albăstrui. Fiecare cu necazurile și bucuriile lui. Mulțumim Domnului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
climă. În Cuba este cald și nu prea, dar umiditatea pune capac. Europeanul însă bea apă, nădușește, și trăiește bine merçi. Ce să alegi oare între o iarnă cumplită și o nădușeală permanentă? Cu aerul condiționat drept bonus, eu aleg nădușeala. Avionul este ticsit de lume, nici un loc liber în uriașul B-747. Lume de tot felul, albi, negri, mulatri, galbeni, arămii și albăstrui. Fiecare cu necazurile și bucuriile lui. Mulțumim Domnului că noi sîntem cu bucuriile noastre. Copiii, nepoții, casa, prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
repartizat la compania a 3 a de recruți. A făcut la început instrucția de front, a trecut apoi la instrucția de trageri, iar după terminarea instrucției individuale, trupeții au trecut la pregătirea amplă pentru front. Pe ciobanul nostru îl treceau nădușelile. Zi de zi, uneori și noaptea, în lunile septembrie și octombrie 1877, au ținut-o numai în marșuri. Uneori la temele de luptă, se târau pe burtă ca șopârlele, simulau atacul unor redute...Când s-a terminat războiul, Cârțan și-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a mă uita îndărăt, am înaintat sprinten și curând m-am aflat printre copacii piperniciți, tufișurile de grozamă și îngrămădirile de stânci de lângă drum, deci în afara vederii panoramice de pe deal. Arșița persista, [i mi-am scos haina. Era muiată de nădușeală la subțiori și vopseaua îmi pătase cămașa. Am început să analizez o sumedenie de aspecte, unele foarte imediate, altele extrem de îndepărtate [i metafizice. În primul rând venea întrebarea pe care mi-o pusesem cu atâta întârziere, când apăsasem pe butonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai repede, că ne-am mai jucat, am mai povestit. Asta a fost a doua... A treia și-a patra a’ fost vara. Alea a’ fost plăcute, într-adevăr, că era răcoare... În camere, unde eram multe, era cald, era nădușeală... Că știți ce-o’ făcut la Miercurea Ciuc? Ne-o’ bătut obloane-n geamuri... Deci nu-ți intra aer aproape deloc în cameră, și eram înghesuite, pentru că-ntre timp v-am spus că fusese revoluția asta ungurească, și-o mulțime de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
gâlgâia din vrane. Cofe, donițe, oale de lut plecau una după alta, pli ne ochi, neclintite, smirna, pe umerii argaților. Crama vuia și duduia din temelie . În aer pluteau efluvii dulci și acre, amețitoare și iritante, de poamă călcată, de nădușeală și de femeie. Conu Manole se mulțumi să întrebe: - Merge treaba, măi diavolilor” Invitat la o masă bogată, conu Manole îl întrebă pe invitat: - Simți ceva? Simțeam într adevăr, prin mirosul obișnuit și de lucr uri vechi ale casei, strecurându
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mă ademeniseră la circ. Era acolo, în inima Kazahstanului, ceva ce mă fascinase dintotdeauna, din poveștile orientale sau din romanele lui Kessel, din povestirile de călătorie sau din cărțile cu poze. Pe mine, copilul crescut în miros de grajduri și nădușeală de cal, pentru care cel mai frumos dar primit în viață fusese iapa Iri cea murgă și nebună, mă atrăgea la circul din Alma-Ata un singur lucru djighiții. Dar nici unul dintre numere nu era de neglijat. În general, episoadele comice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ar fi permis să descopere firul conducător și să continue. Însă era prea devreme. Viața (sau moartea) nu adusese pe lume acel angajament interior datorită căruia începutul putea conduce povestea până la sfârșitul ei. Ajungând la gară, cu calul lac de nădușeală, locotenentul nu găsi decât un omuleț, purtând uniforma murdară și ponosită a căilor ferate, așezat pe pragul sălii de așteptare, cu capul în mâini. Era acarul, fidelul colaborator al lui Constantin. Trenul tocmai a plecat, spuse el, i se mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ceva mai religios datorită chimiei. Eram odată într-un tren plin de moroșeni cocoșați de papornițe și sarsanale. Moroșeni care lucraseră la cartofi, cu unghiile pline de praf, de pământ și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care am să vi-l povestesc acum. Despre crimă - ceva mai la vale. 9. Veterinarul M-a sunat într-o dimineață veterinarul pomenit, precipitat foarte, așa cum sunt mai toți oamenii care nu ies din provincie cu anii. Îi simțeam nădușeala prin telefon. Îmbâcseala. Așa se grăbesc ăștia să nu îi lași baltă. Sunt conștienți că pot fi ignorați, ba chiar asta merită. Și ei sunt primii care știu asta. Era suspect veterinarul, pentru că încă de la început mi-a repetat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pantofi de antilopă, doi - pantofi de lac roșii, trei - cizme maro, cu blăniță. Îngrijiți-vă să nu-i lipsească nimic lu domn Tomiță! Semnat: Doamna Cameniță. Așa că tovarășii Gârmoci și Fanache n-au avut încotro, și-au șters cu palmele nădușeala de pe față și au mușamalizat cazul. Tovarășul Fanache, ca șef al Securității, s-a-ngrijit să-și țină toți gura, să nu comenteze nimeni și mai ales să nu respire dincolo de hotarele orășelului nostru povestea despre sminteala pantofarului. Drept care domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de 8 Martie devenise o sărbătoare foarte importantă - aceasta era linia, se inventau tot soiul de sărbători, ca să fie uitate cele vechi. Gârmoci și Fanache fierseseră întreaga săptămână dinaintea sosirii. Și se dăduseră peste cap, nu alta, îi trecuseră toate nădușelile străduindu-se să iasă vizita ca la carte - voiau să-i arate prin asta tovarășului prim cât se bucură ei de promovarea dânsului și voiau să-i arate că nu se înșelase când le acordase încrederea sa. Sărbătoarea Zilei Femeii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]