1,095 matches
-
poză, orficul Ion Mureșan e surprins în toată clovneria lui atașantă: „Mereu îndrăgostitul Mouresinos/ Spune tuturor că, pentru Athenaïs, va prinde/ O lebădă tânără, îi va mânca inima și,/ Cu cele două aripi prinse la umeri,/ Cu-adevărat se va-nălța la cer, s-aducă iubitei/ Nectar și ambrozie de acolo”. Altui orfic transilvănean, Aurel Pantea, i se trece în cont tocmai momentul de apoteoză: „Măruntul scrib Pantones, după ce/ A fost îndepărtat de la înregistrarea/ Hotărârilor Adunării, că prea tare-i tremura
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
Un supot pentru de ici, de colo de imagini o fâșie... Sunt, însă, deși abia sugerate, într-un decor de pictură cu flori, și amintiri mai intense: „Doarme în liniștea câmpului goală/ Întinsă, ușor aplecată pe umărul drept -/ Ghioceii se-nalță lipindu-și urechea de sâni/ Ca să-i asculte cântecul inimii.” Ce nu se spune se împrăștie ca un secret suav din tijă în tijă, dintr-o structură fragilă în alta. Preajma se umple aproape fără voie de contururile carnale și
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
șahului ce-a născocit persanul. Și urmele-ndelungilor migrații. Supunerea regatelor cu spada. Busola-n veci necontenită. Marea cea largă. Și tictacul de ceasornic. Și osânditul rege și securea. Și praful ce rămas-a din oștire. Privighetoarea care-n Danemarca își nalță trilul. Scrijelita slovă. Sinucigașul chip în ciob de-oglindă. Și cartea de trișor. Râvnitul aur. Și norii-mprăștiați peste pustie. Caleidoscopul plin de arabescuri. Căințele și lacrimile-amare. De toate-acestea fost-a trebuință ca astăzi mâinile să se-mpreune. Cezar Aici, ce
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
rezultatul obținut nu doar că salvează versurile de la condiția precară, caducă, dar furnizează consistența persuasivă, absolut necesară, a viziunii poetice. Un exemplu, în acest sens aflăm în Serafimul și heruvimul: Cînd marea se răscoală, volbură-ntărîtată,/ Cînd undele-i muginde se nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
prea mult stat pe jos să caute infoliile clipelor pline de interdicții savante cum bolile contagioase cînd gîndurile se umplu cu alte gînduri cînd oasele se umplu cu alte oase. Zăpezile Și cum zăpezile se umflă aidoma unor baloane se-nalță spre acest cer cum un ochi cu cearcăn spre-o sprînceană enormă ce pare s-aștepte ceva și rămîn acolo sus cu paciență pînă ne traversează ușor așa cum noi traversăm strada. Semn de carte Pe cerul dezabuzat scris și transcris
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
Un stigmat al răului ce trebuie extirpat apasă nu doar o individualitate, nu doar o parte geografică a lumii, ci însăși Ființa. Suferința e ridicată la rang cosmic: "Cu lacrimi plâng genele zării", printr-o difuziune uranică: În geamăt se-nalță durerea la cer,/ Câmpii de lumini să-nfioare,/ Luceafărul simte văpaia arzând/ Și tremură, bietul, și moare./ Cu ochii plânși, stelele toate se duc/ Pe patul de nori să se culce;/ Din dragostea stinsă în neguri de zări/ Lin picură liniștea
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
sosite din sute de părți.// Aici mă absoarbe vârtejul de file,/ Furtună nebună e-acum Pasternak./ Sub blânda lumină murind în feștile,/ O boală ascunsă mă-nclină de-un veac.//...// Imperii de aer descresc azi pe stradă.../ Din rafturi se-nalță același catren./ Pierdut printre versuri, sub munți de zăpadă,/ O iarnă, Nocturne,/ s-aud, de Chopin.// Se-ntunecă-n lucruri, în cărți e lumină.../ De-a valma cresc toate din câte visăm./ Dar ora-i târzie. E vremea de cină
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
fost... Te cinstesc cu prețul vieții și nețărmurit te apăr, TU, grai al ființei noastre Până-n vremuri legendare ! Scris-ai pe azur imagini De titani căliți, din stâncă și-ai durat din caldul sânge Rădăcini de magmă-adâncă. Peste secole te-nalță Vechi milenii ce-au trecut; Limbă dulce, plai de glorii, Calm, prin vifor renăscut ! POEȚILOR VĂCĂREȘTI Pe strada mea cresc umbre mari de tei și păsări prinse-n trilul muzical, Grădinile smălțate - un pocal... Pe strada cu inscripția de Trei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
