479 matches
-
asta mai mult decât în prima zi a înghețului macii din palma mea sărutul viu al nopților albe în care fluturii și-au pierdut cupele cu nectar De atunci mă doare linia vieții acolo visele au început să își rupă năframele năpârlesc de culori eu adun doar albastrul și violetul pentru cerul din ochii tăi pentru doliul din macii mei Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - macii din palma ta / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie
MACII DIN PALMA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352001_a_353330]
-
somnoroase Anida- și m-am cuibărit pe ramul tău înflorit să-mi adorm dorul de tine aripa ta frântă cu aripa mea rănită au adunat un zbor uitat într-o toamnă fără ploi -te iubesc Anida- vântul și-a întins năframele cenușii peste glasul tău și eu nu mai aud cum mă chemi să-ți trezesc ploaia de nuferi pe care mi-o promiți de când a răsărit amurgul peste fruntea ta -ești frumoasă Anida- și cuvintele nu mai rodesc în stânca
ANIDA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352003_a_353332]
-
să cresc, / Să respir cu liniște încrederea / Celei ce mi-a fost dat s-o iubesc...” (Te-am pierdut...) Este vorba, spune poetul mai departe, de năruirea unui vis de o viață de om care “A început să-și destrame năframa” (Te-am pierdut...) De aceea, totul pare să se stingă în jur,“Precum stinse din viață / Sunt frunzele, toamna...” Poetul se regăsește singur, purtându-și pașii stingheri, pe alei pustii, pe poteci lipsite de soare ca și sufletul său. Următoarele
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
de dezmierdări. Cand vocea pare că se pierde Din trup ce-mi sade nefăptură, Tu, dragoste, din tot ce-i verde, Mă reclădești, iar, în natură. Și când din toate mă destrăma Și neputința, si alean, Tu dragoste, te faci năframa, Pe capul orei din cadran. Ești fanion de mântuire A sufletului chinuit, În viața însăși, rostuire A tot ce-mi este cuvenit. 9 iunie 2016, Constantă Sursă foto: Firesc sedus / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019
FIRESC SEDUS de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350628_a_351957]
-
vicleșug de baltagul lui Bogza, cu părtășia lu’ Cuțui. Și-n tăt acest timp, Ancuțele cele de demult - care-acuma-s oale și ulcele, ca să bem noi vin din ele - umblau ca niște albine, împodobite cu șiraguri de mărgele și năframe nemțăști, vamă cu care negustorii cei însetați de vin și de ochii dulci ai hangițelor le cumpărau bunăvoința. Și uite-așa, stătea Ancuța la mângâiat ca mâța la dezmierdat. Da’ și localnicii noștri și-au ostoit poftele lumești la Hanu
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
găsit mort în dimineața zilei de 10 septembrie 1872 pe prispa casei lui Ioan Stupină, zis Lieber, un brutar din localitate, la care trăsese peste noapte. Iancu nu avea mai nimic asupra lui, au fost găsite la el numai o năframă zdrențuită, fluierul de cireș din care îi plăcea atât de mult să doinească și o jalbă către împăratul austriac Franz Joseph, unsă și mototolită, pe care nu a trimis-o niciodată destinatarului. Cauza decesului lui Iancu a fost o nouă
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
Mi-e dor de ochii tăi senini, albaștri, De vorba ta blajină de sihaștri. Mi-e dor să m-aștepți seara la portiță; Eu să mai vin fluierând pe uliță. Mi-e dor să-ți mai fac un nod la năframă, Să te mai văd trebăluind, of, mamă! Mi-e dor să mai merg cu tata la coasă, Prin iarbă, desculț, când roua se lasă, Să mai adorm pe-o căpiță de fân, Cu greieri, la scripcă, arcușul să-ngân. Mi-
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > LA CEAS DE SĂRBĂTOARE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 335 din 01 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ți-ai pus năframă albă de ninsoare Și apele s-au strâns în brâu de-argint La sânul tău tu încălzești ogoare Plutesc în aer dulci zvonuri de colind. Nu-s păsări să te cânte, doar fluier și viori, Și glasuri de copii de
LA CEAS DE SĂRBĂTOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350923_a_352252]
-
