507 matches
-
includ: ""schimbarea văzduhului, pornirea vântului, slobozirea tunetelor și a ploii, tulburarea valurilor mării, stricarea răsadurilor, a grădinilor și a câmpiilor, aducerea de vătămări și răni asupra oamenilor"", proiectări astrale (""A văzut acolo pe toți zeii și zeițele păgâne și felurite năluciri și vedenii""), ""vrăji ca morții din morminte să vorbească"" ș.a. Slujește apoi în temple ale Herei și ale Artemisei, iar la 20 de ani ajunge în Memfis, adâncindu-se în studiul misterelor egiptene; la 30 îl găsim la caldeeni, care
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
o veste cumplită: Lucia a înnebunit și și-a ucis soțul. Pradă halucinațiilor, cu ochii rătăciți, aceasta apare ținând în mână un pumnal pătat de sânge. Ea retrăiește cu închipuirea clipele fericite alături de Edgardo, apoi mintea i se tulbură de năluciri amenințătoare. În cimitirul unde erau înmormântați strămoșii sai, Edgardo a venit să-si ia adio de la tot ce-l mai lega de viață, care nu mai avea sens fără dragostea Luciei. Se aud pași în întuneric; este adusă vestea nebuniei
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
concordanță cu problemele ideologice ale epocii construcției socialismului. I.M. Ștefan a publicat, de asemenea, sub pseudonimele Sergiu Stănescu, Al. Sergiu, S. Alex. și M. Ștefan, mai multe articole și cărți de popularizare tehnico-științifică și istorică ("Vecina noastră, Luna", "Adevărul despre năluciri", "Focul viu. Pagini din istoria invențiilor și a descoperirilor românești", "„Semnele cerești” și tălmăcirea lor adevărată", "Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc", "Ghidul Cosmosului" ș.a), precum și literatură de aventuri pentru adolescenți ("Misiune specială", " Viața începe la
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
odihnit multă vreme pe fotoliul din atelierul artistului până ce a fost dăruit fratelui său Mircea. Legenda spune că, într-o bună zi, la scurt timp după dispariția artistului, strunele chitarei ar fi prins, pentru o clipă, a vibra singure. Simplă nălucire a unor ființe ce l-au iubit? Greu de spus. Oricum, o frumoasă poveste. Majoritatea pânzelor sale au rămas în cadrul familiei. "...Prindea încet-încet viață... în fața mea un tablou de o nemaipomenită sugestie. Fațada se ridica cu un relief extraordinar. Petele
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
contemplativă. Căci cel dintâi oferă celor ce se îndeletnicesc cu filosofia dumnezeiească modurile virtuții, cel de-al doilea rațiunile cunoștinței. Cel din urmă, răpind mintea din pâcla celor văzute, o ridică spre ceea ce e înrudit cu ea, curățită de toată nălucirea materială, iar cel dintâi curățește mintea de toată împătimirea după cele materiale, scoțând prin forța bărbăției, ca printr-un ciocan, piroanele care țintuiesc afecțiunea voii de trup. Cel Vechi ridică trupul străbătut de rațiune (raționalizat) spre suflet, prin mijlocirea virtuților
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
mi folosește creșterea ce mi-au dat, credința ce mi-au săpat în suflet, citirile celor frumoase de care înflăcărați, zguduiți, nu ne săturasem de vorbit ca într-un continuu îndemn? Dacă știau că tot frumosul acela e numai o nălucire, de ce, începând cu cele dintâi povești, au căutat să mă facă după acel tipar? De ce nu m-au lăsat ca pe toată lumea, ca să nu mă simt azi așa stingheră în ea? Să nu fiu biciuitoare! Dar ce se cheamă aici
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
cărțile”. Unul din Părinții Fondatori ai SUA, Thomas Jefferson, a omis-o împreună cu cea mai mare parte a canonului biblic din Biblia lui Jefferson și era de părere că Apocalipsa este o carte lipsită de orice înțeles, comparând-o cu „nălucirile unui maniac, nu mai demnă și nici mai capabilă de a fi explicată decât incoerența viselor noastre nocturne”. Friedrich Engels a susținut că era în principal o lucrare politică, anti-romană. George Bernard Shaw a calificat-o ca fiind „o descriere