forma controlată a sonetului clasic. „E ceasul negru-n care se face crucea grea pe umeri slabi și vineți de Crist îndurerat, urcînd cu pași de spectru calvarul sîngrat, Pe cînd pe cerul morții încet s-aprinde-o stea. Spre care zeu nălța-voi în umbră alba-mi față, La ce altar de raze genunchii să-mi închin în noaptea fără stele și fără dimineață?" (Moartea visurilor, I). Prin astfel de accente pre-argheziene și-a încheiat Petică prea scurtul cerc al evoluției sale
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Emil Brumaru Erai atît de subțire! Pluteai printre îngerii berci Din iad se-nălțau să te-admire Popoare întregi de ciuperci Cu mîna luai cîte-un flutur De áripe și-l scuturai Cădeau prafuri moi peste ciuturi Adînci sub pojghițe de ceai Erai atît de-adormită! Cu sufletul te îndoiam Rîzînd peste margini de zare
Caligrafie pentru Satannici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10658_a_11983]
-
îndoiala și rugăciunea simplă ce-o-ncropim. Din care arc săgeata a pornit? Spre ce mă-ndrept? Ce culme a țintit? Lui Johannes Brahms întins în straturi sînt de mîndre flori ce-n necuprinse zări ai risipit de viitor. Să nalț am năzuit spre-azur cîntarea dulce de viori. Azi mă lipsesc, căci pentru-a te cinsti nu-i de ajuns deșarta osteneală numită îndeobște cu pripeală și îngîmfare arta de-a slăvi Spre-a te cinsti nevoie-i de lumină și
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
steaua fericirii spre galaxii zburam, Dar nu-ndrăzneam să-ți spun că te doresc. Cădeau florile albe peste tăceri și vise, Pe-un colț de Univers luminile-nserau, Eu îți citeam în suflet poemele nescrise, Din inimile noastre, noi focuri se-nălțau. Ai adormit pe mâna mea ca pe o rază, Cu clipele nemuritoare te-nvelesc, Un gând sublim, în noapte, te veghează, Nu te trezi iubito, tu știi cât te iubesc! Referință Bibliografică: Nu te trezi! / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN
NU TE TREZI! de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373665_a_374994]
-
de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri, De iarba crudă, de pajiștile înverzite Și de zăpada, ce mai rămânea pe maluri. Mi-i dor de cozonacul mamei mele, De sărbătoare și mireasma paștelui, De cântecele îngerești ce se-nălțau la stele Și de biserica din sat, de învierea domnului. Citește mai mult Mi-i dorMi-i dor de satu-n care m-am născut,De școala veche și de bătrâna-nvățătoare,De-al meu abecedar, misterul unui începutși de copiii
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
dor de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri,De iarba crudă, de pajiștile înverziteși de zăpada, ce mai rămânea pe maluri.Mi-i dor de cozonacul mamei mele,De sărbătoare și mireasma paștelui,De cântecele îngerești ce se-nălțau la steleși de biserica din sat, de învierea domnului.... XVIII. CÂND SE VOR APRINDE MACII, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. Când se vor aprinde macii Înmuguresc iarăși copacii, În suflet și pe griul
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
nu se invidiază între ele pentru frumusețe. Umăr la umăr participă la buna desfășurare a serbării câmpenești, veștejirea nu le sperie și nu le întristează, florile zâmbesc și când aud fâșâitul prevestitor al morții lor: coasa. Puful de păpădie se-nalță spre soare dansând în brațele care-l inițiază-n moarte ale vântului. Se moare discret, frumos ca o retragere de pe scenă când rolul s-a sfârșit. În plină vară frunzele mai fragile se îngălbenesc desprinzându-se de pe tija vieții. Dacă
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
lume că tatăl vostru-i cerul. Voi sunteți din iubire, născuți dintru săruturi. De vrei să știi de moarte învață de la fluturi. Ce pare firul morții vieții-i borangicul. Răpește-ți Dumnezeul când ți se pleacă spicul. Talazul când se-nalță furând din bolți seninul, asemeni fii ca apa când o-nveșmântă vinul. Hai, mergi, spune-i Reginei din basm să nu coboare, că-n brațele întinse numai iubirea-i soare.” *** „Stăpân luminii mele, ia-i vorba, înțeleapta! Ca Eva mă
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
sânge. Vise ucise./ Înnebunit, soarele pleacă./ Amurgul cade peste sângele colorat în mov,/ câinii scormonesc printre ruine.../ Întunericul devine din ce în ce mai negru./ Luna apare curioasă, glacială, distantă./ Legile urii au învins pentru o clipă./ Sufletele ucigașilor împreună cu cele ale victimelor/ se-nalță spre cer pentru judecată./ „Cu ce-am greșit? se-ntreabă sufletele curate,/ Noi am muncit, am clădit, am iubit... Dar voi?” Vavila Popovici - Raleigh, Carolina de Nord Referință Bibliografică: ONOARE ȘI RĂZBUNARE / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ONOARE ŞI RĂZBUNARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344239_a_345568]