facă sfinților, curat - // Și sfinții stau, cuminți, în rame - / Atâția tați, și-atâtea mame, / Cât nu încap nici în icoane / De câte lacrimi au în rane - // Poeții noștri de la țară, / Când urcă-n cer, în sat coboară, / De-a dreapta tatălui, năframă, / Precum o inimă de mamă -/8 ianuarie 2009”. Iubirea pentru acest poet este înălțată la rang de virtute și motiv de credință și speranță. Nimic provocator, nimic trivial nu întinează imaginea iubitei văzută de autor, precum o icoană: “Se plimba
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
frunzelor de toamnă și-a celui val uitat pe țărm de-atâta alb m-apucă teama că-s prea curat în cugetare de-atâta alb o văd pe mama și prunc mă văd la sânul ei ștergându-și ochii cu năframa iar tata cântă-n prag colinda cu scutec cald și clopoței de-atâta alb parcă suntem toți trei pribegi în betleem Referință Bibliografică: de-atâta alb / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 710, Anul II, 10 decembrie 2012
DE-ATÂTA ALB de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351646_a_352975]
-
din 29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului întoarce-mi zorii Întoarce-mi zorii ca să-mi fie un cânt pe seara mea târzie și lasă-mi vis cu gene blânde, corola florilor plăpânde. Le-oi prinde-n piept ca pe-o năframă ce depărtărilor mă cheamă, și-n crengi de cetină albastră voi pune-o pasăre măiastră să-ți împletească numai ție și dor și vis și poezie. Auzi? Chemarea mea tot suie pe raza de lumină șuie și se anină-n
ÎNTOARCE-MI ZORII de LEONID IACOB în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350977_a_352306]
-
atunci când conștientizează lipsa celei dragi și “strigă” cu disperare: “Te-am pierdut”: “Am pierdut strălucirea soarelui! / Iar liniștea ce-mplinise cu greu, / în inima-mi plânsă și tristă, / un vis de o viață de om / a-nceput să-și destrame năframa... / Și totul se stinge de-acum, / precum stinse din viață / sunt frunzele toamna...” Folosind repetiția cu măiestrie, Marian Malciu subliniază rolul pe care Ea, Lelia, l-a avut în viața trăită frumos alături de cel pe care l-a înconjurat cu
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
pălănida-i cât poarta șî tăț știulețâi sî-ndoaie! La dracu, mândruțî, di țarnî, cum gemi pământu’ di ploi! di pârcî din șer sî răstoarnî, sub tălchili noastri, noroi. Munșești tătuca șî mama pânî la iarnî disculți; sî vez’ cum sî udî năframa când șterg sudoarea pi frunți. Acuș dă o ploai cu gheațî șî tata-i îngiurî pi toț': “La dracu s-o iei di viațî, cî-i plinî lumea di hoț' !” Hai, mândrulițî, afarî, sî fac cu tini negoț! pibul sî crapi
LA DRACU, MÂNDRUŢÎ, DI ŢARÎ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355830_a_357159]
-
Articolele Autorului 12 Octombrie 2011. „ Plânge-o mierlă pe păduri” Secerate de securi, Prin păduri tot mai puține Plânge inima din tine, Țară cu miros de crini Vămuită de străini, Cu miros de busuioc, Țară fără de noroc... Cu tristețea sub năframă Totdeauna ne-ai fost mamă, Pruncii tăi, orfani de tată Ți-au vândut averea toată, Numai sufletul din pâine Veșnic neclintit rămâne! Plânge-o mierlă de demult, Dă-mi putere s-o ascult, Dă-mi răbdare îndeajuns Până termină de
PLÂNGE-O MIERLĂ DE DEMULT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355944_a_357273]
-
oameni ... Ochii fetiței mele erau plini de încredere. Eu eram lovit cu leuca singurătății. Licurișca avea pregătită o poveste ... una din multele din cele o mie și una de nopți ale Sheherezadei ... Shakespeare: “ ... cuvinte, cuvinte ... ” 65 POVESTEA DE SUB MĂR O năframă de borangic ca un fum de țigară se țesea din cuvinte parfumate și mătăsurile ce sporeau misterul raiului desfătărilor, mărgăritare, lăute, mătase bătută cu zarafir, marame din mătasă albă cu fluturi de aur, mosc, esență de trandafir și iasomie ... Licurișca
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
au ajuns la nici un rezultat, deși au avut păreri, fiecare : e vorba de existența morții. Am înțeles că durerea scăpase sau se zbătea să iasă. Moartea era mult mai altminteri decât îmi impusesem să o văd eu, filtrând-o prin năframa de protecție cu care-mi legasem ochii. Maestrul a dat tonul. Restul este poveste”. Iar la sfârșit, prozatoarea a putut spune despre propriul laborator de creație: “Mie nu-mi rămân decât amintirea bucuriei, frisonul aproape cosmic pe șira spinării urcând