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
adică preaplinul uneia o naște pe cea următoare. O altă cauză a acestei înjositoare patimi este aceea venită din partea demonilor. După Sfinții Părinți, demonii pot ispiti pe oameni cu această patimă prin mai multe feluri și anume: prin atingere, prin năluciri, prin scurgerea seminței (poluții), prin aducere aminte. Astfel, Sfântul Ioan Carpatinul vorbește de dracii care pătrund în simțuri și în mădulare cu scopul de a munci trupul cu fierbințeală și care fac pe om să privească, să asculte, să vorbească
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
privească, să asculte, să vorbească cuvinte necuviinciose, să aibă ochii plini de desfrânare și să fie înăuntru și în afară zăpăcit de babilonie. Un alt autor filocalic Sfântul Ioan Carpatinul spune că dracii se silesc să întineze pe nevoitor prin năluciri rușinoase și prin scurgerea seminției, cel mai adesea în vremea praznicelor (sărbătorilor) și a sfintelor slujbe și mai ales a zilelor în care preoții trebuie să slujească la Sfântul altar, iar pe alții când vor ei să se împărtășească, vrând
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
anumite părți ale trupului, stârnesc patima curviei. Pe urmă, patima stârnită aduce în minte forma femeii prin amintire. Iar alții zic că aceia se arată minții în chip de femeie și, atingând părțile trupului, stârnesc dorința, și așa se ivesc nălucirile. Alții iarăși spun că patima, care domnește în dracul ce se apropie, stârnește patima și așa se aprinde sufletul spre gânduri, aducând înainte formele prin amintiri. De asemenea, despre alte năluciri pătimașe, unii spun că se produc într-un fel
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
atingând părțile trupului, stârnesc dorința, și așa se ivesc nălucirile. Alții iarăși spun că patima, care domnește în dracul ce se apropie, stârnește patima și așa se aprinde sufletul spre gânduri, aducând înainte formele prin amintiri. De asemenea, despre alte năluciri pătimașe, unii spun că se produc într-un fel, alții, într-alt fel. Dar în nici unul dintre modurile amintite nu pot dracii să miște nici un fel de patimă dacă se găsesc în suflet iubirea și înfrânarea, fie că se află
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
chivernisim cu înțelepciune această trebuință a trupului: Să dormi măsurat, pentru că știi bine că somnul peste măsură, nu numai că slăbănogește mădularele, moleșește mintea, îngreuiază capul și dă voie zugravului celui vechi și întru totul următor vicleniei, să închipuiască în nălucire zugăvelile sale necuviincioase, întinând astfel de multe ori cu supărările de noapte; somnul cel mult pricinuiește și mare vătămare sănătății trupului după cum hotărăsc doctorii 192. În acest sens, Sfântul Ioan Scărarul ne oferă și el următorul îndemn: Când te culci
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
datorându-se totalei abandonări a luptei împotriva patimii. Când scurgerea este provocată, atunci acea persoană se depărtează de la Sfânta Împărtășanie, iar în restul cazurilor se analizează minuțios pricinile care au dus la poluții. Pe parcursul zilei nu trebuie să cugetăm la nălucirile din timpul somnului de noapte, căci intenția demonilor este și aceasta de a ne pângări cât suntem treji cu 182 Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 92. 183 Sf. Ioan Scărarul, op. cit., p. 312. 184 George Habra, op. cit., p. 229
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
p. 141. 188 Ibidem, p. 124. 189 Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 92. 190 Columba Stewart, op. cit., p. 142. 191 Ibidem, p. 143. 192 Sf. Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri. Carte sfătuitoare pentru paza celor cinci simțuri, a nălucirii și a inimii și care sunt îndulcirile duhovnicești și chiar ale minții, în colecția Comorile pustiei vol. 35, Edit. Anastasia, București, 1992, p. 73. 193 Sf. Ioan Scărarul, op. cit., p. 312. 194 Georges Habra, op. cit, p. 229. 195 Sf.