-
De galben, de roșu și verde, E dorul ce-n zare se pierde, E doina cea veche ce iară răsare, În fluiere, în tilinci și-n cavale, Sunt apele care curg ca un vin Peste cerul nostru senin, Toate se-nalță mărețe în soare Iar eu învăț o frunză să zboare... miercuri, 22 februarie 2017 declarație de dragoste pe cărarea cu povești eu te caut, unde ești, astăzi este sărbătoare, dulce pentru fiecare, așa e frumos și bine să vii astăzi
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
Sărmane suflete hrănimCu amintiri.... XXXII. DE TOAMNĂ, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. DE TOAMNĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Către apus se-aprind chindii Și ruginește frunza-n vii; Pe nesimțite și-ndrăzneț Se-nalță câte-un nor răzleț Și dă de veste în lumină De ploile care-au să vină; Se-așează liniștea-n frunziș Și se scoboară pe furiș Zâna cu sâni fierbinți și tari, Cu ochi de foc, cu buze mari Și
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
chipul omului de succes optimist ce-mi dorisem odinioară să fiu eram fericită revăzându-mi icoana mi-a surâs l-am privit drept în suflet I-am șoptit telepatic: ,,Tu esti omul ce eu pot încă să fiu să mă-nalț aș putea renăscând din apusuri!” M-a privit lung...mi-a surâs, mi-a șoptit: ,,Daa! Încă poți! Nu-i târziu cât trăiești și mai crezi în tine în curaj în năzuințe și-n iubire.” Referință Bibliografică: OMUL CE-MI
OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384958_a_386287]
-
spun că nu trebuie să-l tulbur deoarece pare... statuie. Mă întreb ce m-a făcut să-l apropii de un bloc de piatră. Găsesc rapid răspunsul, căci se odihnește totdeauna în aceeași poziție. În plus, în imediata apropiere se-nalță un bust din granit al exilatului poet latin Publius Ovidius Naso. E cenușiu ca și boschetarul meu, nemișcat, etern, deși un hâtru lipsit de vreo brumă de cultură și nu doar i-a inscripționat cu vopsea roșie mențiunea mort. După
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
vină Domnu-n ajutor! Se bate miezul nopții, scrisoarea mea încerc să-ți scriu, Cu sufletul aievea te simt, ți-ating părul castaniu; Tu vii oare lângă mine? Ori ești gândul ce-l văd în fiorul Doinei tale, din mormânt te-nalță, aprinde-mi versul Să fie scânteie... Referință Bibliografica: Scrisoare către Eminescu / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385072_a_386401]
-
de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri, De iarba crudă, de pajiștile înverzite Și de zăpada, ce mai rămânea pe maluri. Mi-i dor de cozonacul mamei mele, De sărbătoare și mireasma paștelui, De cântecele îngerești ce se-nălțau la stele Și de biserica din sat, de învierea domnului. Mi-i dor de verile-nsorite, De râul în care mă scăldam Când de-ale soarelui raze aurite, În apa limpede, mă ascundeam. Mi-i dor de toamnele-arămii, De poamele
MI-I DOR de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385118_a_386447]
-
depășitul volum dincolo de trotuarul devenit strâmt, invadând prima bandă a carosabilului. Un infernal țiuit de claxoane grăbite încerca s-avertizeze pe infractori. Dar în zadar! Aceștia îngroșau grupul dornic să intre-n posesia tainei ascunse. Dinspre centrul insolitei întruniri se-nălțau spre cerul dimineții vernale când și când luciri argintoase care se-adăugau grozav de atractiv atmosferei însorite. -Ce să fie, Sandule, tumultul ăsta? interogă mai mult retoric Gabi realizând totuși în sine că nici întrebatul n-ar fi avut habar
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
cădere... Nopțile-mi sunt lungi, reci și înălbite Sufletul mi-e greu la ceas adormit... Amintiri muiate-n clipe rătăcite Le ascund, tăcută, în gându-mi obosit. Trecătoare-i viața din inimi ce mai bat Cu zvâcniri de aripi ne-nălțăm spre Cer. Trăiri veștejite gându-mi îl străbat Viața asta toată se pierde... în Mister. Părerile de rău, când gândesc la Viață Cât de scurtă este, mi-amărăsc ființa. Ochii vor să plângă dar inima mă-nvață Să-mi trăiesc
A FI CĂLĂTOR PE ACEASTĂ LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384323_a_385652]