160 matches
-
Ușor de urmărit. Traversă locul de joacă, apoi coborî treptele spre ușa boilerului. SÎnge pe clanță, o lumină aprinsă Înăuntru. Scoase pistolul luat de la Bud White și intră. Într-un colț David Mertens tremura. În Încăpere era foarte cald - omul nădușea, năclăindu-și hainele pline de sînge. Își rînji dinții la el și gura i se strîmbă Într-un țipăt sinistru. Ed Îi aruncă pastilele. Acesta le Înhăță și le Înghiți, Înecîndu-se. Ed ținti spre gura lui, dar nu putu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
n-a spus nimic. Mi-a povestit despre slujba lui o mulțime de năzdrăvenii, mi-a istorisit o sumedenie de lucruri hazlii despre tot felul de întâmplări ale unor oameni pe care acum îi știam și eu foarte bine, doar nădușisem să-i descriu și să le surprind gândurile. Am fost derutat. Nu-mi spunea nimic și n-aveam curajul să-l întreb, pentru că eu scrisesem, dar era cartea lui, ca și cum el însuși o scrisese și poate nu era bine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oacheș cu ochi albaștri, care vorbea cursiv atât rusa, cât și germana, îl bătu, de astă dată, prietenește pe umăr, zicând colegilor: E clar ce e cu ipochimenul. Are un sindrom disociativ. Vorbele acestea, care pe Iuga îl făcură să nădușească, neînțelegând nimic din ele, din cuprinsul acestora sau din noima lor conspirativă, îi aduseră aminte de zilele de sub pătura de spital de la Klosterholtzen, de păsăreasca doctorilor cu ochelarii sticlind rece, de mazărea cu slănină din îndelungata și trudnica sa convalescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana, Berta, cea sfioasă și bălaie, și celelalte muieri, nădușite de atâta râs, chicotiră în așteptare. Până la urmă, cică, mirele călărea pe ursită, vorniceii pe druște, iar calul alb, care nu era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât pe ce să o prindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
velociped. Coana Mița biciclista, cum ar veni. Cristineta s-a-ncurcat cu bicicleta. Cri, Cri, Cri, Îți tremură bucili. Mă trec toate apele. Nu de excitat, aș vrea eu. Ieșise soarele, eu nu-s prea obișnuit cu bicicletele, obosesc repede, nădușesc. Mă Înviorează un alt gând, cel mai tare de până acum: Cristina e femeie măritată, are acum probleme cu Cătă, poate merge un futai simplu și la obiect. De consolare. De răzbunare, de care-o fi. Fără lirisme. Fără reverii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
flămînzi și nerăbdători, ne-am bucurat cînd acesta și-a terminat cuvîntul. Îl aplaudăm. Bătrînul se ridică vioi, se îndreaptă spre vorbitor, îi ia mîna, i-o strînge, îl bate pe spate, îl mîngîie pe creștet, pe chelie. Domnul ex-prim-ministru nădușește, scoate batista și-și freacă exasperat chelia. După nostimul incident, în sfîrșit, se pornește armata de chelneri. Bătrînul pleacă puțin capul și spre uimirea noastră își pune cu mare dexteritate proteza. Pișicher, ne zîmbește, pune o mînă pe mîna doamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zeu) inventiv și puternic. La Habana n-are pante mari și un biciclist plutește fără efort pe străzile nu prea intens circulate. Copaci, case, grădini, străduțe, rămîn în urma lui Héctor, care salută marțial în dreapta și în stînga. Muritorii de rînd nădușesc în Guagua sau Cămila, un autobuz improvizat năstrușnic: o cabină de camoin la care se atașează două cutii enorme, cu o teșitură între ele. Au roți și sînt tîrîite prin oraș. Ca o cămilă cu două cocoașe, așa au botezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de vîntul creat de propria viteză, independent ca pasărea cerului, liber ca indienii din rezervații și, ceea ce era esențial, mergea exact la destinație. Dar oamenii sînt răi în ziua de azi. Un negru imens și rău la suflet, pe cînd nădușea în Guagua, l-a văzut pe Héctor. Erau la stop și privirile lor s-au intersectat pentru cîteva secunde. Biciclistul o apucă pe o străduță la dreapta și omul rău coboară din baia de aburi. Tot n-avea ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prezint la întîlnirea prevăzută cu o lună înainte. Sînt condus ceremonios în antecameră. Doriți o cafea, un suc? Mulțumesc, puțină apă, plată, mai adaug. Interlocutorul meu este fără cravată, fără haină. Se scuză, motivînd căldura. N-are aer condiționat și nădușesc sănătos. Ne despărțim fără să rezolvăm problema care a generat această întîlnire. La ieșire, mă uit la ceas. Am timp destul pînă la întîlnirea cu poeții. Primesc un telefon. Sînt rugat, dacă se poate, să vin puțin mai devreme. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cubanezii care au rezervoare mai mari, de fapt niște butoaie din plastic, îi lasă pe vecini să-și pună și ei rezerva de apă. Este o solidaritate revoluționară între oameni. Este cald și transpiri. Gras sau slab, prost sau deștept, nădușești. Doamne, cu 25 de litri de apă pe zi. De băut, de făcut mîncare, de spălat rufe, vase, de făcut duș... Dar acești oameni rîd, sînt veseli și au niște priviri... Cel care supraveghează corectitudinea distribuției apei este un "ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ridică în urma lui. În mîna stîngă are o paporniță grea care îl dezechilibrează. De aceea este înclinat spre stînga, dar nu chiar atît de mult încît să se răstoarne pe o parte. Pe cap are un soi de scufiță albă. Nădușește și fața este congestionată ca la o baie de aburi fierbinți. Din cînd în cînd ridică mîna stîngă, cea cu papornița, și-și șterge picăturile de transpirație de pe nas. Nu reușește însă întotdeauna și uneori picăturile cresc gigante, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-mi este somn. Oamenii aceea au intrat în veșnicie, cam prea devreme. Toropeală și probleme rasiale Este greu să te întorci în timp, chiar dacă ai o fantezie nemaipomenită, și chiar dacă nu te rătăcești în amănunte care se uită ușor. Eu nădușesc într-o căldură umedă aici în Cuba, cu tot aerul condiționat care nu este o găselniță salvatoare, ca să nu o apuc pe arătură. Îmi imaginez o corabie spaniolă în mijlocul oceanului, fără un strop de vînt, sub un soare ucigaș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
le bîntuiau gîndurile obsesiv, dar, deși chinuitoare, erau totuși suportabile, adică omul nu murea din asta. A mirare este adaptabilitatea omului la condițiile de climă. În Cuba este cald și nu prea, dar umiditatea pune capac. Europeanul însă bea apă, nădușește, și trăiește bine merçi. Ce să alegi oare între o iarnă cumplită și o nădușeală permanentă? Cu aerul condiționat drept bonus, eu aleg nădușeala. Avionul este ticsit de lume, nici un loc liber în uriașul B-747. Lume de tot felul, albi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dogorea drept în creștet... O liniște apăsătoare domnea peste valea Bistriței.. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului,băteau rar și adânc, de sfârșit de slujbă. Fiecare bătaie vibra vălurit.. făcând punți peste vale. Prin colbul opărit de soare, cu fața nădușită de sudoare.. cu ochii însetați, Baltă căuta din ochi, fântâna de sub nucul lui Păun,.. fântâna cu cea mai bună și mai rece apă din sat. Mulțimea adunată pe la porți: copii, femei plângând mocnit cu palma la gură, bătrâni cu frunțile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Iașul era încă un oraș mare, prin frumusețile sale, prin sufletul său. Avea printre cele mai bune școli și printre cei mai buni dascăli din țară. I se spunea chiar „orașul școlilor”. Se opri o clipă să-și tragă sufletul, nădușit de emoția amintirii, apoi continuă rar și molcom. Noi îl ascultam cu un fel de reculegere. ... Dar, școala cea mai bună, școala cea neîntrecută, școala care a format atâtea caractere, a fost Iașul însuși.. cu tradițiile lui, cu sufletul lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
veacul nostru. Suflete al meu! gătește-te a-ți vărsa toate simtimentele cele mulțămitoare înaintea preabunului nostru suveren și părinte FERDINAND I-lea. Oh dar, ele mă năpădesc prea multe deodată și tocma prin aceasta-mi precurmă cuvîntarea și îmi nădușă graiul. Cinstiți cetitori, iubiți români, iată o îngrijire nouă, un dar deosibit, o facere de bine neprețuită, o priveghere, o pronie părințască cu ochi ageri străbătătoare asupră-ne și la toate lipsele și trebuințele noastre! Lățirea științelor și a cunoștințelor
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
reciproc în pământ până la glezne, apoi până la mijloc, apoi... Apoi s au oprit. Se uită unul la altul desfigurați și se întreabă: de fapt, ce ne-a apucat? Au declarat că reforma se amână după alegeri și s-au întors nădușiți spre electorat. De fapt n-a fost vorba de nici o reformă, cel mult un puci eșuat. Pe fondul unei înfrângeri mai degrabă psihologice la locale, Iliescu a profitat pentru a-și pregăti întoarcerea în fruntea PSD. El a chemat liderii