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
-ne mărturisirea unui om viu și deputat liberal, a d-lui I. Ionescu, făcută în numărul de azi al "Binelui public". D-sa spune că în anul 1879 veniturile scad și cheltuielile cresc și, pentru ca să li se dea acestora o nălucire de acoperire, se umflă veniturile. În loc de 19 milioane ce au fost în anul trecut la poște, drumuri de fier și diverse, s-au pus în anul acesta 29 de milioane. Rezumatul general e acesta: Cheltuieli 108 376 539 Venituri 101
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Eugen Negrici observa că poetul lansează mereu ipoteze, avid parcă să joace toate rolurile: „de-a Sanseverina”, „de-a Albă ca Zăpada”, „de-a detectivii”, „de-a iubirea romantică”, „de-a prințul Prospero”, provocând din camera sa cu catifea întunecoasă, năluciri 369. Foarte multe „proeme” ivănesciene - chiar și acelea, de felul poveștii scurte, care trădează orientarea conștientă către valorile concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență - par a fi structurate conform unui principiu teatral. S-ar putea spune, în aceste condiții, că
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste. SCRIERI: Din taina sufletului, Craiova, 1920; Căciulița roșie (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1926; Grădina de sidef, București, 1926; Floarea lui Sânzien (în colaborare cu Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Ariosto, de imagini, "de icoane un palat", la Eminescu. În toate, susține, prin arabescuri de pledoarie, Radu Petrescu, bate clipa nehotărîtă a lui Joyce, clipa oricît de zăbavnică a despărțirii veghii de somn. A visului de viață, a realității de nălucire. În ea, gazdă frivolă, dedată însă, din cînd în cînd, la deliciile răbdării, încape atîta tragere de timp, prin largile ocoluri pe care poate să le ofere, dintotdeauna, răsfoitul cărților, încît desprinderea nu se mai petrece, practic, niciodată. Norii lui
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
în Casa Lunii, se scurgea prin Copou, o lua pe la Fundație, cobora scările Rîpei Galbene și avea drept capăt vagonul unui tren rapid, ce pleca din Iași la o oră destul de matinală". Iar în trenul rapid e Noimann - noima și nălucirea romanului. între poeți, Nichita Danilov se ia foarte în serios ca prozator; și trebuie luat în serios pentru că, deja, Nevasta lui Hans, Mașa și Extraterestrul, Tălpi. Șotronul și Locomotiva Noimann reprezintă un capitol important al prozei noastre contemporane.
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
sunt în timpul serviciului. Atunci? Doctorul conveni. Nu voia s-o incite. Cine știe de ce mai putea fi în stare femeia aceasta. Nici râsul și nici plânsul ei nu arătau a fi omenești, își spuse în sinea lui. Câte gânduri, câte năluciri pot să împresoare un om aflat la răscruce de vânturi! Propun să ne întâlnim la spital, în camera de gardă, mâine la orele 17 când sunt de serviciu. De acord? Bine, spuse ea acceptând cu greu, folosind, vrând-nevrând, un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nu vreau s-o mai văd pe femeia aceea care mi-a răpit copilul și-l duce în cine știe ce pustiuri. Ce rău i-a făcut micuțul meu?" În acele clipe Simona rătăcea în lumea neantului, unde umbrele nebuloase ale unor năluciri populează un ținut care are numai început... * A fost și Simona un suflet care a țintit să pășească măcar pe o treaptă în cetatea fericirii pământești. Cu toată râvna ei de a ridica bolovanul pătimirilor până la cea mai mare înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
față. Și cu toate acestea, nu puteam să-mi smulg privirea de la rotocolul de abur albicios care-i Învăluia umerii și abia reușeam să-i zăresc chipul hrăpăreț ca al unui ibis egiptean, iar În spatele lui o mulțime de chipuri, năluciri ale Închipuirii și ale memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În Întunecimea pasajului, se dilatau și se retrăgeau, de parcă o răsuflare minerală Înceată Îi Însuflețea În Întregime statura... Și - cumplit lucru - În locul picioarelor, uitându-mă la el, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de oști În jurul cetății? - Liniște deplină. - Paza? - După rânduială. Intrări, ieșiri, coridoare, spătăria mică, sala sfatului, grajduri domnești, curte, ziduri. Totul doarme. - Nu Înțeleg... șopti Oană. Mă duc să cercetez. - Du-te. Dar vezi să nu trezești toată cetatea cu nălucirile tale. Mai bine odihnește-te, că acuși ne prind zorii. - Mai e până În zori... spuse căpitanul, Întorcându-se și mergând repede, cu dreapta pe mânerul sabiei. Nu găsi decât liniștea, liniște de noapte cu stele aprinse, cu miros de fân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ninsoare. Asta nu Împiedica Însă ca zăpada să se așeze seara, din nou, deasupra porticului și a arcului cu deschidere către curtea Palatului Dogilor, propunând, bineînțeles alte figuri arhitectonice. Mai departe, În lagună, insula San Giorgio Maggiore apărea ca o nălucire a iernii, ca o miniatură În alb și gri, acoperită uneori de cortina groasă a ceții, care reducea totul la imediata apropiere. Iar insulele ceva mai depărtate, dar perfect vizibile În restul anotimpurilor, precum Murano sau Burano, dispăreau, adeseori, ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Poate că tot ce simt e prezența răului. A unor oameni care visează să-l ucidă pe domnitor. Ai dreptate, Lacrămă. Să mergem. 27 decembrie 1475, ora 11.00, Istanbul. Catedrala Aya Sofia se vedea prin ceață doar ca o nălucire a iernii. Din locul În care se afla Alexandru, nu se distingeau decât fragmente de clădiri și umbrele oamenilor, grăbind spre moschei sau spre bazar. Se obișnuise să se trezească odată cu prima cântare a muezinului și să iasă pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]