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Zborul meu incontestabil Se va dizolva în dor. Voi transmite peste zare, Din suflet spre infinit, Dragostea nemuritoare Ca pe-un Soare moștenit. Iubirea va triumfa, N-are cum să se destrame, Chiar dacă-o vei camufla Cu o mie de năframe. Rămâi îngerul albastru Ce m-a învățat iubirea, Rătăcind din astru-n astru, Descoperindu-mi menirea! Referință Bibliografică: Ars poetica / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela
ARS POETICA de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356697_a_358026]
-
din 21 august 2012. Pășea cu botuța ei, anevoie, de parcă ar fi tras toate durerile lumii după ea. „Este bugăt până la inimă satului” își zicea, „doară, doară s-o-ndura oarecine de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfâia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai știe câte
SLAVOMIR ALMĂJAN [Corola-blog/BlogPost/355260_a_356589]
-
venea ... Citește mai mult Pășea cu botuța ei, anevoie, de parcă ar fi tras toate durerile lumii după ea. „Este bugăt până la inimă satului” își zicea, „doară, doară s-o-ndura oarecine de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfâia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai știe câte
SLAVOMIR ALMĂJAN [Corola-blog/BlogPost/355260_a_356589]
-
2012 Toate Articolele Autorului Pășea cu botuța ei, anevoie, de parcă ar fi tras toate durerile lumii după ea. „Este bugăt până la inima satului” își zicea, „doară, doară s-o-ndura oarecine de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfăia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai știe câte
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
Fii ai Națiunii, celor mai frumoși și mai drepți Fii ai Bisericii lui Hristos, celor mai harnici propietari ai Moșiei-Gliei de Aur, celor mai inimoși Dascăli ai poporului creștin ortodox, profanându-le memoria demnității celei mai alese, îmbrăcând astfel în năframă doliul sufletului acestui brav neam. ...Caut cuvinte și nu găsesc. Vreau să uit, dar nu am voie. 22 septembrie 1939... Un rege dezechilibrat, apăsat de orgolii și împovărat de orgii, înconjurat de către o clică politicianisă trădătoare, înroșește cu sânge nevinovat
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
nescrise, Un cânt ce izvoraște parcă-i mut, Gândul căzut parcă-i printre abise, Iubirea are gust de pergamut. Din gene zorii-mi fură iară dorul, Fuiorul tors îmi cade,se destramă, Cuprind în bratele-amândouă norul, Las soarele s-arunce-a să năframa. Și renăscut din vise te-am găsit În apa mării, în luciri de raze, Abia când visul se pare c-a sfârșit, Pe-oglinda apei apar două topaze. Referință Bibliografica: Două topaze / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOUĂ TOPAZE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370883_a_372212]
-
Tiberius care se așezase acum pe o altă canapea. Tăcerea se prelungi. Nerva se lungi din nou pe canapeaua sa sorbind din cupa de argint. Nici Thrassylus nu spuse nimic ci doar își șterse sudoarea apărută pe frunte, cu o năframă mică. Într-un târziu Tiberius spuse: -Se pare că ceva de bun augur se va petrece deci în Iudeea, Thrassylus... Ce spui? -E predicția mea magnifice și o mențin, răspunse acesta. -O întrebare magistre! spuse Tiberius. Ahnbar Ruthavan care se
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SĂRUT MÂNA , MAMĂ! Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Doamne, mi-aș săruta mama, Dar tu știu atât de bine, Am păstrat numai năframa, Mama este-n cer la tine. Și îmi este atât de dor, Fruntea mamei s-o sărut, Nu e nimeni în pritvor Ca să-mi spună, bun-venit! Înțeleg că tu vrei totul Și că viața are-un rost, Mie, cine-mi
SĂRUT MÂNA , MAMĂ! de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362606_a_363935]
-
-i mama mea. Cu chipul ei, eu am crescut, Din sanu-i slab , m-am alăptat, I-am zis mama, dar e mai mult, E cât cuprinde cerul înstelat. De-aceea astăzi pot să spun, Când mă uit la poza cu năframa, Oriunde-ai fi să stai acum, Dumnezeul meu, esti MAMA! Am crescut alături de surori, Pline de viață, frumoase foc Și le priveam că pe doi sori, Dar viața înseamnă și noroc. Lipseau pe cer vreo două stele, În lumea noastră
DUMNEZEUL MEU, ESTE FEMEIE! de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362632_a_363961]