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
biserică, purtând lumânârile aprinse, se ocolește casa de trei ori și se face cruce cu lumânarea pe pereți, pentru ca locuința să fie ferită de foc, boli și trăsnet. De Paște, cine va pune degetele pe sare, toată vara îi va năduși mâinile. Sf. Gheorghe: Cine va dormi în această zi, va lua somnul mieilor. Cine se spală pe față cu rouă în dimineața Sf. Gheorghe, toată vara va fi sănătos și nu-i vor ieși pete pe față. Dimineață, se pune
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
biserică, purtând lumânârile aprinse, se ocolește casa de trei ori și se face cruce cu lumânarea pe pereți, pentru ca locuința să fie ferită de foc, boli și trăsnet. De Paște, cine va pune degetele pe sare, toată vara îi va năduși mâinile. Sf. Gheorghe: Cine va dormi în această zi, va lua somnul mieilor. Cine se spală pe față cu rouă în dimineața Sf. Gheorghe, toată vara va fi sănătos și nu-i vor ieși pete pe față. Dimineață, se pune
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
aceea, populară - de domeniul etnoiatriei - cum este „Îndrăcirea”, de care am amintit, până la una mai complexă, prin adoptarea cunoștințelor și termenilor nosologiei medicale culte. „Îndrăcirea”, ca expresie a mentalității vechi este recunoscută Încă și În pravile, care vorbesc de „muierea nădușită de Duhul necurat, adică În care lăcuește Duhul hitlean”, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți „se va birui de dracu și se va Îndrăci”. Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
acestea erau legate de mama cu niște sfori, cordoane și capete de funii pe care noi le-am trecut peste umeri pentru a face totul mai ușor de cărat. Ne dureau umerii; mai schimbam sarcina de pe un umăr pe altul, nădușeam, eram leoarcă. Mama muta copilul dintr-un braț în altul, îl mai lăsa să meargă pe jos, dar copilul se cerea mereu în brațe. Cu fruntea roșie de sudoare, biata mamă se uita din când în când la noi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
declarație, metodele folosite de bravii pedagogi ai regimului. În inspecțiile sale ministeriale, însuși Marin Jianu, conducător spiritual și model al torționarilor, îi bătea pe dușmanii clasei muncitoare pînă aproape de leșin, după care îi ajuta să-și revină silindu-i să nădușească în pas de front și să scandeze lozinca, profund mobilizatoare și dragă inimii lui, Stalin și poporul rus/ Libertate ne-a adus! Cei ce încercau să evadeze nu trebuiau prinși, ci împușcați, "ca să nu se mai întîmple". Un procedeu simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se vorbea că trăia cu farmacistul din colț, până și unguroaica de la infirmerie, în ciuda damfului de creolină al stabilimentului, mirosea ațâțător a unguroaică. Numai „fetele noastre“, cum le numea șeful școlii pe viitoarele strungărițe și lăcătușerițe, la revenirea în unitate, nădușeau de îndată ce mă invitau la „damentango“ și mă interiorizau definitiv cu transpirația lor iute și uleioasă. Ca toți scunzii, căutam prietenia unor colegi înalți. Și, cum Barta Iosif era colegul cel mai înalt și cu faima că a fost invitat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
clasă. Pedeapsa se aplică din acest moment. Ești mulțumit Boris? Da. Aciocîrlănoaiei, ia-ți cărțile și mută-te în ultimul rând. Așa. Începeam să urc Golgota rușinii sub privirile pline de uimire ale colegilor care-și vedeau liderul clasei transpirat, nădușit cu părul zbârlit și tremurând din tot corpul, târându-și împleticit servieta roasă și scorojită spre locul de ispășire a unei fapte abominabile... S-a sunat. Colegii au ieșit în recreație. Am rămas nemișcat la locul de osândă cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tocmai într-o frumoasă zi de vară, în care mai toată suflarea satului se afla în luncă, copiii la scaldă, fetele suflecate pân-la brâu ducând rufele la râu, boresele cu maiul la bătut în unda curată a râului țoalele bărbaților nădușiți de truda treburilor gospodărești de tot feliul, flăcăii trăgând la coasă să culce iarba pentru vitele lor ce se cereau hrănite peste an, primii locuitorii ai pământului care au putut prinde câte ceva din ceea ce Dumnezeu plecase să ducă omenirii, au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]